Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Kiev e mai departe decât Washington

Cristian Tudor Popescu

Într-adevăr, președintele nu poate promulga legea pensiilor magistraților câtă vreme nu primește de la CCR actul de decizie (nu motivarea, cum s-a vânturat în presă, ca să nu mai vorbesc de „cugetarea” că promulgarea se face după publicarea legii în Monitorul Oficial! – totul pentru a-l scuza pe N. Dan). Că reaua conștiință a CCR nu va pieri în veci, și că vor amâna trimiterea deciziei, era de așteptat. În săptămâna care a trecut de la votul din CCR, președintele Dan n-a întreprins nimic. De pildă, putea să trimită Curții o scrisoare publică, așa cum a făcut premierul Bolojan, în care să învedereze necesitatea stringentă a trimiterii deciziei la Cotroceni, pentru ca dl Bolojan, care se duce pur și simplu cu miloaga la Bruxelles, să aibă mai multe șanse. Mai putea dl Dan să iasă public și să spună cetățenilor, nedumeriți și indignați, de ce nu promulgă legea, nu să dea administrația prezidențială un comunicat. Dar poate că dl Dan dorește să micșoreze șansele dlui Bolojan de a avea succes la Comisia Europeană...

Ce urmărește dl Dan neducându-se la Kiev, la comemorarea a 4 ani de la invazia Rusiei, nu știu, pot doar să bănuiesc. Carevasăzică, dl Dan s-a dus la boierul său american ca să fie batjocorit; a traversat Atlanticul dus-întors ca să-l facă Trump prim-ministru și să fie zgornit de un agent de pază când a încercat să-l agațe pe hol pe președintele SUA. Kievul, în schimb, e prea departe. Asta când interesul României este ca președintele ei să aibă o relație consistentă cu președintele Ucrainei, ca vecin și apărător al României. Căci cea mai bună armată română e, deocamdată, armata ucraineană. Iar după ce războiul se va stinge, că se va întâmpla și asta odată și odată, rolul României trebuie să fie important în reconstrucție. Ca să nu mai vorbim de faptul că președintele trebuia să fie alături de liderii europeni adunați la Kiev.

Dl Dan și-a luat la Cotroceni încă un Matei Păun, ba chiar mai rău. Consilierul șef Teleleu este mîrgan (MîRGA, Make Romania Great Again) pro Trump, pro Putin, anti UE – vedeți cine este înaltul prelat moscovisit până în albul ochilor, cu care se întâlnea când era ambasador la Chișinău. E cât se poate de probabil că dl Teleleu l-a sugestionat pe dl Dan să nu se ducă teleleu la Kiev.

Lipsind din Ucraina după ce a fost la Trump ca să se afle-n treabă, președintele Dan dă un mesaj din păcate limpede Uniunii Europene. Încă o dată, nu pot să nu amintesc ce scriam în campania electorală: „În N. Dan e ceva întunecos și rece, ceva ce el se străduiește să ascundă”...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult