foto: Inquam Photos / Octav Ganea
Justiția e independentă, lucrează binișor, mulțumitor și nu se implică în jocul politic.
Asta ne-a spus în repetate rânduri clasa politică, iar în ultimul an asta ne-a transmis și Nicușor Dan.
În ultimele luni, observăm însă că o bună parte a conducerii din justiție nu doar că nu respectă principiul independenței prin declarațiile făcute, dar chiar se implică activ în jocul politic.
De la decizia de a anula o comisie guvernamentală care avea rol consultativ, continuând cu deciziile în cazul puciului din PNL, trecând la decizii juridice prin care se anulează comunicate ale ministerelor, implicarea în lupta dintre anumite sindicate și guvern, programele pentru PNRR, decizii împotriva unor lideri politici doar din arcul guvernării actuale, culminând cu scandalul CCR și Simina Tănăsescu.
Zecile de comunicări de la instanțele din țară, coordonate de Lia Savonea - în cazul CCR este cel mai evident. Și e ultimul episod. Asta în condițiile în care, chiar liderii de azi ai justiției au avut întâlniri în trecut cu anumiți lideri politici. Inclusiv doamna Savonea, care atunci conducea CSM-ul, se întâlnea la sediul Guvernului cu Viorica Dăncilă, iar la ceas de seară avea întâlniri neoficiale cu liderii PSD. Iar atunci, anumite instanțe nu doar că nu au considerat necesară comunicarea pe subiect, dar s-au declarat complet indiferente, explicând că ar interveni în decizia politică și administrativă. Când ne convine partidul, ne uităm în alte parte. Când nu ne convine partidul, urlăm că e interferență!
În același timp, justiția de azi decide cheltuielile bugetare. Decide dacă se fac sau nu reorganizări, dacă se adaugă noi cheltuieli, fără a exista însă un control bugetar la CSM. Pentru că el e la guvern.
Și nu vorbim aici despre drepturile celor afectați, pentru că da, aici e și normal ca justiția să se pronunțe. Doar la PMB există nenumărate decizii ale instanțelor care blochează proiecte și măsuri.
Cred că România nu prea mai are multe opțiuni bugetare. Că ne place sau nu, chiar dacă se simte costul vieții tot mai mare. România a crescut pe datorie, când dobânda era modică. Acum însă plătim pentru distracția din perioada 2020-2024. Și dacă nu vom reuși să ajungem într-un punct comun, politic și social acceptat, situația va deveni mult mai grea. Cu mai multe tăieri de bugete. Fie ca în criza din 2008, fie prin inflație și dobânzi.
Parcă se încearcă în mod intenționat menținerea unei situații de criză, parcă se dorește o degradare constantă a situației financiare a țării. Oare cine va câștiga din acest joc? Politic doar unii vor câștiga, în așteptarea alegerilor din 2028.
Cât despre cele 12 miliarde necesare pentru creșteri salariale, eu sunt tare curios de unde vor veni acești bani. OK, toată lumea vrea, dar sacul e deja gol. Și fără reforme serioase, acești bani nu vor putea veni pentru a alimenta un astfel de program.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Teoria spune că sunt patru puteri în stat, dar la noi s-au „contopit” în una. „Puterile” statului au dat mână cu mână și au ajuns la consensul de care (cică!) are nevoie societatea în care trăim. Diversitatea de opinii e considerată „blasfemie”. Cine nu le cântă în strună mai marilor zilei e considerat „dușmanul poporului”, exact la fel precum se întâmpla în perioada „victoriei” „societății socialiste multilateral dezvoltate”.
Nu am destule ghilimele ca să cuprind între ele minciuna în care am îmbătrânit...