În București, ca să faci o baie e o problemă și nu pentru că apa caldă ar fi oprită, ci pentru că se întâmplă – dacă ești mai puțin norocos și trăiești pe stradă -, ca la duș să fii bătut, abuzat sau violat. În București ca să dormi pe stradă e iarăși o problemă, pentru că sunt oameni care se distrează ușurându-se pe tine sau dându-ți foc, la propriu, când ies seara dintr-un bar și te lovesc. O spune Marian Ursan, lector universitar la Facultatea de Sociologie a Universității București, doctor în Sociologie și activist social, în Podcastul de fapte bune, amplificat de Republica.ro.
Puteți asculta podcastul accesând fișierul audio de la finalul acestui articol sau dând click pe clipul de la începutul acestui material.
De 25 de ani, Ursan – care se prezintă simplu: „Marian de la Carusel” - îi are în grijă pe cei mai vulnerabili dintre „bucureșteni”: oameni fără casă, infectați cu HIV, hepatite și alte boli cronice, cu răni deschise, lucrători sexuali, ori consumatori de droguri, oameni fără acte de identitate, fără medic de familie, oameni de etnie romă. Oamenii de lângă noi: nevăzuți, abuzați, umiliți. De 2.000 dintre aceștia se ocupă Carusel, organizația pe care Marian Ursan a creat-o în 2011 – „din nevoia de solidaritate” - împreună cu doi colegi de facultate. „Oamenii cu care lucrăm se confruntă cu vulnerabilități multiple, unde schimbările nu se pot face peste noapte. Dar ce facem noi e să îi ținem în viață; să facem ca noaptea, iarna, pe stradă să fie mai puțin grea și totodată să îi reobișnuim pe oameni cu alți oameni în preajma lor. Este, dacă vreți, un proces prin care stopăm sau ponderăm însingurarea”, spune Ursan vorbind despre beneficiarii Carusel. Sunt oameni – adulți, bătrâni și copii - din zonele Ferentari, Obor, Unirii și nu numai, dar numărul real al celor în nevoie e greu de estimat la nivel de București.
Potrivit unei statistici Samusocial din România, în 2010 erau 5.000 de persoane fără adăpost în capitală, iar cifrele oficiale și recente lipsesc.
Imaginați-vă Bucureștiul ca un mall al serviciilor sociale pentru o clipă. „Noi suntem în zona de distracție sau așa credem noi. În realitate suntem la ultimul nivel, în scurgerea parcării suntem sau nici măcar în parcare”, afirmă Marian Ursan pentru Republica. „Suntem într-o zonă în care tendința de dezumanizare este la orice pas. Ne e foarte greu să ne uităm în stânga-dreapta și să analizăm lucrurile gândind cum am putea face ceva într-o direcție sau alta. Suntem în zona în care ne plângem că orașul e murdar, că sunt lucrătoare sexuale, că sunt mulți parcagii. Suntem într-o zonă în care ne certăm cu noi înșine (..) dar mă aștept să încetăm cu mesajele legate de asistații sociali, în care învinuim oamenii că nu-și găsesc de lucru sau că nu le place munca.
Fiecare om are o poveste a lui și tot ce putem face e să îi respectăm povestea și să încercăm, atât cât putem, să dăm o mână de ajutor. Însă mâna aia de ajutor trebuie dată cu decență”, crede Marian Ursan: „să nu privești de sus, să nu judeci, să respecți omul atunci când i-ai dat o pâine și o conservă”.
Consideră că lecția solidarității și a respectului față de semeni se poate învăța de fiecare dintre noi și poate fi exersată, pentru început, în relația cu familia: cu partenerul, părinții, copii, apoi cu vecinii, iar de la ei și până la vânzătorul de la chioșcul cu ziare sau la persoana care dă cu mătura în fața unui magazin mai e puțin.
Întrebat dacă nu e frustrant pentru organizația lui să lucreze cu categoriile extrem de vulnerabile, co-fondatorul Carusel vorbește despre alegerile asumate: „Dacă în București există un număr mare de persoane aflate într-o situație nu grea, ci foarte grea, ar însemna să ne ocupă de doar o parte cu care să mergem până în zona de distracție din mall-ul social de care aminteam. Am ales să nu facem asta pentru că ar însemna ca ceilalți oameni să rămână complet descoperiți. Și atunci am ales să rămânem la minus 1 – minus 2 și să facem cât mai mult posibil și, în același timp, să îi pregătim pe oameni pas cu pas către celelalte etaje, dar noi să rămânem tot acolo unde am fost și înainte și să lucrăm cu ceilalți, de lângă ei. Astfel noi creăm premisele ca alte organizații să îi preia și să meargă cu ei mai departe. Am ales să facem așa pentru că, din păcate, nu știu cine ar veni acolo, la minus 2, să lucreze cot la cot cu noi”.
Fundația Vodafone România a ales să se alăture demersului Carusel oferind o finanțare de 184.000 de lei pentru funcționarea Centrului ILO – un program de servicii integrate, sociale și de sănătate dezvoltat în cartierul Ferentari. Un centru comunitar pentru oamenii din proximitate, dar și pentru cei care au nevoi de bază, spune Marian Ursan. „Aici, oamenii pot merge fără buletin, fără trimitere, fără dosar, să facă o baie în siguranță, să se tundă, să se bărbierească, să își schimbe hainele, să mănânce, să stea de vorbă cu asistentul social, cu un psiholog sau cu medicul, și totul în siguranță, la modul cel mai real. Acolo se vorbește despre vaccinare, le facem programare la vaccinul anti-Covid, le facem poze pe loc pentru cărțile de identitate provizorii, oamenii vorbesc despre lucruri și lucruri. Acum ne-au cerut o masă de ping-pong. De ce ai cere o masă de ping-pong? Asta înseamnă că se simt bine în spațiul respectiv. O să mă gândesc la lucrul acesta”.
Ce poate face fiecare dintre noi pentru Carusel, aflați din Podcastul de fapte bune, susținut de Fundația Vodafone România și amplificat de Republica.ro.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.