Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Rege în România rămâne neamprostia

Am fost și sunt republican. Nu numai pentru că scriu în Republica. De când mă știu, nu mi-au plăcut regii.

Dar acum, sufăr și eu o pierdere grea. Pentru că a murit mai mult decât un rege. S-a stins ultima rezervă de noblețe a statului român.

Comunismul și postcomunismul au produs un soi de politicieni în primul rând ignobili. De decenii, în peisajul politicii românești, indiferent de funcții, zonă politică și grad de șmecherie, nu dau cu ochii decât de cutre, cioflingari, îngâmfați, potăi și scelerați.

În rarele apariții publice ale regelui Mihai, am putut vedea un om de o incredibilă modestie demnă. Sculpta aerul cu mișcări domoale, dar ferme, încercând să ocupe nu prea mult spațiu, ca și cum ar fi vrut să le spună celor din jur: „Nu vreau să deranjez, nu vreau să iau locul nimănui”.

„Nu vreau să iau locul nimănui, pentru că am locul meu, pe care nu îl poate ocupa nimeni dintre voi”. Nicio clipă arogant, niciodată disprețuitor, Mihai paraliza totuși orice inițiativă de batere pe burtă sau pe greabăn, tras de brăcinari și îmbrățișări mafioate, cum e obiceiul politic pe la noi. Noli me tangere. Vă stau la dispoziție, dar nu mă atingeți, spunea chipul său nobil și trist, răsfrânt spre sine.

De aceea, unul dintre cele mai obscene momente pe care le-am văzut în viața mea a fost înșfăcarea afectuoasă de cot a regelui Mihai de către Ion Iliescu.

Copil crescut în comunism, am trăit multă vreme cu imaginea regelui „fugit” din țară într-un tren încărcat cu bogății. O minciună. În străinătate, a muncit, și-a câștigat existența ca oricare cetățean. N-a fost un erou anticomunist în anii de exil, dar câți au fost? 

 În schimb, în ultimii săi ani de domnie a făcut un act fără de care România de azi n-ar fi existat. Cu un curaj și o hotărâre excepționale pentru un tânăr de 20 și ceva de ani, a girat întâlnirea forțelor politice capabile să scoată statul din războiul alături de Germania. Fără 23 august 1944, Stalin n-ar fi decis niciodată: „Transilvania va fi pe veci a românilor” și nici de restul țării nu se știe ce s-ar fi ales.

Fără Mihai, casa regală nu mai este decât un oengeu milog și lacom, care, paradoxal, vrea să fie lacheul de imagine al guvernului contra 25 milioane euro pe an din bani publici.

Și rege în România rămâne neamprostia.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon La școală

Trăim într-o Românie însăilată de oameni care gândesc puțin. Una care e încă hrănită – și la scară mică, în sala de clasă, și la scara mesajelor politice, cu ideea de liniște. O liniște extrem de periculoasă, care potolește efervescența creierelor și îi învață pe oameni că, dacă iau atitudine, sigur deranjează pe cineva. (FOTO: Guliver Getty Images)

Citește mai mult

Mihaela Ivan

Crezi că dacă ai profit pe hârtie, afacerea merge bine? Mulți antreprenori iau decizii bazate pe instinct sau după ce „se uită în cont” și cred că dacă au bani azi, afacerea are succes. Realitatea este că profitul din acte și banii disponibili în cont nu sunt același lucru. Iar confuzia dintre ele poate face diferența dintre o afacere care crește și una care se blochează.

Citește mai mult