Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

La mall, l-am petrecut pe Kennedy pe ultimul drum, alături de un cor de consumatori frenetici de popcorn și cola

Pe un frig de crăpau pietrele, într-un București îngropat sub zăpadă, am hotărât să mergem la film și să vedem Jackie, un film despre care știam un singur lucru: Natalie Portman joacă în rolul principal. Am trecut peste micile inconveniente legate de vizionarea unui film într-un mall, unde lumea mănâncă popcorn de parcă este sfârșitul lumii sau de parcă ar fi singura masă după săptămâni de zile. Au fost două persoane care au scotocit în pungile alea de popcorn și le-au foșnit un sfert de oră ca nu cumva să piardă vreo boabă de porumb, apoi au sorbit zgomotos și cu nedismulată poftă din băuturile carbogazoase. Nu pot să înțeleg bucuria, disperarea sau lipsa de bun simț - spuneți-i cum vreți molfăitului zgomotos de popcorn din sălile cinemaurilor de mall. Pentru mulți, filmul devine doar un pretext pentru popcorn și cola.

Așadar, un cor de consumatori frenetici l-a petrecut pe Kennedy pe ultimul drum.

Dincolo de experiența din sală, a fost un film neașteptat și neliniștitor.

Neașteptat, pentru că am crezut că o să văd un film despre rolul lui Jackie ca soție a unui candidat la președinția Statelor Unite și, ulterior, președinte al SUA. În schimb am văzut un film despre văduva Jackie și o privire intimă aruncată asupra atmosferei sumbre și a zilelor triste care au urmat asasinării lui JFK de către presupusul atentator Lee Oswald la data de 22 noiembrie 1963.

Neliniștitor pentru că Jackie reușea să îți inducă această stare, accentuată de coloana sonoră deosebit de tristă.

Foto: IMDB

Filmul a fost construit pe structura unui interviu pe care Jackie îl dă unui jurnalist, Theodore H. White, pentru revista Life, iar pe măsură ce interviul avansează sunt prezentate diferite secvențe din viața cuplului prezidențial, până în momentul tragic de la Dallas și înmormântare.

Am fost intrigat de felul în care regizorul a ales să o prezinte pe Jackie, ca pe o persoană cumva nehotărâtă, ce vorbea prețios și ale cărei merite au fost decorarea Casei Albe și organizarea înmormântării. 

Se remarcă și câteva înțepături politice între Bobby Kennedy (jucat de Peter Sarsgaard), Jackie și noul președinte al SUA care a preluat mandatul în urma decesului, Lyndon B. Johnson. Se prezintă graba cu care noul președinte depune jurământul, chiar în avionul care transporta sicriul, Bobby se plânge ca au fost atât de multe lucruri începute pe care ar urma să le finalizeze noul președinte (ceea ce ilustrează proverbul „Nu este pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește”) și imaginea în care Jackie părăsește Casa Albă, în timp ce soția lui Lyndon alege perdelele și tapetul.

În acest context ar merita revăzute și filmele JFK (1991) regizat de Oliver Stone, Bobby (2006) regizat de Emilio Estevez sau Parkland (2013) în regia lui Peter Landesman.

Nu vreau să fac spoiler, pentru a nu vă strica plăcerea descoperirii acestui film deosebit, una dintre cele mai interesante pelicule ale începutului de an.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Frumos si la obiect articolul despre filmul Jackie vazur la mall. L-am văzut și eu la mall Băneasa dar devreme asa ca sala era mai mult goala si linistea deplină. Filmul este foarte interesant tocmai pentru ca neprezinta doar o secventa din viata atat de controversata a sotiei lui J.F.Kennedy. Cum sunt contemporana ca sa spun asa cu tragedia asasinarii presedintelui american si la data aceea inmormantarea a fost data in direct chiar si la televiziunea noastra, ca sa nu mai spuns de toate cate au urmat privind cercetarile legate de cine a organizat asasinarea, filmul mi s-a părut extrem de bine gândit. Am avut acum explicația unui fapt care al data intamplării lui mi s-a părut absolut de neinteles si anume de ce Jackie s-a casatorit cu Onassis. Filmul ne arată frica si nesiguranta in care a trăit după tragdie, senzatia ca nu mai are nici un fel de protectie, nici ea si nici copiii ei, lipsa sigurantei materiale și senzatia ca a fost pur si simplu dată la o parte fără milă. Astăzi se vorbeste mult de stres dar ce stres a putut fi pentru o femeie a carui sot a fost omorat langa ea, pe care l-a tinut in brate insangerat, care i-a fost luat fără să i se dea voie să aibă o părere si care a fost obligata sa asiste la depunerea juramantului noului președinte la câteva ore după tragedie. Care nu a fost lăsată să plângă în voie ci imediat i s-a cerut să organizeze inmormântarea si in același timp să plece de la Casa albă și tot atunci să-și anunțe copiii că tatăl lor nu mai este. Natalie Portman a jucat extraordinar de bine pentru că mi-a amintit-o exact pe adevărata Jackie la impresionanta inmormântarea a soțului ei pe care am văzut-o atunci. Asasinarea după numai câșiva ani a lui Bobby Kennedy a fost sigur determinata pentru acceptarea lui Onassis ca sot. Era cineva care o putea proteja doar că de destin se pare că nu te poate proteja nimeni.
    • Like 0
  • Flo check icon
    Din pacate bunul simt nu prea mai exista in cinematografe; as mai adauga vorbitul la telefon in timpul filmului, povestitul intre unii cu voce tare cat sa-i auda toti cei din jur......
    • Like 0
    • @ Flo
      check icon
      Vorbitul la telefon si conversatiile in timpul filmului nu sunt permise, te poti adresa personalului si vor lua masuri. Din experienta, de obicei un ssst mai apasat functioneaza.
      • Like 0
  • Casargoz check icon
    50% din profitul cinematografelor este generat de popcorn.
    • Like 1
    • @ Casargoz
      check icon
      Exact, fara mancaciosii aia zgomotosi nu prea ai sali de cinema.
      • Like 0
  • Casargoz check icon
    http://filmmakeriq.com/lessons/the-science-and-history-of-popcorn-the-snack-that-saved-the-movies/
    http://www.smithsonianmag.com/arts-culture/why-do-we-eat-popcorn-at-the-movies-475063/
    • Like 1
  • check icon
    Am inteles. Dupa reclama din sala de cinema parea mai interesant. Asa...doar un film pentru casnice si spalatorese... mai bine nu.
    Desi cunosc ceva-ceva perioada, ar fi fost interesant daca ar fi expus legaturile dintre mafie si JFK (prin fratele sau) vazute prin ochii madamei Onasis, sau cum (daca) a suferit Jackie din pricina legaturii lui Onasis cu diva Callas, o introspectie aspura gandurilor si trairilor avute cand l-a tinut pe JFK in brate- mort,.sau presiunile din partea familiei Kennedy, etc.
    In rest, multumesc pentru imaginea de ansamblu, m-ai scutit de un drum (si vreo 100 lei cheltuiti).
    • Like 0
    • @
      Bună ziua ! Sunteți malițios, ca să fiu condescendentă, comentariul dvs. NU îşi are rostul, la un moment dat chiar şi mama ori soția vor fi casnice, despre spălătorese , ce să spun, tot omul are maşină de spălat, , nu am văzut nicio spălătoreasă dintre acestea la cinematograf. Regretabilă intervenția dvs.
      • Like 1
    • @ Stela Rusu
      check icon
      Eu sunt din fire malitios. Ca te lamuresc, expresia "casnice si spalatorese" este o figura de stil , utilizata in trecut,.frecvent. se referea la persoane cu mai putini neuroni "obositi" si care nu in lina in a judeca cele vazute,.asa cum am.vazut si in comentariul tau. As fi ras,.dar situatia in lume cam asta e! Groaznic, ce vremuri traiesc!
      • Like 0
    • @
      check icon
      Încă o observație tristă: majoritatea filmelor de animație (presupuse a fi pentru copii) au o intrigă complicată, aglomerată, greu de povestit chiar și de un adult. În schimb, majoritatea filmelor presupuse a fi pentru adulți, par făcute pentru idioți...
      Am ajuns și eu la concluzia dvs. - ce vremuri trăim - mergând cu copilul la film...
      • Like 1
    • @
      check icon
      Foarte adevarat. Imi spunea copilul acum vreo 2 saptamani la un desen animat: tati,.ai vazut ca au aratat "familii" de homosexuali si lesbiene? Am crezut ca nu-mi cred urechilor! Ma uit acasa pe trailer- eeeei, da! Sa-ti fie rusine.Disney!
      E vorba de filmul Stork, unde berzele duc copii si homosexualilor (nu guvernele de idioti)
      • Like 0
    • @
      @gabriel.cadar

      Cunosc multe "casnice si spalatorese" care scriu mult mai corect gramatical si mai politicos decat d-voastra.
      Mai ales cand va adresati unor persoane pe care nu le cunoasteti, e recomandat sa folositi persoana a doua plural - se numeste pluralul de politete.
      • Like 2
  • Nice. Ma gandesc sa merg sa-l vad.
    • Like 1
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro