George Lucas, inventatorul Star Wars, a văzut și el ultima producțiune din serie, Star Wars: Rogue One. Auzind de Republica.ro și considerându-ne adversari ai Imperiului, Mr. Lucas mi-a trimis acest text spre publicare, în interesul tuturor fanilor din România ai Războiului Stelelor. Drept care l-am tradus și vi-l transmit.
Star Wars – Apare și Moare
Călugărul spațial se uită îndelung la panoul pe care se află maneta ce odată trasă va trimite planurile Stelei Morții flotei rebele. Între el și obiectiv zboară diverse salve roșii ucigătoare. Sprijinindu-se în tech-toiagul său începe și recită “Sunt una cu Forța, Forța este cu mine”. Universul înduioșat îi permite shaolinului spațial să își facă pelerinajul scurt prin câmpul de luptă pană ce trage de manetă, fiind spulberat imediat după aceea de o bombă mult întârziată. Prietenul-mitralieră al călugărul se uită fermecat la miracol, după care face suta de metri sprint și ascultă vorbele muribundului. Se poate presupune că era momentul pentru pauza de masă la imperialiști având în vedere că Mitralieră parcurge același drum care a necesitat intervenție paranormală cu 10 secunde în urmă, fără să fie împușcat. Forța este cu toată lumea, mai puțin cu scenariștii.
Un coridor împânzit de umbre, niște rebeli speriați și o cameră ce se mișcă încet spre întuneric. Deodată, se aude respiratul mecanic, iconic și dominator, urmat de aprinderea sabiei-laser. Toți trag, țipă și mor. Rebelii scapă pe o navă ce se detașează de coridor în ultimul moment, Darth Vader, prefăcut în măcelar, Jason Vorhees gen, uitându-se la evadare cu un aer amenințător. Există două tipuri de filme ce vizează aproape exclusiv simțurile: horror și porno. Nu se știe unde se incadrează scena de mai sus. Nu există tensiune, pondere narativă sau pathos. Știm ce se va întâmpla și nici unul dintre rebeli nu este un personaj principal sau secundar de care să ne pese. Astfel de scene există în filme precum “Friday the 13th”, în care Jason Vorhees vine cu masca de hochei și maceta să ia beregata la niște fraieri. Cu cât este mai spectaculoasă moartea fraierilor, cu atât audiența aplaudă mai tare. Transplantarea lui Vader într-o astfel de situație, spre masturbarea audienței, nu este doar insultătoare în prezent, dar reușește să mânjească personajul retroactiv. Lucru ce pare să fie ocupația principală a francizei Star Wars după preluarea Disney.
Aceste două scene ar trebui să va lămurească în legătură cu calitatea filmului Star Wars: Rogue One.
Force Awakens nu a fost un film bun, Rogue One și mai puțin. De ce? Ambele au niște greșeli de scenariu și montaj suprinzatoare, având în vedere producția și banii investiți. Dar Force Awakens avea măcar o premiza ofertantă, deși prost executată: o nouă generație Star Wars. Rogue One este greșit din primul moment în care a fost pus pe hârtie sau monitor.
O fostă femeie terorist, cu un trecut dur, un securist rebel care își omoară sursele, un lider extremist ce tortureaza pe oricine afiliat cu Imperiul, chiar și dezertori. Aceste personaje nu au ce căuta în fantezia pe care o vinde Star Wars. Orice moment de duritate “realistă” din Rogue One este învins de amintirea băieților hazlii, care fac glumițe în navele lor X-Wing sau creaturilor păroase de pe luna Endor, luptănd cu bețe și pietre (A New Hope și Return of Jedi). Povestea de război rudimentară din ultimul (nici gând) Star Wars nu rezistă încrederii în sine, în prieteni și în Bine, cu care Luke Skywalker învingea Imperiul...
Iar Imperiul nu este rău pentru că a naționalizat industria galactică sau a mărit taxa pe praf de stele, este rău fiindcă are o armă numită “Steaua Mortii”. În Return of Jedi, Darth Vader este iertat imediat de către fiul său; dacă scena apărea în Rogue One, Luke ar fi trebuit să îi spună: “Băi, tată, Forța ca Forța, dar ai fost la conducearea unui regim care a omorât zeci de miliarde de ființe. Mai vedem cu scuzele”.
Sau:
Frumoasa Adormită se trezește și întreabă cine sunt piticii. Unul pune piciorul în față și grăiește “Eu sunt Marxy și noi suntem pitici ce trăim într-o comunitate anarho-comunistă, departe de sistemul feudal imperialist al Reginei”.
Cam aceasta e experiența Star Wars: Rogue One pentru cine știe câteva despre franciză.
Dar să zicem că acesta este primul film Star Wars pe care îl vedem. Atunci rămânem cu un film de acțiune convulsiv si confuz, constant presat de scenariu. Disney a încercat să scoată apă din piatră seacă cu acest film menit să fie direct urmat de “A New Hope”. Acțiunea se mișcă într-un ritm rapid și prost deoarece sunt introduse vreo 10 personaje care trebuie rezolvate la fel de repede, întrucât nu pot apărea în următoarele filme. Actorii cunoscuți ca Forest Whitaker sau Mads Mikkelsen apar ca să dispară, precum Max von Sydow în “The Force Awakens”. Același tratament este aplicat cofrajului CGI ce trece drept Peter Cushing, un om mort de mai mult de 20 de ani. Arată bine, în orice caz mai bine decât starea curentă a originalului, dar nu pot să neg că m-a străbătut un fior existențial văzând un actor reconstruit digital printr-o muncă titanică, doar fiindcă scenariul cerea să fie și el prin peisaj.
În rest, este vorba despre o bandă de camarazi, cu poante și tipare fumate, care trebuie să execute un plan sinucigaș. Dacă firul asta narativ va mai excită și a suta oară, atunci va felicit, sunt invidios.
Desigur, fiindcă suntem în 2016 și Hollywood-ul este Mecca progresivismului, avem un veritabil ansamblu antropologic pe partea rebelilor. Personajul feminin alb conduce o gașcă multicolor etnică, în timp ce Imperiul este în totalitate alb, bărbat și, deci, rău. Nu este greu să vezi imagistica nazistă din care s-a inspirat Lucas pentru Imperiu, dar sau nu uitam un aspect: Hitler, Hirohito și Mussolini au fost învinși și de niște bărbați albi, ba chiar de foarte mulți. Problema este că un casting divers e văzut ca un atu cinematografic și ceva ce face filmul demn de văzut. Din păcate (sau din fericire) camera nu discriminează, în special în ceea ce privește calitatea.
Rogue One nu s-a născut din vreun un impuls creativ sau măcar unul de profesionalite comercială, trebuie să facă cineva și filmele bune cu explozii nu? S-a născut din faptul că Disney a obținut licența universului celebru și trebuie să nu ruginească, săraca. În ritmul acesta, franciza o să ajungă să scoată filme care apar, mor și nu fac nimic altceva. La fel că filmele cu Jason Vorhees, care au avut prestigiul să ajungă și mai departe de “Jason X”. Să vedem cât pot înghiți cei care stau cu sufletul la gură pentru promisiunea sunetului unei săbii-laser.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
