Locuim ȋntr-o Romȃnie ȋn care…

Foto: Adriana Neagoe/Inquam Photos

…societatea, formal îndrăgostită de cultură ca bărbatul ce oferă beat soției flori de Ziua Femeii, îi administrează acesteia, în particular, fie o monumentală indiferență, fie strașnice cotonogeli pentru lipsa de sex-appeal a valorilor cu care iese în lume.

Locuim într-o Romȃnie în care literatura clasică a devenit o curiozitate extravagantă, ca monoclul străbunicului, o Romȃnie în care galeria eroilor culturii și figurile legendare ale istoriei se împuținează, fiecare din ei semnificȃnd, de la o zi la alta, tot mai puțin în conștiința unui număr din ce în ce mai mare de persoane.

Locuim într-o Romȃnie în care limbajului licențios i se ȋnchină adevărate ode, iar opiniilor de parohie cu un orizont limitat și grimaselor isterice ce fac clăbuci la gura duhnind a mârlănie li se atribuie convingerea adevărului ultim și solemnitatea discursului academic.

Locuim într-o Romȃnie în care vastele legiuni de tineri veseli și ferice, înnobilați cu toca și roba universității pe care o absolvă magna cum laude, se exprimă agramat și poticnit în limba maternă, locuim într-o Romȃnie în care catastrofa spiritului și a intelectului, asumată de corpul social ca o luptă cu sine dinainte pierdută, e compensată printr-un zel găunos pus în slujba venerării trupului și a succesului cel mai imund.

Locuim într-o Romȃnie în care laudele onctuoase, exagerările și schimonoselile ostentative au luat locul exprimărilor ponderate, moderației și înțelepciunii așezate, locuim ȋntr-o Romȃnie în care nevoia de exprimare e deasupra nevoii de documentare asupra a ceea ce dorim să exprimăm (lucru valabil inclusiv pentru propria persoană, unde introspecțiile sunt, în general, exerciții futile și inoportune).

Locuim într-o Romȃnie în care absolvenții de facultăți angajați la McDonalds se plȃng mai puțin că domeniul în care s-au specializat seamănă, după trei ani de explorare, cu teritoriile din inima Amazonului unde indienii zburdă în pielea goală și divinizează moluște în loc de moaște, cȃt de faptul că alții, animați de aceeași grijă bolnăvicioasă de a nu „ucide cu mintea tainele ce le întâlnesc în calea” devenirii lor universitare și doctorale, ocupă impunătoare funcții în aparatul de stat, în loc de a se afla lȃngă ei, la tejghea, unde socot că s-ar potrivi de minune.

Locuim într-o Romȃnie în care, dacă alegi la întâmplare cȃteva persoane și ai răbdarea să cercetezi ce se întȃmplă în creierul lor, vei descoperi ca șansele să nu se petreacă nimic sunt invers proporționale cu cantitatea de sunete agresive și asurzitoare (ce se vor a fi ecoul diferitor subiecte fierbinți) scoase de țeastă pentru a astupa tăcerea țiuitoare la care a fost condamnată de repaosul prelungit al sinapselor.

Locuim într-o Romȃnie în care raţiunea şi intelectul se dovedesc a fi o dată în plus cele mai bune arme cu care se poate lupta eficient împotriva obscurantismului şi manipulării ordinare, din care motiv superstițiile și stereotipiile din patrimoniul național, misticismul și religia populară sunt pe mai departe glorioasele arme ale populației pentru a demonta misterele și minciunile universului în care trăim.

Locuim într-o Romȃnie în care ultimul monarh al Romȃniei, a cărui tinerețe s-a consumat în toiul unor evenimente tragice pentru destinul țării și al omenirii, e numit trădător și laș de indivizi care se lasă bucuroși călcați pe grumaz de cei pe care o viață întreagă îi aplaudă și pupă-n fund pentru privilegiul de a-și bate joc de țara în care trăiesc.

Locuim într-o Romȃnie în care a fi prost, vulgar, strident și indolent și a te făli în fața tuturor că ești astfel e în continuare o dovadă că, în ciuda evoluției omenirii, unele lucruri nu se schimbă niciodată.

Locuim într-o Romȃnie în care elitele politice se bucură de faima unei boli venerice incurabile, o Romȃnie în care promisiunea că fiecare cetățean are dreptul să ocupe orice demnitate publică e fatal compromisă prin anularea exigențelor ce pot depista constituțiile plăpânde intelectual și încovoiate moral, dar pe care grosolănia și impostura le validează – cu consimțământul pasiv al unei populații tot mai incapabilă să înțeleagă conceptul de meritocrație – ca modele legitime de reușită.

Locuim într-o Romȃnie în care declarațiile de iubire ale conducătorului stimat și ropotele furtunoase de aplauze cu care sunt ȋntȃmpinate alocuțiunile acestuia ne pun singure pe tavă șansele pe care națiunea le are de a se transubstanția într-o specie superioară, înzestrată cu capacitatea de a lua decizii sănătoase la cap cu privire la personalitățile de care are nevoie pentru a scoate același cap în lume cu fruntea sus.

Locuim ȋntr-o Romȃnie ȋn care lătrăii cu apucături și constituție de chihuahua pozează ȋn dobermanii statului de drept, dar redevin niște schelălăitori patetici ȋndată ce dulăii statului paralel ȋi conduc, cu mȃrȃituri apăsate, ȋn țarcul unde, de cȃțiva ani de zile, lupi ȋmbrăcați ȋn haine vărgate de oițe scriu voios cărțulii ȋntru propășirea neamului…

Locuim într-o Romȃnie în care, mai mult ca nicicînd, la trecutu-ți mare, mare viitor. Cu condiția, desigur, să dispară statul paralel.

Nu în ultimul rînd, locuim într-o Romȃnie în care tot ce am scris aici a mai fost spus în o mie de forme și se va mai spune de azi încolo în alte o mie de forme, fără nici un efect.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp