Rămâne Erdogan sau pleacă? Rezultatul alegerilor din Turcia va influența starea întregii lumi. Pentru că acum, odată cu războiul din Ucraina, în conștiința colectivă a omenirii se dă o luptă dură între Dictatură și Democrație.
Dictatura este un sistem în care simplii cetățeni trăiesc într-o condiție a ființei apropiată de animal. Sunt conduși de un mascul Alfa, aflat în vârful unei ierarhii de neclintit, în fața căreia nu pot să crâcnească. Se hrănesc cu ce le scuipă printre dinți fiarele dominante. Luptă pentru supraviețuire fiecare pentru el sau familia sa. Condiția pentru a rezista este să nu gândească rațional, să-și reducă existența la instincte, frică, foame, sex. Să nu fie luați la ochi, să devină invizibili pentru fiarele dominante. Sau, să devină una dintre ele.
Să nu existe. În Dictatură, ca să reziști, cel mai bine e să nu exiști. Expresia „lupta pentru existență”. Are sensuri diferite în Dictatură și Democrație. În Dictatură înseamnă lupta pentru a viețui, în Democrație înseamnă lupta pentru a exista.
Natura preferă Dictatura. Democrația este un sistem nenatural, o creație artificială a minții unor oameni, nu mulți. Individul este supus în Democrație celui mai puternic stres pe care-l poate suporta sau nu omul, stresul decizional. Trebuie să ia mult mai multe hotărâri în legătură cu soarta lui decât în Dictatură. Trebuie să se confrunte cu consecințele greșelilor pe care e liber să le facă. Poate să exprime public ce gândește, dar trăiește cu frustrarea că gândurile lui nu schimbă nimic în societate. Poate să plece, să-și dea demisia din funcția de cetățean al Democrației respective, dar nu se duce într-o Dictatură – nimeni nu emigrează în Rusia sau China –, ci tot într-o Democrație.
O altă presiune puternică a Democrației asupra persoanei este frecvența schimbării – omul e, în mod natural, o ființă conservatoare, anxioasă la schimbare.
Nici Dictatura, nici Democrația nu garantează un buzunar și o burtă pline pentru mase. Nu aduc fericirea colectivă. Deosebirea este că în Dictatură suferi mai degrabă ca un animal, în vreme ce în Democrație suferi mai degrabă ca un om.
După mai bine de 200 de ani de la inventarea – nu descoperirea – Democrației, aceasta este alegerea – alt stres – pe care omul este nevoit să o facă.
Turcia, o țară mare, a trăit Dictatura lui Erdogan timp de 20 de ani. Știe cu ce se mănâncă. Democrația lui Kiliçdaroğlu e o promisiune, o speranță, o listă de bucate.
Cât privește calitatea Turciei de membru major al NATO, care contează pentru România și pentru întreaga lume în momentul de față, cum va fi turcul, așa și pistolul.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
