Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

LaLaLand – să pierzi iubirea și să câștigi Oscarul

Nu-mi mai amintesc de când n-am mai văzut o minunăție de film ca LaLaLand. Autorul, Damien Chazelle (Whiplash) își declară sursa de inspirație în Umbrelele din Cherbourg, musicalul lui Jacques Demy din 1964, dar LaLaLand este o superbă colecție de amintiri deghizate din Vremea de Aur a Hollywoodului, de la Rebel fără cauză, Cântând în ploaie, Un american la Paris, până la Poveste din cartierul de Vest. E o capodoperă omagiu pentru trecutul filmului și muzicii, dar, în același timp, o probă de originalitate în cinemaul contemporan.

Ryan Gosling și Emma Stone, un cântăreț de jazz și o actriță încercând să cucerească gloria fără să piardă iubirea, fac un cuplu romantic care ți se lipește de inimă și rămâne acolo mult după ce ai ieșit din sală. 

Filmul lansează o melodie excepțională după alta. Ryan Gosling s-a antrenat 4 luni pentru a le interpreta el însuși la pian. Coregrafia, îmbinare perfectă de old style și postmodernitate, un Gene Kelly și o Leslie Caron ai zilelor noastre...

Montajul, hiperfluid, ritmat impecabil, imaginea, plină de relief – o adevărată simfonie vizuală.

Secvențele generate pe computer, cum e „zborul” îndrăgostiților printre stele, sunt folosite cu noimă și acuratețe.

Întreg filmul este gândit ca o piesă muzicală, deși momentele sing & dance nu sunt prea dese. Sentimentele, situațiile, îmbrățișările, „iuțirile de sine”, cum le numea D.I. Suchianu, rimează, se anunță, se așteaptă, revin, se împletesc, se topesc în penumbra nostalgiei...

Marele merit al lui LaLaLand e că face să vibreze atât sufletul coafezei, al taximetristului, al artistului, cât și cel al unui critic sceptic și nemilos, dacă îl are.

Un favorit irezistibil la Oscar, un film clasic încă de la premieră.

Mergeți și vedeți-l, neapărat la cinema!...

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Desigur, un film care trebuie văzut!
    • Like 0
  • Fără sup'arare(?!) pentru întrebare:
    Which country?
    • Like 0
  • cel mai prost musical pe care l-am vazut vreodata.... si le-am vazut aproape pe toate... probabil o chestiune de gust, cunosc oameni carora le plac filme mai proaste chiar decit lalaland, pentru ca altfel nu pot sa-mi ex[lic rectiile extreme pe care le-a stirnit....unii (chiar si critici) il considera foarte prost, altii, foarte bun...au fost si filme mai proaste care au luat premii prestigioase, va amintiti LUNG BOONMEE RALUEK CHAT Directed by Apichatpong WEERASETHAKUL din 2010 la cannes? a luat palme d'or!
    • Like 2
  • check icon
    Momentul acesta îmi amintește de apariția War Horse, în 2011: într-o mare de aprecieri, m-am găsit eu, nebunul, să consider în gura mare că este o prostie și o ratare a lui SS! Timpul mi-a dat dreptate, fiind un film uitat imediat după premieră!
    La fel se întâmplă cred și cu Lalala-ul acesta( nu 2013): personal gândesc că este un film slab sau că eu nu mai știu ce aștept de la un film (fie el și muzical)! Multora genul li se pare depășit, dar nu este adevărat, capodoperele enumerate chiar în articol nu au fost încă depășite, iar atunci când un oarecare va aduce pe scenă/ecran muzică și poveste și dans și realizare mai bună decât „Cântând în ploaie” va face săli pline cu toate criticile unui nebun (ca mine)!
    Domnul CTP, personaj pe care-l admir, om transformat de mulți într-o instituție, trebuie să ne spună peste un an, la următoarele premii Oscar, ce mai are în minte din Lalala și noi trebuie să verificăm abia atunci cum a fost primit filmul (eventual pe IMDB).
    Filmul nu mi-a plăcut, mi-a părut o băutură carbogazoasă desfăcută și uitată undeva, afară, prea multă vreme: nu au fost inspirați 100%, pentru că dacă ar fi conținut și vreo două lozinci anti Trump, lua toate premiile de anul acesta, inclusiv pentru cel mai bun film de animație, cel mai bun film străin, cel mai bun scurt metraj, etc, etc.
    Dar știți ce?
    Totul este o problemă de gust: eu nu spun să-l vedeți sau nu, faceți cum vreți pe buzunarul și timpul dumneavoastră!
    RESTUL E TĂCERE!
    • Like 2
  • Sunt de acord cu dvs, filmul asta i.ti intra prin vene, te face sa vibrezi prin frumusetea povestii , a cadrelor, a melodiilor. Doamne! leitmotivul muzical al filmului te hipnotizeaza pur si simplu, ti.e aproape greu sa crezi ca un om a putut crea asa ceva, muzica-i divina , ptr cine o intelege, bineinteles, sfarsitul este ca in viata: adica , nu poti avea totul, dar o mare iubire, chiar si trecuta, i-ti poate lumina frumos viata. Pe scurt , o capodopera, clar in top 10 cele mai bune filme facute vreodata!
    • Like 0
  • Maine merg sa-l vad. Nu stiu ce parere aveti, dar Oscarul va fi greu anul asta. Am vazut "Fara arma in linia intai" . Care mi s-a lipit de toate organele mult timp dupa ce am iesit din sala. Ce credeti, ma misca mai mult Lalaland? Maine va spun raspunsul.
    • Like 0
    • @ Danescu Cristina
      Nu mai sta , du.te sa.l vezi, va ramane in tine!
      • Like 0
  • check icon
    Vad ca unii l-au si vazut. Lasand la o parte ca un film e facut sa nu te lase indiferent (ba-chiar- sa iti sape cateva santuri in discul creierului) - evident fiecare intelege ce poate/vrea.
    Ne ducem sa-l.vedem !
    • Like 0
    • @
      check icon
      L-am vazut, cu familia, exact in a doua zi dupa ce am scris.
      Ei bine, primele 15 minute au trecut greu. Povestea părea ca nu se lasă spusä.
      Apoi a început. Si a fost. Si s-a spus. Si mi-a plăcut. Desi nu bate niciunul dotre filmele vechi- vezi- alaturi de "umbrele", cantand in ploaie"si unul dintre folmele care m-a facut sa-l iubesc pe Gene Kelly- " Jack si vrejul de fasole".
      Oricum Oscarurile se dau pe criterii pe care noi-astia platitori de bilet- nu le intelegem. La fel ca si filmele romanesti contemporane, care castiga premii pe chestii pe care numai ei-criticii le stiu.
      Asa cum era si "şogunul" pentru cine isi aminteste titlul....
      • Like 0
  • Asemănător cu titlul articolului, filmul s-ar fi putut chema: “Winning the world, not love…” deoarece exact asta s-a întâmplat în realitate! Mie cel mai mult mi-a plăcut secvența în care Seb, de Crăciun nu mai poate cânta melodioare prostesti; felul în care este surprinsă ambianța, neliniștea mâinilor, a corpului lui, neliniștea interiorului; arătând cum artistul nu poate exista decât prin forma sa de artă. Cât despre faptul că cineva nu ar avea suflet, mai ales când a demonstrat că are, nu se poate. Ceea ce e într-adevăr posibil, este ca omul, la un moment dat, să nu iși mai simtă sufletul, așa cum și contactul cu propriul corp poate fi pierdut. Atunci mintea coboară într-un un abis meditativ.
    • Like 0
  • Multumesc , dle Tudor Popescu pentru recomanare. Chiar doream sa vad un astfel de film.
    Am vazut ce poate face regizorul in Whiplash- un mare film.
    Chiar daca , cum spuneti dvs in titlu cei doi eroi au pierdut iubirea, sper sa castige Oscarul...in ultumii ani Oscarul a fost atribuit unor filme destul de dure...
    • Like 1
  • Și eu care mă jenam să spun amicilor că mi-a plăcut un muzical. Într-adevăr, o frumusețe de film.
    • Like 0


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult