Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

M-am apropiat de bătrâna care își căuta banii și i-am spus: „- Vă plătesc eu înghețata!” „- Doamne ferește! Nu am ajuns să cerșesc!”

Viață cotidiană în Adâncata, județul Suceava

Foto: Inquam Photos

Am mers la Suceava pentru niște analize. Era cald ca acum. Eram în parcul din fața policlinicii din Suceava. Soarele era atât de fierbinte de îmi topea creștetul capului. Am văzut un chioșc de înghețată și m-am dus cu pași înceți spre el. Mi-am spus că voi lua o înghețată, mă voi pune pe o bancă în parc, la umbra unui copac și o voi savura, mă voi odihni și apoi voi pleca la drum. Am ajuns lângă chioșc. În fața mea era o bătrânică. Am auzit, cum întreabă cu glas stins, cât costă o înghețată. Tânăra ce vindea i-a spus repede prețurile la câteva sortimente expuse. Bătrânica a spus că vrea și a indicat de care. Fata s-a dus să îi pună. Eu m-am apropiat de bătrâna, ce a scos o batistă din sân și a desfăcut-o greu. Și-a șters fruntea cu colțul broboadei. În timp ce tot număra firfirici i-am studiat hainele și trupul...

Papuci de gumă în picioare, șosete vechi, o fustă neagră lungă, ce devenise spălăcită de purtat, o bluză de culoarea vântului și peste ea o vestă, broboadă pe cap neagră, cu flori rămase doar umbre de la purtat și spălat, înnodată sub bărbie... Lângă picioare pusese jos o plasă mare de rafie... Spatele îi erau ușor cocoșat și palmele brăzdate de bătături și chinuite de muncă... 

Văd cu ochii minții totul ca un film chiar și acum...

...Ea cu capul plecat nu mai termina de căutat bănuții în batistă, vânzătoarea cu înghețata în mâna întinsă spre bătrână părea că își pierde răbdarea și eu m-am apropiat ușor de urechea bătrânei și i-am șoptit:

- Vă plătesc eu înghețata!

A ridicat fulgerător capul, m-a privit și am făcut un pas înapoi din fața ochilor ei, ce m-au pălmuit înaintea cuvintelor și apoi au urmat cuvintele:

- Doamne ferește!! Nu am ajuns să cerșesc!! Am bani!!

Am fugit de lângă ea roșie ca focul de rușine, dar nu mi-a scăpat înainte de a pleca că până și vânzătoarea a tresărit de forța și demnitatea din cuvintele bătrânei.

Mergeam pe stradă fără a mai vrea înghețată și fără a mai simți oboseala sau setea. Nici căldura nu mă mai topea. Mă răcoriseră cuvintele bătrânei... o româncă din miile de românce ce duc neamul...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • OM puternic și demn. Dar adevărul este că vârstnicii de la sat se confruntă cu multe greutăți. Deși cei mai mulți dintre ei au muncit greu o viață întreagă și ar merita o bătrânețe cu mult mai bună. Fără a generaliza, vreau totuși să amintesc faptul că dincolo de nevoile de ordin material, bătrânii de la sat au multiple nevoi de ordin psihologic, medical, administrativ, nevoi de care, cu foarte puține excepții, prea puțin ne pasă. Și, pentru că nu toți ne naștem cu caractere tari, în lipsa acestui sprijin mulți dintre ei devin victime ale alcoolului, depresiei sau ale ambelor.
    • Like 0


Îți recomandăm

Ilie Bolojan - Nicusor Dan - Cotroceni

Dacă Ciolacu își înființează prin interpuși firme fantomă prin SUA și Cipru, cu care el și familia lui cumpără proprietăți în București, Franța și Emiratele Arabe, fără ca serviciile să cunoască traseele de corupție, iar va înșelați. Încercați voi să faceți un transfer bancar în afara țării, nu contează unde, nu de 10 milioane de dolari, ci de 50.000 de dolari. Foto: Profimedia

Citește mai mult

zorba grecul

Doar vârstnicii și poate cinefilii își mai amintesc de filmul “Zorba grecul”, din 1964. Eroul filmului (jucat de Anthony Quinn) realizează o investiție pentru care cheltuiește multă pasiune, timp, bani. Dar un dezastru are loc și se alege praful de tot. Atunci, eroul începe să danseze sirtaki pe ruinele speranței lui. foto: Profimedia

Citește mai mult

Mircea Raceanu

Am fost prezent, joi, 30 aprilie 2026, în Virginia, la funeraliile lui Mircea Răceanu. Nu doar în calitate de ambasador al României în Statele Unite, ci dintr-un motiv mai profund: pentru a marca, în numele statului român de astăzi, o datorie de memorie față de un om care a plătit cu propria viață – sau aproape – pentru libertatea de conștiință.

Citește mai mult