La „Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii” m-aș duce încă o dată și încă o dată...

foto credit Sabina Costinel

După ce vezi un film ca „Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii”, te simți ca după un un accident stupid. Ai senzația că te-a lovit ceva puternic în cap, dar nu te poți abține să nu râzi. Am văzut cel mai recent film al lui Radu Jude în luna august, la Festivalul de Film Anonimul, din Deltă, după ce echipa filmului s-a întors cu un premiu de la Festivalul de la Locarno. Pentru că mi-a plăcut foarte mult, dar nu am știut unde să îl așez, pentru că m-a intrigat tot ce văzusem, am mers mai departe pe calea jurnalistică și mi-am dat întâlnire cu actrița principală, Ilinca Manolache, pentru un interviu despre rolul ei din filmul în care a strălucit, la propriu și la figurat, în întuneric. Voiam să aflu mai multe, iar Ilinca a răspuns fiecărei întrebări. Două luni mai târziu, în octombrie, stăteam cu notițele la sertar. Pur și simplu aveam un blocaj, nu reușeam să scriu nimic despre „Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii”, sub pretextul că mai e mult până pe 26 octombrie, data de lansare a filmului.

Între timp, pelicula a intrat în cinematografele de la noi și a fost desemnată propunerea României la Premiile Oscar din 2024. Iar eu nu înțelegeam de ce îmi este atât de greu să scriu despre un film care îmi lăsase o impresie atât de bună. Adevărul este că, o să folosesc un limbaj des utilizat în online, Jude mi-a dat greu cu filmul ăsta. „Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii” este, după părerea mea, cel mai bun film românesc al anului, cel mai bun film al lui Radu Jude, un scenariu complex, care abordează toate păcatele noastre ca popor și ca oameni în 2023, un film care va scandaliza și va scârbi o parte din public și care va mișca dulce-amărui o altă categorie.

Pentru a putea, într-un final, să scriu despre „Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii”, am mers să văd filmul încă o dată. Iată, așadar, de ce trebuie să (nu) vedeți acest film:

Trafic, înjurături, o blondă la volan, Andrew Tate, Gheboasă și Arsenie Boca

Personajul interpretat de Ilinca Manolache este Angela Răducanu, o asistentă de producție care muncește câte 16 ore pe zi. Își trăiește viața în mașină de dimineața devreme, până noaptea târziu, aleargă între clienți, bate Bucureștiul în lung și în lat. Viața ei se desfășoară pe fundal de claxoane, înjurături și șicane în trafic, cafele în exces și gumă de mestecat, iar muzica pe care o ascultă non-stop, pentru că altfel riscă să adoarmă la volan, este extrem de variată, de la hip-hop, la operă, de la trap, manele, la techno sau folk. (De parcă ar vedea în viitor, Jude a ales pentru filmul său în 2020, exact piesa cu care Gheboasă a pus pe jar opinia publică după showul de la Untold în 2023). Blondă, minionă, încercănată, nemachiată, îmbrăcată într-un tricou-rochie cu paiete strălucitoare, Angela este orice, dar nu un înger. Este, de altfel, opusul conceptului de eroină. Este inteligentă, dar sarcastică, înjură compulsiv, este agresivă în trafic dar cedează în fața volumului de sarcini pe care i le dă șeful. Mănâncă șaorma, dă bani cerșetorilor, face sex în mașină, spune bancuri porcoase și are un alter ego masculin pe Tik Tok prin care își exorcizează demonii. Bobiță este un filtru de Snapchat pe care actrița Ilinca Manolache l-a creat în 2020, în plină pandemie. În acel moment, Radu Jude lucra la scenariul filmului, i-a plăcut ideea la nebunie, și a introdus-o în poveste.

foto credit Sabina Costinel

Ilinca Manolanche: „Este un filtru prin care devin acest bărbat misogin, chel, cu cioc și o singură sprânceană, asemănare izbitoare cu Andrew Tate, această figură extrem de toxică din mediul online, din păcate un exemplu pentru tinerii adolescenți care văd în el un model de reușită masculină, dar care este un difuzor de mesaje toxice anti-femeie și hate speech la adresa femeilor. Pentru că trăiesc această agresivitate în viața mea de zi cu zi, la job, pentru că am trăit in facultate și pentru că mă confrunt peste tot cu toxicitatea asta masculină dominatoare, am decis să reciclez acest tip de mesaj, să critic în primul rând, dar și să mă eliberez, să empower myself și să arăt că acest tip de comportament este unul nociv, un mecanism de dominare care se întâmplă și care nu ar trebui de fapt să se întâmple și care nu ar trebui să fie atât de trecute cu vederea.”

Momentele din film în care Angela se transformă în Bobiță conțin un limbaj extrem de vulgar și exprimări suburbane la adresa femeii sau a unor personaje care au marcat actualitatea ultimilor ani ca prințul Charles, Vladimir Putin sau Arsenie Boca. Menirea lui Bobiță este să oripileze, să scandalizeze, să atragă atenția.

„Băă, da’ vulgar ești cu Bobiță ăsta al tău…“ (îi spune șeful Angelei)

„E critică prin caricaturizare extremă. Sunt ca Charlie Hebdo, fraiere” (răspunde Angela)

Angela vs Angela.

În „Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii”, Radu Jude folosește tehnica poveste în poveste, pe care am învățat-o la orele de literatură. Jude reușește să introducă aproape organic în filmul lui pasaje dintr-un film vechi de 40 de ani, “Angela merge mai departe”, din 1981, în regia lui Lucian Bratu, cu Dorina Lazăr în rolul principal. Personajul Dorinei Lazăr este o femeie taximetrist în România comunistă, într-un București complet diferit de cel din prezent. Avem, așadar, două Angele la volan, prin două Bucureștiuri. Ai spune că este o idee genială a lui Jude de a face acest paralelism pentru a pune în discuția condiția femeii de atunci și acum, starea Bucureștiului de atunci și de acum, și de a mai da o viață unui film vechi de 4 decenii. Doar că Jude nu face paralelism, căci liniile paralele nu se întâlnesc niciodată. Jude face o intersecție din aproape în aproape – personajul Angela, interpretat de Dorina Lazăr o cunoaște pe Angela Răducanu, jucată de Ilinca Manolache. Cele două se întâlnesc într-un moment neașteptat pentru spectatorul entuziasmat să o vadă pe doamna Dorina Lazăr la bătrânețe, într-un film românesc.

„Am ieșit cu o pensie de rahat din taximetrie. Adevărul e că am avut o viață de chin”, îi spune Angela bătrână Angelei tinere. Este replica prin care Jude încearcă să mai îndrepte un pic narațiunea filmului comunist, căci personajul din „Angela merge mai departe” nu ar fi putut niciodată să spună asta într-un film de propagandă din România lui Ceaușescu.

Cât despre personajul pe care îl interpretează, Ilinca Manolache mi-a spus că i-a venit mănușă: „Nu am făcut un rol de compozitie, nu am fost altcineva în filmul lui Radu. Sunt eu, nefiind chiar eu, dar în exact același trafic din viața noastră de oraș. Reacțiile mele din realitate sunt similare cu cele ale Angelei. Răspund și eu cam la fel”.

Lungimea contează (?)

„Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii” are 2 ore și 40 de minute. Este un film lung. Cu toate astea, după ce l-am văzut de 2 ori, știu sigur că Jude nu ar fi avut de unde să taie pentru a-l face mai atrăgător pentru publicul de cinema.

Am întrebat-o și pe Ilinca Manolache dacă e de părere că filmul ar fi putut fi mai scurt. Mi-a răspuns scurt „Nu. Radu a știut exact ce face și ce a vrut să obțină”

Economie de culoare.

Cu excepția ultimelor 40 de minute și a pasajelor din „Angela merge mai departe”, primele două ore din film sunt alb-negru. Spre deosebire de „Aferim”, un film 100% alb-negru, sau de celelalte pelicule ale lui complet color, Jude apelează la un mix de alb-negru și color pentru „Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii”. O tehnică interesantă prin care separă la nivel vizual cele două părți ale poveștii. Tehnica „părților” nu este nouă la Jude, am mai văzut-o la “Babardeală cu bucluc...”, un film în 3 părți.

Ce-i cu sfârșitul lumii?

Ok. Și despre ce este filmul nou al lui Jude cu nume prăpăstios? Adevărul este că „Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii” este ca o șaorma cu de toate, pe care contra-eroina Angela o mănâncă în singura pauză de masă pe care o are. Filmul abordează subiecte dure și actuale, precum deșeurile aduse din vestul Europei și arse ilegal în România, traficul infernal și agresiv, poluarea, numărul uriaș de morți din accidente rutiere, cinismul corporatist, exploatarea muncitorilor de către angajatori, lemnul furat din pădurile României și exemplele pot continua.

Într-o discuție pe care Angela o are cu mama ei în mașină, aceasta din urmă remarcă: „Nu vezi ca nu mai e loc pentru nimic? O să ne sufocăm unii pe alții”.

Traficul din film a fost 100% real. Asta și-a dorit Radu Jude, care a fost mereu în mașină alături de Ilinca Manolache în timpul filmărilor. Injurăturile, însă, au fost regizate. Asta nu le face, însă, mai puțin realiste.

„Normal că primesc înjurături în trafic. Exact ca în film: “F…*** de blondă spălăcită, cine ți-a dat, fă, carnetul?”. Mi-a fost și frică, am fost și intimidată, dar îmi place să conduc în București. Nu m-am bătut niciodată în trafic, dar am ajuns să arunc cu apă”, a mărturisit Ilinca în legătură cu experiențele ei personale ca șoferiță în București.

Un alt subiect important asupra căruia Jude își apleacă atenția este numărul uriaș de oameni care mor în România în accidente rutiere. Într-o altă discuție pe care Angela o are, tot la volan, cu o șefă din Germania, interpretată de actrița Nina Hoss, pe care mulți o știm din serialul Homeland, Angela îi povestește acesteia despre șoseaua cunoscută și ca Drumul Morții:

„Pe drumul care duce spre Buzău sunt mai multe cruci ale celor care au murit în accidente decât kilometri. Sunt în jur de 600 de cruci de o parte și de alta a drumului și doar 250 de kilometri”.

Pentru a îndepărta orice iz de legendă, Jude folosește 4 minute din film în care arată cadru după cadru crucile de pe marginea drumului cu o bandă și jumătate dintre București și Buzău.

Un invalid, o bătrână, un copil și o nevastă.

În ultima parte a filmului, Jude apelează la culori și rămâne fixat pe un singur cadru. O singură cameră, 4 personaje fixe: o bătrână, personajul interpretat de Dorina Lazăr, fiul acesteia, un bărbat în scaun cu rotile, soția acestuia, interpretată de actrița Katia Pascariu cu care Jude a lucrat la „Babardeală cu bucluc...” și fiica lor. Cei 4 sunt aduși într-o zonă industrială, în curtea unei fabrici unde bărbatul suferise un accident grav în urma căruia rămăsese invalid. Scopul – să filmeze un clip de protecția muncii, în care bărbat invalid ar trebui să povestească ce i s-a întâmplat și ar trebui să dea un mesaj de precauție pentru colegii lui. Doar că nimic nu e simplu și frumos la Jude. Dialogul dintre aceștia și reprezentanții companiei de care aparține fabrica, membrii echipei de filmare și Angela Răducanu, duce totul într-un absurd tragi-comic. Bărbatul vrea să-și spună versiunea, corporatiștii se opun, se trag duble peste duble astfel încât să pară că vina a fost a invalidului pentru ce a pățit și nu a angajatorului, începe ploaia, Angela face încă două clipuri cu Bobiță, bătrâna se sprijină în baston și nu spune nimic, în afară de o remarcă uricioasă la adresa unor copii de etnie romă și se lasă seara. Intervin și șefii din străinătate și, până la urmă, se ajunge la varianta în care invalidul nu mai spune nicio vorbă, urmând ca povestea acestuia să fie adăugată în scris, în post-producție. Not a happy ending pentru muritorul de rând.

Nu aș fi putut să scriu puțin despre „Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii”. Un film „dinamic, punk, sălbatic”, după cum l-a descris Ilinca Manolache. Este un film care răstoarnă toate tiparele, în stilul lui Radu Jude, care nu o face însă gratuit. Tot actrița principală din film mi-a mărturisit că, din punctul ei de vedere, Jude nu e interesat să șocheze sau să provoace discuții mai mult decât e interesat să facă cinema.

„În același timp, faptul că stârnește discuții e un lucru foarte bun”, adaugă Ilinca.

„Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii” a intrat în cinema pe 26 octombrie și cred că trebuie văzut de toți cinefilii.

„Cred că oricine poate să își ia ceva din filmul ăsta: o energie, o imagine, un discurs cu care să rezoneze”, mi-a spus Ilinca Manolache, actriță la Teatrul Mic când nu joacă în filmele lui Jude, la finalul interviului. Are dreptate: măcar pentru un banc sloven excepțional și pentru un minunat cadru cu un ceas fără ace și mesajul „E mai târziu decât crezi”, aș mai vedea „Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii” încă o dată, și încă o dată..

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

“Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii” este propunerea României pentru Premiile Oscar 2024, categoria „Cel mai bun lungmetraj internațional” și este prezent atât în programele competiționale sau ca invitat special în cadrul celor mai importante festivaluri de film din lume, precum: New York, Chicago, Toronto, BFI London, Pusan, Viennale.

Distribuția: Ilinca Manolache, Ovidiu Pîrșan, Dorina Lazăr și László Miske, actrița germană Nina Hoss, Katia Pascariu, Șerban Pavlu, Nicodim Ungureanu, Ioana Iacob, Claudia Ieremia, Zita Moldovan, Rodica Negrea, Sofia Nicolaescu și regizorul german Uwe Boll, într-o apariție specială.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp