Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

El e „Amar” | Un hoț de buzunare i-a furat unei avocate câteva mii de lei, iar apoi a sunat-o ca să-i restituie banii. Aceasta a refuzat, dar i-a propus în schimb o tranzacție: își retrage plângerea dacă el acceptă să fie personaj într-un documentar

Filmul Amar

În urmă cu doi ani, avocata Diana Gavra a făcut o scurtă oprire la piață. Avea mulți bani la ea, câteva mii de lei într-un plic. Era chiar înainte de Black Friday și voia să cumpere un calculator la reducere. Îi era poftă de struguri și nici prin cap nu i-a trecut că poate păți ceva în Piața Domenii, ziua în amiaza mare. Câteva minute mai târziu, și-a dat seama că toți banii îi fuseseră furați. Nu simțise nimic, nu putea identifica momentul când s-a întâmplat. A mers la poliție, poliția a accesat camerele de supraveghere din zonă și, în câteva zile, hoțul a fost prins. Numele lui era Amar Răducanu, un tânăr de etnie romă din București, care tocmai ieșise din închisoare pentru furt și care se întorsese la muncă, pe teren. Pentru că în acele zile de libertate făcuse mai multe victime și fusese prins, pe Amar îl aștepta un nou proces și, foarte probabil, o nouă condamnare. În momentul în care Amar a sunat-o pe Diana Gavrea să îi propună să îi restituie suma de bani furată în încercarea de a scăpa de o nouă perioadă de stat în închisoare, Diana a refuzat. Și-a dat seama că, pentru a face rost de acei bani, bărbatul ar fi fost nevoit să fure din nou. În schimb, i-a propus o tranzacție: ea își retrage plângerea dacă el acceptă să fie personaj într-un film documentar realizat de ea. Amar a acceptat. „Da, vreau să vorbesc despre viața mea”.

Așa s-a născut „Amar”, unul dintre cele mai bune filme documentare românești pe care le-am văzut în ultimii ani și care a fost proiectat săptămâna trecută la Astra Film Festival, la Sibiu.

„Amar” este un film despre lumea hoților de buzunare, o fereastră prin care poți privi în viețile lor, în mintea, în sufletele, în casele și familiile lor. Diana Gavra, avocat, fostă victimă a hoților de buzunare și regizor, a reușit un lucru exceptional: a pătruns cu lavaliere și camera de filmat într-o lume invizibilă pentru noi, restul, deși este, după cum regizoarea spune, „lumea de lângă noi”. Marea surpriză a Dianei a fost să constate că, imediat după ce a început filmările cu Amar, și alți hoți de buzunare din cercul lui au vrut să vorbească și să apară în film.

Amar este fost dependent de droguri, hoț de buzunare profesionist, analfabet, a crescut pe stradă și a făcut ani de închisoare. Spune că vrea „să termine cu toate astea”, dar că e greu să te lași. 

Povestea lui este și a prietenilor lui. Cu toții provin din același loc și din aceleași medii defavorizate. Nu au mers la școală, dar au „școala străzii”. Nu știu să scrie și să citească, dar vorbesc despre bine și rău și despre viitorul copiilor lor. Nu fac acordul între subiect și predicat, dar înțeleg termeni judiciari complicați și cunosc sistemele judiciare din diverse țări – unde sunt pedepsele mai blânde, unde sunt cele mai bune condiții de detenție, care țară are polițiști mai bine pregătiți etc. Cum altfel să știi unde poți da următoarea lovitură și să scapi (aproape) basma curată?


Filmul te poartă timp de 125 de minute prin diverse povești și locuri: București, Madrid, Londra, Berlin. Cunoști personaje reale care vorbesc cu sinceritate despre poveștile lor. Unul care te impresionează este Bebe, un bărbat gay de etnie romă din Ploiești, total analfabet, care încă din adolescență a fost dus în străinătate și obligat să se prostitueze și să fure. 

A îndurat ani de zile de abuzuri și nu și-a imaginat că viața lui va fi vreodată altfel. În prezent, Bebe trăiește în Germania, s-a școlarizat, este horticultor și are o viață liniștită. Este și povestea unui alt fost hoț de buzunare din cercul lui Amar, care spune că Germania i-a dat șansa să își găsească o altă cale. S-a lăsat de furat, muncește la Amazon, are doi copii pe care îi duce la școală și spune că simte că e integrat în societate.

În schimb, Amar și ceilalți tovarăși ai lui care au rămas în România par că nu au scăpare. Filmul îți arată, printre altele, eșecul statului român de a-i reabilita pe acești oameni. Odată ieșiți pe poarta penitenciarului, nu au altă variantă decât să se întoarcă de unde au plecat, la infracțiune.

În clasa a 10-a mi-a fost furat portofelul din ghiozdan. Eram în troleibuz și tocmai primisem bani de la părinți pentru săptămâna următoare. Nu îmi amintesc suma, dar știu că l-am urât pe necunoscutul care îmi făcuse asta. Am avut atunci o zi oribilă, în care nu m-am putut aduna. Din „Amar” am aflat cu oareșce umor că hoții se gândesc la asta și că au mereu în minte faptul că „banii furați sunt bani blestemați”. Ba mai mult, că sunt unii hoți care au frică de Dumnezeu, care nu fură vinerea sau în fața bisericii. 

Eram tot în clasa a 10-a când mi-a fost furat portfardul din ghiozdan, tot din troleibuz, în mod cert, nu a fost un an bun pentru mine. Am rămas atunci fără rujul meu preferat, fără tot ce adunasem în trusa mea de adolescentă cool. Pentru mine a fost o mare dramă, deși nu îmi explicam de ce ar fura cineva așa ceva. Din „Amar” am aflat, ascultând confesiunea unui hoț, că uneori se poate întâmpla să pună mâna pe un toc de ochelari sau pe un portfard în loc de portofel, și că nici pentru ei nu e totul atât de simplu odată ce deschid geanta unei victime. 

Tot dintr-o confesiune am aflat că nu toți putem fi furați, că hoții ne măsoară din cap până în picioare ca să știe dacă suntem o potențială victimă. Am descoperit, cu această ocazie și care este motivul pentru care nu am mai fost niciodată furată, după experiențele neplăcute din liceu.

Amar este numele pe care mama i l-a dat după un film Indian. În buletin îl cheamă Amar Răducanu, dar e poreclit Mihai Bănică sau Mihai a lu Bănică. În ziua în care a furat-o pe Diana Gavra, avea nevoie de lapte praf pentru copilul său mic. Un prieten i-a împrumutat 100 de lei, așa că a mers prin piață să vadă dacă „pică ceva”. În acea zi a picat Diana, dar tot răul spre bine. Altfel nu s-ar fi născut acest film documentar fascinant și necesar care nu își propune să eroizeze niște infractori, ci mai degrabă să ne ajute pe toți să înțelegem un fenomen și o lume pe care nu o vedem la televizor sau pe Facebook, despre care politicienii nu vorbesc și pe care, la suprafață, o disprețuim din suflet.

În prezent, Amar este la închisoare. Nu a scăpat de condamnare după furturile săvârșite în perioada în care și Diana Gavra i-a fost victimă. El e închis iar ea lucrează la partea a doua a documentarului despre perioada lui de detenție.

„Amar” este deocamdată în circuitul festivalier, deci este la-ndemâna fanilor de film documentar. Însă când vă veți intersecta cu acest titlu oriunde, pe vreun afiș sau pe vreo platformă de streaming, dați cu încredere un click, cumpărați bilet, mergeți să-l vedeți. Veți câștiga 2 ore.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Marina check icon
    Un Amar dintr-un grup de vreo 7 Amari mi-a scos portofelul din geantă privindu-mă în ochi și rânjind satisfăcut. Aveam 18 ani. A fost tragic pentru mine, eram departe de casă, iar banii ăia, nu prea mulți, erau mulți pentru situația financiară a familiei mele. Nu părea să îl frământe ideea că „banii furați sunt bani blestemați".
    "Din „Amar” am aflat, ascultând confesiunea unui hoț, că uneori se poate întâmpla să pună mâna pe un toc de ochelari sau pe un portfard în loc de portofel, și că nici pentru ei nu e totul atât de simplu odată ce deschid geanta unei victime" - Of! Chiar nu e simplu pentru ei, sărăcuții! Le trebuie multă pricepere și stăpânire de sine să trieze rapid prada, să nu plece, doamne ferește, cu un port fard și un ruj în loc de portofelul cu bani.
    • Like 0
  • Mirea check icon
    Un hoț rămâne hoț indiferent câte filme ai face despre el, cât de "amărât" a fost etc.!
    Câți amărâți sunt pe lumea asta, toți fură? Nu! Muncesc și se mulțumesc cu ce câștigă cinstit!
    Hoțul vrea mult și fără muncă!
    E o vorbă din popor: "N-ai să vezi cuc să clocească și hoț să muncească!".
    • Like 1
  • Deci, pt. a fi actor de film, fa-te hot!
    • Like 1
  • Ce m-a surprins la acest articol este că o doamnă avocat merge să cumpere un calculator cu bani cash. Ce om cu venituri licite, pe card, ar face așa ceva?
    De ani de zile nu am avut cash în portofel, în mod regulat, mai mult de 100 - 200 de lei. Restul, pe card.
    Cât despre închisoare, asta ar trebui să aibă numele schimbat în "Institut de studii aprofundate pentru perfecționare în comiterea infracțiunilor". În loc de pușcărie, oamenii ăștia ar trebui să-și aleagă o meserie și statul să investească pentru calificarea lor în meseria respectivă. Iar pedeapsa să se rezume la recuperarea prejudiciilor create. Actualul sistem nu rezolvă mare lucru pe linia integrării acestor infractori în societate.
    • Like 0
    • @ Andrei Tarlea
      platita de client cash. In plic. Practica inca des intalnita in a plati avocatii - un spectacol des intalnit la tribunal si in 2023, nu doar acum cativa ani, cand a fost evenimentul nefericit /sau fericit. Avocatul taie chitanta pt servicii, dar plata e cash.
      • Like 0
  • În multe filme, americane în special, infractorii sunt prezentați drept oameni simpatici ,cu o inteligență peste medie și, surprinzător, devin chiar personajele pozitive. Până la urmă filmele sunt ficțiune, în majoritatea cazurilor, dar eu nu sunt deloc sigur că nu influențează spectatorii de o anumită vârstă și mai ales pe cei din anumite medii, să le zicem defavorizate. Filmul prezentat în articol e un documentar -cine se uită la documentare? Are, zic eu, valoare educativă, dar pentru cine? Că ăia care ar trebui să îl vadă tot la filmele americane se uită...
    Revenind la esența articolului-infracționalitatea din mediile defavorizate- în special în etnia romă, toată lumea îl cunoaște. Amănuntele, cauzele și explicațiile prezentate în film nu prea interesează pe nimeni- mă refer la autorități și la opinia publică. Părerile cetățenilor exasperați de aceste infracțiuni vor fi întotdeauna radicale- și sunt de înțeles. În același timp exprimarea liberă a acestor opinii este întotdeauna cenzurată prin invocarea termenului de discriminare. Și fenomenul merge înainte, nimic nu se schimba. Dacă se continuă în acest mod,fără ca autoritățile- dar și presa și televiziunile- să prezinte realitatea nefardată ,cu toate problemele etniei respective, filme ca " Amar" nu vor folosi la nimic.
    • Like 3
  • Se pare ca fiind comentariile non ipocrite sunt blocate. Am scris un comentariu si nu apare. Nu apar nici cele 3 anterioare.
    • Like 1
  • Si noi ce sa facem? Sa-i plangem de mila? De ce? Asta-i viata care place, in primul rand etniei din care face parte. De veacuri s-a incercat civilizarea lor si, cu cateva exceptii, nu au dorit-o. Au sfidat, au persistat in mizerie spirituala ca mizerie materiala nu prea, au furat, au declarat mandri ca "asa sunt ei". Si asa au cat nu merita: sunt intretinuti de societate, au drepturi pe care nu le au cetatenii obisnuiti. Si acum sa mergem sa-i vedem si sa-i auzim. Nu ne ajunge cat ii percepem pe strada, in vecinatate, etc? Nu, merci. Ati irosit bani cu care altul, fara sustinere, poate ar fi facut ceva de valoare.
    • Like 2
    • @ Zugravu Mircea
      Diferența dintre un hoț de etnie romă și un hoț român verde, este că primul este hoț de buzunare iar al doilea fură cu milioanele sau cu miliardele. Poate că nu vi s-a furat niciodată un portofel din buzunar dar cu siguranță niște hoți mult mai stilați v-au băgat mâna adânc în buzunar, fără măcar să aveți habar. Dumneavoastră și nouă, tuturor. Diferența e că unii au observat, așa că etnia la care face referire acest articol cade pe plan secund față de marile hoții comise în țara asta.
      • Like 1
    • @ Andrei Tarlea
      Am inteles si stiu despre ce vorbesti. Dar cei la care am facut referire nu se limiteaza la portofele. Ei distrug retele feroviare, cabluri si sine, fac trafic de droguri, carne vie, dau bani cu camata, lucru interzis de lege, permis doar bancilor venetice, calculeaza dobanda si asa mare dupa cum vor ei, jefuiesc, desfigureaza si omoara, corup autoritati si institutii ale statului, deseori prin teroare, sparg case si fura tot ce pot, fura vite, recolte, au o activitate infractionala diversificata. Iar cand sunt prisi declanseaza o adevarata tiganie cu tot ce inseamna asta. Sunt la fel de periculosi ca "hotii cu gulere albe", de multe ori in cardasie cu ei.
      • Like 1
    • @ Zugravu Mircea
      Cei mai versati hoti sunt ,,hotii in halate albe". Astia sunt scoliti, educati, vorbesc limbi straine. Dar de ei nu te poti feri.
      • Like 1
    • @ Andrei Tarlea
      Mirea check icon
      Și asta înseamnă că hoțului mărunt îi este permis să fure că "și-ailanți fură"?
      Hoția lui e justiticată de hoția altora?
      • Like 1
    • @ Mirea
      Ați tras o concluzie total greșită. Vorbeam de cantitatea hoțiilor, nu de calitatea hoților. Hoția - sub orice formă - trebuie oricum incriminată.
      • Like 0
  • Nume check icon
    Trailer-ul si acest articol "elogiator" m-au convins sa nu vad acest film documentar de exceptie, dar am invatat totusi ceva: daca trebuie sa cumpar ceva de valoare cu bani lichizi - nu mi s-a mai intamplat din 2003 - cu siguranta sa nu ma duc la piata inainte. Sa fi foarte circumspect si sa stau cu mane pe portofel in buzunare atunci cand un hot de buzunare imbracat in haine de sport de marca scumpe imi spune ca se lasa de buzunarit si ca Vinerea sa nu imi fac probleme ca sunt sanse mai mici sa fiu buzunarit ca deh unii hoti sunt traditionali credinciosi, adica cu aceeasi mana care te fura isi face si cruce...
    P.S. Si bineinteles statul roman este de vina ca se nu se reabiliteaza infractorii si statul german face tot posibilul din lume sa reabiliteze infractorii din Romania, in ciuda faptului ca sunt mii de locuri de munca disponibile in Romania, dar intr-adevar nu mai poti sa te imbraci in haine de firma si sa iti mai si hranesti familia...
    • Like 4
    • @ Nume
      Felicitări! V-ati prins.
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult