Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

M-am apropiat de bătrâna care își căuta banii și i-am spus: „- Vă plătesc eu înghețata!” „- Doamne ferește! Nu am ajuns să cerșesc!”

Viață cotidiană în Adâncata, județul Suceava

Foto: Inquam Photos

Am mers la Suceava pentru niște analize. Era cald ca acum. Eram în parcul din fața policlinicii din Suceava. Soarele era atât de fierbinte de îmi topea creștetul capului. Am văzut un chioșc de înghețată și m-am dus cu pași înceți spre el. Mi-am spus că voi lua o înghețată, mă voi pune pe o bancă în parc, la umbra unui copac și o voi savura, mă voi odihni și apoi voi pleca la drum. Am ajuns lângă chioșc. În fața mea era o bătrânică. Am auzit, cum întreabă cu glas stins, cât costă o înghețată. Tânăra ce vindea i-a spus repede prețurile la câteva sortimente expuse. Bătrânica a spus că vrea și a indicat de care. Fata s-a dus să îi pună. Eu m-am apropiat de bătrâna, ce a scos o batistă din sân și a desfăcut-o greu. Și-a șters fruntea cu colțul broboadei. În timp ce tot număra firfirici i-am studiat hainele și trupul...

Papuci de gumă în picioare, șosete vechi, o fustă neagră lungă, ce devenise spălăcită de purtat, o bluză de culoarea vântului și peste ea o vestă, broboadă pe cap neagră, cu flori rămase doar umbre de la purtat și spălat, înnodată sub bărbie... Lângă picioare pusese jos o plasă mare de rafie... Spatele îi erau ușor cocoșat și palmele brăzdate de bătături și chinuite de muncă... 

Văd cu ochii minții totul ca un film chiar și acum...

...Ea cu capul plecat nu mai termina de căutat bănuții în batistă, vânzătoarea cu înghețata în mâna întinsă spre bătrână părea că își pierde răbdarea și eu m-am apropiat ușor de urechea bătrânei și i-am șoptit:

- Vă plătesc eu înghețata!

A ridicat fulgerător capul, m-a privit și am făcut un pas înapoi din fața ochilor ei, ce m-au pălmuit înaintea cuvintelor și apoi au urmat cuvintele:

- Doamne ferește!! Nu am ajuns să cerșesc!! Am bani!!

Am fugit de lângă ea roșie ca focul de rușine, dar nu mi-a scăpat înainte de a pleca că până și vânzătoarea a tresărit de forța și demnitatea din cuvintele bătrânei.

Mergeam pe stradă fără a mai vrea înghețată și fără a mai simți oboseala sau setea. Nici căldura nu mă mai topea. Mă răcoriseră cuvintele bătrânei... o româncă din miile de românce ce duc neamul...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • OM puternic și demn. Dar adevărul este că vârstnicii de la sat se confruntă cu multe greutăți. Deși cei mai mulți dintre ei au muncit greu o viață întreagă și ar merita o bătrânețe cu mult mai bună. Fără a generaliza, vreau totuși să amintesc faptul că dincolo de nevoile de ordin material, bătrânii de la sat au multiple nevoi de ordin psihologic, medical, administrativ, nevoi de care, cu foarte puține excepții, prea puțin ne pasă. Și, pentru că nu toți ne naștem cu caractere tari, în lipsa acestui sprijin mulți dintre ei devin victime ale alcoolului, depresiei sau ale ambelor.
    • Like 0
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Din Gardianul Lumii, America a devenit Gangsterul Lumii. Europa trebuie să se apere nu numai de Rusia lui Putin, ci și de SUA lui Trump, care îi târnosește sistematic imaginea. Franța, Italia, Spania au abandonat strategia umilitoare: „Când te scuipă Trumpul, fă-te că plouă și întoarce și celălalt obraz”, refuzând net folosirea bazelor de pe teritoriul lor pentru războiul lui Trump cu Iran, ba chiar și survolul pentru avioanele militare americane.

Citește mai mult

Florin Negruțiu editorial

Dl. Grindeanu avea dreptate, doar că a omis un „doar”: „Nu putem fi prizonierii unei guvernări care ia DOAR pâinea de pe masa românilor”, trebuia să spună dl. Grindeanu. Pentru că, la cât clefăiesc lăcustele astea lacome de la Partid, așteptați-vă să vă ia nu doar pâinea, ci și masa și casa cu totul.

Citește mai mult

Alex Livadaru

Imaginați-vă că niște oameni care nu se pregătesc și nu sunt testați cu adevărat scapă nestingheriți pe străzi, șosele, autostrăzi, în România și UE. Conduc tiruri de zeci de tone, cărând mărfuri din toate categoriile (unele periculoase), camioane folosite în construcții și în general mijloace de transport care se manevrează greu, riscă să facă balans la manevre bruște, trebuie încărcate cu cap, cu anumite cantități, echilibrate prin modul în care sunt așezate produsele și așa mai departe.

Citește mai mult

Ronald Reagan / sursa foto: Profimedia

În această lume a precarității figurilor de bărbați de stat, se profilează în mod exemplar fostul președinte al SUA, Ronald Reagan. Aceasta cu atât mai mult cu cât - fără a forța comparația cu actualul D. Trump, președintele american al zilelor noastre care pare histrionic, capricios și istericos, aidoma confratelui la fel de istericos care este V. Putin - Ronald Reagan se profilează ca un personaj luminos din trecut.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro