Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Rege în România rămâne neamprostia

Am fost și sunt republican. Nu numai pentru că scriu în Republica. De când mă știu, nu mi-au plăcut regii.

Dar acum, sufăr și eu o pierdere grea. Pentru că a murit mai mult decât un rege. S-a stins ultima rezervă de noblețe a statului român.

Comunismul și postcomunismul au produs un soi de politicieni în primul rând ignobili. De decenii, în peisajul politicii românești, indiferent de funcții, zonă politică și grad de șmecherie, nu dau cu ochii decât de cutre, cioflingari, îngâmfați, potăi și scelerați.

În rarele apariții publice ale regelui Mihai, am putut vedea un om de o incredibilă modestie demnă. Sculpta aerul cu mișcări domoale, dar ferme, încercând să ocupe nu prea mult spațiu, ca și cum ar fi vrut să le spună celor din jur: „Nu vreau să deranjez, nu vreau să iau locul nimănui”.

„Nu vreau să iau locul nimănui, pentru că am locul meu, pe care nu îl poate ocupa nimeni dintre voi”. Nicio clipă arogant, niciodată disprețuitor, Mihai paraliza totuși orice inițiativă de batere pe burtă sau pe greabăn, tras de brăcinari și îmbrățișări mafioate, cum e obiceiul politic pe la noi. Noli me tangere. Vă stau la dispoziție, dar nu mă atingeți, spunea chipul său nobil și trist, răsfrânt spre sine.

De aceea, unul dintre cele mai obscene momente pe care le-am văzut în viața mea a fost înșfăcarea afectuoasă de cot a regelui Mihai de către Ion Iliescu.

Copil crescut în comunism, am trăit multă vreme cu imaginea regelui „fugit” din țară într-un tren încărcat cu bogății. O minciună. În străinătate, a muncit, și-a câștigat existența ca oricare cetățean. N-a fost un erou anticomunist în anii de exil, dar câți au fost? 

 În schimb, în ultimii săi ani de domnie a făcut un act fără de care România de azi n-ar fi existat. Cu un curaj și o hotărâre excepționale pentru un tânăr de 20 și ceva de ani, a girat întâlnirea forțelor politice capabile să scoată statul din războiul alături de Germania. Fără 23 august 1944, Stalin n-ar fi decis niciodată: „Transilvania va fi pe veci a românilor” și nici de restul țării nu se știe ce s-ar fi ales.

Fără Mihai, casa regală nu mai este decât un oengeu milog și lacom, care, paradoxal, vrea să fie lacheul de imagine al guvernului contra 25 milioane euro pe an din bani publici.

Și rege în România rămâne neamprostia.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult