Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

M-am apropiat de bătrâna care își căuta banii și i-am spus: „- Vă plătesc eu înghețata!” „- Doamne ferește! Nu am ajuns să cerșesc!”

Viață cotidiană în Adâncata, județul Suceava

Foto: Inquam Photos

Am mers la Suceava pentru niște analize. Era cald ca acum. Eram în parcul din fața policlinicii din Suceava. Soarele era atât de fierbinte de îmi topea creștetul capului. Am văzut un chioșc de înghețată și m-am dus cu pași înceți spre el. Mi-am spus că voi lua o înghețată, mă voi pune pe o bancă în parc, la umbra unui copac și o voi savura, mă voi odihni și apoi voi pleca la drum. Am ajuns lângă chioșc. În fața mea era o bătrânică. Am auzit, cum întreabă cu glas stins, cât costă o înghețată. Tânăra ce vindea i-a spus repede prețurile la câteva sortimente expuse. Bătrânica a spus că vrea și a indicat de care. Fata s-a dus să îi pună. Eu m-am apropiat de bătrâna, ce a scos o batistă din sân și a desfăcut-o greu. Și-a șters fruntea cu colțul broboadei. În timp ce tot număra firfirici i-am studiat hainele și trupul...

Papuci de gumă în picioare, șosete vechi, o fustă neagră lungă, ce devenise spălăcită de purtat, o bluză de culoarea vântului și peste ea o vestă, broboadă pe cap neagră, cu flori rămase doar umbre de la purtat și spălat, înnodată sub bărbie... Lângă picioare pusese jos o plasă mare de rafie... Spatele îi erau ușor cocoșat și palmele brăzdate de bătături și chinuite de muncă... 

Văd cu ochii minții totul ca un film chiar și acum...

...Ea cu capul plecat nu mai termina de căutat bănuții în batistă, vânzătoarea cu înghețata în mâna întinsă spre bătrână părea că își pierde răbdarea și eu m-am apropiat ușor de urechea bătrânei și i-am șoptit:

- Vă plătesc eu înghețata!

A ridicat fulgerător capul, m-a privit și am făcut un pas înapoi din fața ochilor ei, ce m-au pălmuit înaintea cuvintelor și apoi au urmat cuvintele:

- Doamne ferește!! Nu am ajuns să cerșesc!! Am bani!!

Am fugit de lângă ea roșie ca focul de rușine, dar nu mi-a scăpat înainte de a pleca că până și vânzătoarea a tresărit de forța și demnitatea din cuvintele bătrânei.

Mergeam pe stradă fără a mai vrea înghețată și fără a mai simți oboseala sau setea. Nici căldura nu mă mai topea. Mă răcoriseră cuvintele bătrânei... o româncă din miile de românce ce duc neamul...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • OM puternic și demn. Dar adevărul este că vârstnicii de la sat se confruntă cu multe greutăți. Deși cei mai mulți dintre ei au muncit greu o viață întreagă și ar merita o bătrânețe cu mult mai bună. Fără a generaliza, vreau totuși să amintesc faptul că dincolo de nevoile de ordin material, bătrânii de la sat au multiple nevoi de ordin psihologic, medical, administrativ, nevoi de care, cu foarte puține excepții, prea puțin ne pasă. Și, pentru că nu toți ne naștem cu caractere tari, în lipsa acestui sprijin mulți dintre ei devin victime ale alcoolului, depresiei sau ale ambelor.
    • Like 0
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

CT Popescu

Vă simțiți bine, da? Friptura de miel, stufatul, drobul v-au mers la casa sufletului. Deși, aici, înainte de desfătarea gurii pline, e vorba de păstrarea unui statut social și ontologic: și pentru un creștin sărac, a nu avea de Paști o masă bogată, cu bucate „tradiționale”, înseamnă nu numai sărăcie, dar și că încetează să mai fie om, devine un paria. Aceeași idee ca în cazul celor două „fete” care discută despre o a treia: „Auzi, dragă, aia a ajuns să bea apă de la ghivetă!...”.

Citește mai mult

Madeira / sursa foto: arhiva personala

După ce timp de 5 ani am venit în Madeira de 4-5 ori pe an, dar practic tot turiști, doar că nu trebuia să plătim cazarea, abia la începutul lui martie 2026 ne-am luat bilet doar dus și, când am coborât din avion pe aeroportul Cristiano Ronaldo, mi-am simțit împlinit visul de a deveni emigrant. În sfârșit am emigrat - și nu oriunde, ci în insula care, pe bună dreptate, este numită și Paradisul Atlantic și în care foarte multe străzi și locuri au în denumirea lor și cuvântul Paraiso.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Mircea Lucescu poate fi considerat cel mai mare antrenor român, dar, vorbind strict de cifre și performanțe, unii spun că nu se ridică la nivelul marilor antrenori ai lumii. Într-adevăr, și pe mine m-a surprins anvergura imaginii europene a lui Lucescu la moartea sa.

Citește mai mult

Trump și iepurașul / sursa foto: Profimedia

Invitați în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, și Francisc Doboș, fostul purtător de cuvânt al Arhidiecezei Romano-Catolice de București, au vorbit despre soarta omenirii, în contextul liderilor mondiali actuali.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro