Comisia Europeană ne salvează de noi înșine. Cât ne costa populismul unor politicieni inconștienți

Ne trezește la realitate Comisia Europeană. Norocul mare că nu suntem singuri, de capul nostru.

Comisia a respins (spun surse citate de Știrile ProTv) toate variantele Legii salarizării unitare (cum e știută de ceva săptămâni încoace), variante înaintate de Ministerul Muncii și Ministerul Fondurilor Europene (conduse ambele de ministrul demis Dragoș Pîslaru).

De ce? Pentru că toate scenariile trimise la Bruxelles prevedeau creșterea cheltuielilor cu lefurile, cu sume între 12 și 16 miliarde de lei - un efort financiar și bugetar considerat de Comisie mult peste puterea economică a României (nu a fost acceptată nici ideea creșterilor etapizate).

Ce ne spun experții și funcționarii europeni? Stop populismelor, este inadmisibil ca noi, cu un deficit imens, cu o economie care scade, să promitem indexări ale veniturilor în sistemul public pe care nu avem de unde să le acoperim (riscăm să nu mai putem lua împrumuturi). Creșterea anvelopei salariale cu 12 sau 16 miliarde este total nesustenabilă, o poate spune un copil de gimnaziu, care a auzit de cheltuieli în familie.

Este incredibil cum ajustarea deficitelor s-a făcut prin sufocarea mediului privat, cu creșteri de taxe și impozite, iar când e vorba de „reforme” la stat, politicienii inconștienți și populiști promit creșteri de salarii și venituri, agitând spiritele cu sindicatele. Își imaginează, în analfabetismul lor, că vor putea să le acopere cu încă un rând de taxe aplicat tot inițiativei private - ce nu văd ei, însă, e că economia scade, afacerile suferă, rata șomajului e în creștere, investițiile private străine au scăzut cu peste 80% în prima jumătate a anului (semn că investitorii văd riscuri și-și pun la adăpost banii).

Mai trebuie câteva taxe și toată economia privată se gripează total.

Există soluții? Desigur. Chiar se pot crește și salariile celor din sistemul public, fără a crește cheltuielile totale cu salariile:

- minimum 1 angajat din 4 de la stat disponibilizat (minus zonele critice, învățământul și sănătatea);

- toate posturile eliberate prin pensionare - blocate;

- reformă administrativ-teritorială prin comasări (cu criterii clar stabilite), reformă care va duce la „topirea” posturilor în plus;

- scoaterea din sistem a tuturor celor care s-au pensionat special înainte de termen și s-au întors să mai sugă de la stat niște sinecuri;

- implementarea unor programe de plecări voluntare, cu salarii compensatorii și scheme de creditare pentru deschiderea de afaceri;

- desființarea tuturor instituțiilor, companiilor, societăților care nu au sens economic și care s-au transformat în ultimele decenii în rețele de extras rente (expresia nu-mi aparține).

S-a greșit cu Legea salarizării unitare? Desigur, în primul rând din punctul de vedere al comunicării. În al doilea rând, pentru că s-a ajuns de fapt la creșteri totale de cheltuieli, când sensul ar fi să ai un stat mai simplu, cu angajați mai bine plătiți.

Este necesară o Lege a salarizării făcută cu cap? Fără dubii, numai că nu e normal să fie aruncată în ultimul ceas în spațiul public, fără dezbatere și fără calcule - după ce proiectele au stat blocate prin sertare pe timpul miniștrilor PSD.

Cum credeți că va arăta viitoarea evaluare pentru rating, dacă România își va asuma - fără surse de finanțare - un plus de 12 sau 16 miliarde de lei pentru salariații plătiți de la Buget?

Este o variantă pierderea banilor din jalon? 770 milioane de euro? Probabil că da, chiar dacă bugetul de stat pe 2026 este construit și cu această sumă prevăzută la venituri. Să ne facem calculele la rece: mai bine pierdem acești bani, decât să îi luăm și apoi să cheltuim, de unde nu avem, 2-3 miliarde de euro pe an.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp