Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

M-am întâlnit cu un prieten care se pregătește pentru primul lui maraton, iar povestea lui mi-a arătat de ce succesul, fie pe pistă, fie pe tabla de Go sau la masa negocierii, nu este un scop, ci o consecință

maraton -

Zilele trecute m-am întâlnit cu un prieten vechi. Nu ne văzusem de ceva vreme și nu știam că se apucase de alergat. Se pregătește pentru primul lui maraton și este emoționat. Nu are habar cum o să-i reacționeze organismul la cei 42 km. Nu a alergat niciodată mai mult de 30 de km și a auzit multe povești despre așa-numitul zid de care se lovesc alergătorii de cursă lungă, după o anumită distanță.

Bineînțeles că am intrat în detalii despre cum, cât aleargă și cu ce echipament. Am constatat cu surprindere că, deși ambii ne pregătim pentru un maraton în octombrie, e mai pregătit decât mine. Aleargă aproape în fiecare zi și parcurge aproximativ 180 km săptămânal, după un program destul de riguros. Deși n-a mai alergat un maraton până acum, șansele de a-l termina cu un timp bun sunt foarte mari, pentru că face ceea ce trebuie.

Alergarea unui maraton este un exercițiu de răbdare și perseverență. Este mai degrabă un exercițiu mental decât unul fizic. Alergarea primului maraton nu se întâmplă instant. Nu-mi pun adidașii într-o dimineață și încep să alerg. Este o consecință a unui program de pregătire, de activități pe care le fac într-o perioadă de timp, fie că am starea necesară de a le face, fie că nu. Nu întotdeauna plec la alergat cu zâmbetul pe buze, dar acesta începe să apară după primii kilometri.

Alergarea unui maraton este consecința unui antrenament bine făcut, nu un scop în sine

În jocul de strategie Go – prima regulă de aur pe care o aud jucătorii este că cei lacomi nu obțin succesul. Bineînțeles că scopul oricărei partide este acela de a câștiga; de a obține victoria – care este esențială. Concentrarea excesivă însă pe câștigurile pe termen scurt, în detrimentul strategiei generale, poate avea rezultate nefaste.

Regula subliniază importanța echilibrului și a frumuseții jocului de Go: succesul este mai degrabă o consecință a unui joc bine jucat – nu un scop în sine.

În negociere, obținerea unui acord care să poată fi pus ulterior în practică este scopul final; este „victoria” pe care și-o dorește orice negociator.

Acordul obținut este însă consecința tuturor activităților făcute atât la masa negocierii, cât și înainte de a ajunge la aceasta.

Un alergător are nevoie de un program specific de activități pentru a ajunge maratonist. Un jucător de Go are nevoie de o privire de ansamblu, de evitarea unor lupte mărunte, de strategii și legături între grupurile de pietre de pe tablă pentru a câștiga o partidă.

La fel, negociatorul abil are nevoie de o înțelegere profundă a interesului părților implicate, a strategiilor pe care le poate folosi pentru a acoperi aceste interese și de abilități de persuasiune pentru a obține un acord profitabil. Concentrarea pe lupte mărunte, de orgolii și poziții pune în pericol încheierea unui acord, chiar dacă interesele părților sunt compatibile. Nu degeaba 80% din negocierile eșuate au, surprinzător, interese comune. Ele eșuează nu pentru că nu ar avea cum să se înțeleagă părțile implicate în negociere, ci mai degrabă pentru că acestea uită scopul final. Uită ce înseamnă pentru ele „victoria”.

Articol publicat anterior pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Să fugi 180 km pe săptămână sună mai degrabă a "Concentrarea excesivă însă pe câștigurile pe termen scurt".
    Bazinul e mai bun pentru articulații și echilibrul e mai bun decât extremele. Mai ales când organismul nu mai e tânăr...
    • Like 1


Îți recomandăm

Pachet invatator

Dimineața excursiei e mereu la fel: voci grăbite, ghiozdane care nu se mai închid, copii care se învârt ca niște planete mici în jurul autocarului. Îi număr din priviri, să fiu sigur că nu lipsește nimeni. Întotdeauna mai e cineva care și-a uitat șapca, sticla de apă sau emoțiile acasă. Eu încerc să par calm, dar înăuntru, recunosc, e și la mine o furtună.

Citește mai mult

Petre Lăzăroiu

E momentul să vorbim serios despre cât de mare e o pensie mică. Și nu, nu încerc să glumesc cu voi, pentru că astea nu sunt timpuri amuzante, de fapt. Dar am văzut intervenția fostului judecător CCR, Petre Lăzărăroiu, la B1 TV spunând că pensia lui de 10.000 de euro nu e una atât de mare, dacă chiar stai mai bine și te gândești. Ca să nu avem vorbe la proces, îl voi cita exact pe domnul judecător, astfel încât să putem face o analiză cât mai specifică a situației: ”Cu 41 de ani de cotizație, pensia mea este puțin spre 10.000 de euro. La un salariu de 60.000 de lei, adică 12.000 de euro. Eu nu înțeleg de ce atâta tam-tam. Nu juriștii fac legea, parlamentarii fac legea.” Foto: Octav Ganea/Inquam Photos

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult