La cald despre cum a fost, duminică seara, Robbie Williams la Untold. „Sunteți mult mai gălăgioși decât englezii mei!”

„Voi sunteți din Europa, nu? La noi nu merge așa ca la voi”, încerca un argentinian să-mi explice în aprilie, la Lollapalooza în Buenos Aires cu Arctic Monkeys și Sam Smith capete de afiș. Așa e, atmosfera a fost moartă, alcoolul limitat prin „lege” la doua beri de om și cozile infernale. Așa că atunci când artiști ca Martin Garrix vin și zic „ce dor mi-a fost de voi, Untold”, sunt șanse mari chiar să simtă asta. Pentru că la Untold atmosfera e magică, organizarea e ceas, iar alcoolul... e alcool.

Duminica de la Untold a fost însă specială. Pentru că de data asta n-a fost despre Armin, a fost despre Robbie. Un pic mai plin de el poate, dar la fel de showman. Robbie Williams a umplut până la ultimul centimetru stadionul duminică, iar publicul l-a savurat pe deplin. Măcar acum nu ne vom mai aminti de concertul lui ca fiind „ăla la care am murit de sete” (cei care au fost la București, acum 5 ani, știu de ce…)

Britanicul s-a jucat cu publicul, karaoke pe A-ha și MC Hammer de zici ca trecuse pe la scena Nostalgia înainte să vină pe main stage. A chemat o tânără din public pe scenă și i-a făcut o serenadă în fața soțului, spre amuzamentul general. 

Dar nimic nu l-a umanizat mai tare ca acel moment în care l-a adus pe tatăl său pe scenă pentru un duet pe Sweet Caroline. Dacă am reuși cu toții să le oferim părinților măcar 1% din ce reușește Robbie ne-am simți poate mai împliniți.

Robbie Williams e showman. Nu vei lua niciodată țeapă pariind pe el la microfon. Iar duminica, pe scena din Cluj, a deschis Untoldul și către un alt segment de public. În lumina a câteva zeci de mii de telefoane aprinse spre el. Și când i s-au terminat hit-urile a încheiat cu My Way al lui Sinatra. Pentru că tot ce face omul ăsta e după propriile legi. Și o face bine. Ireproșabil.