Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

M-am apropiat de bătrâna care își căuta banii și i-am spus: „- Vă plătesc eu înghețata!” „- Doamne ferește! Nu am ajuns să cerșesc!”

Viață cotidiană în Adâncata, județul Suceava

Foto: Inquam Photos

Am mers la Suceava pentru niște analize. Era cald ca acum. Eram în parcul din fața policlinicii din Suceava. Soarele era atât de fierbinte de îmi topea creștetul capului. Am văzut un chioșc de înghețată și m-am dus cu pași înceți spre el. Mi-am spus că voi lua o înghețată, mă voi pune pe o bancă în parc, la umbra unui copac și o voi savura, mă voi odihni și apoi voi pleca la drum. Am ajuns lângă chioșc. În fața mea era o bătrânică. Am auzit, cum întreabă cu glas stins, cât costă o înghețată. Tânăra ce vindea i-a spus repede prețurile la câteva sortimente expuse. Bătrânica a spus că vrea și a indicat de care. Fata s-a dus să îi pună. Eu m-am apropiat de bătrâna, ce a scos o batistă din sân și a desfăcut-o greu. Și-a șters fruntea cu colțul broboadei. În timp ce tot număra firfirici i-am studiat hainele și trupul...

Papuci de gumă în picioare, șosete vechi, o fustă neagră lungă, ce devenise spălăcită de purtat, o bluză de culoarea vântului și peste ea o vestă, broboadă pe cap neagră, cu flori rămase doar umbre de la purtat și spălat, înnodată sub bărbie... Lângă picioare pusese jos o plasă mare de rafie... Spatele îi erau ușor cocoșat și palmele brăzdate de bătături și chinuite de muncă... 

Văd cu ochii minții totul ca un film chiar și acum...

...Ea cu capul plecat nu mai termina de căutat bănuții în batistă, vânzătoarea cu înghețata în mâna întinsă spre bătrână părea că își pierde răbdarea și eu m-am apropiat ușor de urechea bătrânei și i-am șoptit:

- Vă plătesc eu înghețata!

A ridicat fulgerător capul, m-a privit și am făcut un pas înapoi din fața ochilor ei, ce m-au pălmuit înaintea cuvintelor și apoi au urmat cuvintele:

- Doamne ferește!! Nu am ajuns să cerșesc!! Am bani!!

Am fugit de lângă ea roșie ca focul de rușine, dar nu mi-a scăpat înainte de a pleca că până și vânzătoarea a tresărit de forța și demnitatea din cuvintele bătrânei.

Mergeam pe stradă fără a mai vrea înghețată și fără a mai simți oboseala sau setea. Nici căldura nu mă mai topea. Mă răcoriseră cuvintele bătrânei... o româncă din miile de românce ce duc neamul...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • OM puternic și demn. Dar adevărul este că vârstnicii de la sat se confruntă cu multe greutăți. Deși cei mai mulți dintre ei au muncit greu o viață întreagă și ar merita o bătrânețe cu mult mai bună. Fără a generaliza, vreau totuși să amintesc faptul că dincolo de nevoile de ordin material, bătrânii de la sat au multiple nevoi de ordin psihologic, medical, administrativ, nevoi de care, cu foarte puține excepții, prea puțin ne pasă. Și, pentru că nu toți ne naștem cu caractere tari, în lipsa acestui sprijin mulți dintre ei devin victime ale alcoolului, depresiei sau ale ambelor.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult