Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Liviu Dragnea, împărat peste ruine

aeroport

L-am luat joi de la aeroport pe un prieten care de ani buni s-a mutat în SUA. Revedere caldă, dar nici nu apucasem să plătesc parcarea, că deja începuserăm amândoi să evaluăm starea politică a nației, în principal prin vorbe de ocară la adresa mai marilor zilei. Pornim înspre Drumul Taberei. Aglomerație pe DN1. Dop încă de pe podul de la IKEA. Aglomerație și în oraș. Dop la Arcul de Triumf. Alt dop imediat după Arc, pe Mareșal Averescu. Mi-aduc aminte de tataie, concentrat pentru scurtă vreme pe Frontul de Vest. Iarăși dop pe Podul Grant, de pe la jumătate. Două semafoare desincronizate, cum aflăm după 20 de minute. Vorbim verzi și uscate, mai ales despre ce se întâmplă în țară. Ne uităm pe geam la blocurile din Crângași. Nu sunt neapărat urâte, cât mai ales triste. Cumva, peisajul și starea țării se conjugă și ajungem amândoi la aceeași idee: împărat peste ruine. 

România, țara din care prietenul meu a plecat de ani buni, însă în care eu mă încăpățânez să rămân, este pe cale să devină o ruină, un stat eșuat. Perspectivele sunt mai mult decât sumbre. Au explicat-o oameni mai deștepți și mai competenți în aceste privințe decât mine. Rezum ce-am înțeles. Pe de o parte, dezincriminarea abuzului în serviciu (chiar stabilirea unui „prag” pentru abuzul în serviciu) deschide o cutie a Pandorei prin care orice director, șef, șefuț se poate comporta discreționar cu aceia de sub el. Spuneam cutie a Pandorei: orice director, șef, șefut are la rându-i alți directori, șefi, șefuți care îl pot abuza. 

Un domino piramidal deci, care ne întoarce în perioda relațiilor de vasalitate. Pe termen lung, nimeni n-are de câștigat de aici, poate doar vârful piramidei. Într-un sistem construit astfel, e greu să rămâi în vârful piramidei... Pe de altă parte, avem „legile justiției”, modificările la (pentru moment) Codul de Procedură Penală. Nu trebuie să fii jurist ca să îți dai seama că, exact ca într-o manea intepretată live, aproape fiecare amendament e cu dedicație, pentru Baron sau pentru tovarăși: problema probelor video, participarea agresorului la audierea victimelor, notificarea inculpatului despre data și ora efectuării actului de urmărire penală și așa mai departe. Repet ce au spus alții deja: un adevărat rai pentru infractori. În fond, și infractorii sunt oameni și au dreptul la un rai. De altfel, Liviu le-a cerut iertare vineri seara miilor de români „care unii stau în pușcărie”. Avem însă o problemă: „infractor” e un termen binomial. La partea opusă a procesului („infracțiunea”) stă o „victimă”. 

Victimă care și ea e de mai multe feluri: poate fi un om cu chip, nume și familie sau poate fi o victimă abstractă, colectivă, ca de exemplu statul. (Corupția este, în principal, o infracțiune cu victimă abstractă, dar asta e o discuție separată). Un rai pentru infractori reprezintă în mod obligatoriu un iad pentru victime. Cumva, această stare de fapt vine în contradicție cu Articolul 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Citez: „Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi”. În rezumat, viitorul țării mele, a noastre este sumbru: o țară în care, pe de o parte, se reinstaurează un sistem de vasalitate și corupție la liber și, pe de altă parte, un stat în care o infracțiune pare a deveni imposibil de pedepsit. Pe scurt: „Da, șefu, facem, cum să nu?!” și „Liber la furat!”. Toate acestea sunt semne ale unui stat eșuat. Ale unei ruine. 

Asta este formula statală pe care ne-o propune Liviu: o societate distopică. O ruină în cel mai bun caz. Un loc mult mai înfricoșător sub scenarii mai sumbre (eu unul nu am trăit anii ’80 ai comunismului românesc, dar sunt contemporan cu Venezuela și Coreea de Nord). Liviu spunea aseară că merge „până la capăt”. Și am toate motivele să cred că va încerca să o facă, pentru că – sincer vorbind – a trecut deja de punctul de la care se putea întoarce sperând că repară ceva. Dar mersul lui „până la capăt” va transforma țara într-o ruină. Și atunci stau și mă întreb: De ce vrei, Liviu, să fii împărat peste o ruină?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • "România, țara din care prietenul meu a plecat de ani buni, însă în care eu mă încăpățânez să rămân, este pe cale să devină o ruină, un stat eșuat." - este deja; din pacate.
    • Like 0
  • Intreaga civilizatie umana este pe cale sa devina un stat esuat, Falitii nostri sunt bravi deschizatori de drumuri, probeaza ca se poate. Cat si ce se poate va arata populatia unei tari, Romania.
    • Like 0
  • Victor66 check icon
    Liviu nu mai vrea sa conduca, pentru ca nu mai poate. Vrea sa scape de puscarie si sa fure cumva indirect, prin altii ajunsi la putere si sprijiniti, cumva, de el.
    • Like 1
  • Foarte puțini comentatori se apropie de subiectul dezbătut in articol. Foarte multi, mult prea mulți, divaghează, deviază, abereaza, persiflează. Nu pricep mesajul dar se află in treabă și "scriu" ce le trece prin cap. Concluzia este că, nu majoritatea a votat această "molimă" abătută peste noi, dar majoritatea se complace in această cloacă. Îmi amintesc vorbele unui vecin: " e bine dacă <ei>fură, atunci putem fura și noi". Această gândire, din păcate, este emblematică pentru "poporul" român și după 29 ce ani de la "revoluție" și in "an centener" și in secolul xxi când alții sunt la "ani lumină" de noi. Ce folos că avem și noi minți luminate, recunoscute si dorite de lumea civilizată! Suntem conduși tot de retardați, analfabeți si hoți înrăiți, care au devenit de o obrăznicie inimaginabilă. Și se găsesc "cozi de topor" care le țin isonul. In toate sferele societății.
    • Like 3
    • @ Zugravu Mircea
      De acord cu dumneavoastră, cu o singură nuanțare: cozile de topor sunt multe și se înmulțesc pe zi ce trece (în fond, de ce n-ai trăi mai bine tu Xulică aservindu-te partidului?!), pe când oamenii de bună calitate continuă să plece. Să stai și să lupți sau să pleci într-o țară normală unde da, ești un anonim, da, ești departe de familie și prieteni, da, ești departe de locurile dragi, însă ești plătit corect și respectat pe măsură?! Aceasta e întrebarea...
      • Like 0
  • Am ajuns azi, plini de ură şi suntem foarte săraci
    La timona ţării noastre, n-avem cel mai bun cârmaci.
    Cei ce ne conduc azi, ţara, sufletul ni l-au ucis,
    Ne-au furat identitatea, nu mai avem nici un vis.

    Nu ne-aude nimeni plânsul, suntem săraci şi bolnavi
    Pentru cei ce ne conduc, noi suntem doar nişte sclavi.
    Să ne răsculăm, prieteni şi să dăm afară hoţii,
    Să ne unim forţele, hai să îi zdrobim cu toţii.
    Să stârpim răufăcătorii, cei ce ne iau biruri grele,
    Vreau să ştiu cât mai degrabă, care-i rostul vieţii mele?

    Nu mai suport umilinţa, vreau să trăiesc şi eu bine,
    Vreau măcar un an de zile, să fie şi ei ca mine,
    Să vadă cât e de greu să nu ai bani pentru pâine
    Şi să te gândeşti cu groază, iar la ziua care vine...

    Georgeta Nedelcu – Craiova
    • Like 0
  • Oameni buni , Liviu nu o sa fie imparat peste ruine , Liviu nu vrea sa fie imparat , Liviu vrea sa fie liber caci el este deja mai bogat decit un imparat. Liviu a devenit imparat de nevoie ca sa-si negocieze libertatea. Ruinele din Cringasi nu-l ating pe Liviu , pentru ca Liviu are niste insule de bunastare care se ridica dintre ruine. Liviu e inebunit dupa modelul asta pentru ca in modelul asta oameni ca el isi permit absolut orice. De aia Liviu a ales Teleorman si Brazilia si nu Miami , Monaco sau St Martin. Ii place ca si castelele lui sa se iteasca dintre ruine.
    • Like 1
  • mike mike check icon
    Cred ca prea putin conteaza cum numim un blocaj în trafic. El este un blocaj nenorocit care se formeaza datorită lipsei infrastructurii, infrastructura pe care "regele peste ruine " va decide dacă o va face ori ba, în funcție de cât îi iese și lui în buzunar. Spuneti-ne , ce reacție a avut prietenul în final?
    • Like 0
    • @ mike
      Prietenul e... deja înapoi la New York; a plecat cu un gust mai amar decât în alte ocazii...
      • Like 0
  • Cum de ce? Păi ce, nu merită să fii împărat, fie şi peste ruine?
    • Like 0
  • Rucs Rucs check icon
    Dop? Adica "bouchon"? Probabil sunteti si francofon, altfel nu imi explic calchierea. In romana nu am auzit in viata mea de sensul acesta, dar poate nu stau eu indeajuns in trafic :). Cele bune si frumoase!
    • Like 0
    • @ Rucs
      Știu și franceză, dar nu sunt francofon, în sensul că nu vorbesc/citesc în franceză zilnic și nici nu citesc/urmăresc presă franceză. „Dop în trafic” este o expresie pe care am mai auzit-o la alți vorbitori nativi de română, nu cred că este un calc, ci o expresie care are la origine o metonimie.
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult