Fac bube de fiecare dată când aud din gura unui politician formula „Interesul Național”. Intru într-o stare de neliniște. Îl privesc cu suspiciune. Pentru că această sintagmă a devenit un alibi pentru toate ticăloșiile nedemocratice din ultimii ani.
Mai nou, „Interesul Național” a devenit un nume propriu, presimțirea unei umbre permanente peste tot ce mișcă în țara asta - de la politică și afaceri, la Justiție și media.
În numele „interesului național”, s-au luat decizii aberante, s-au redus drepturi și libertăți, s-au dat sentințe, s-a pus lacăt peste dosare controversate, cum e cel al anulării alegerilor, s-au plantat oameni fără însușiri în partide, s-au pus premieri și s-au creat majorități netransparente.
Dar cine decide ce e „interes național”? Președintele, serviciile, grupurile care se strâng noaptea în Vila Lac 2 sau în diverse case conspirative din Primăverii, cercul de oligarhi conectați la afacerile strategice ale statului?
Ultimul asalt brutal asupra democrației tocmai a fost respins în Parlament, printr-o reacție dură a partidelor care au văzut în intervenția președintelui și a anturajului său o amenințare existențială. Dar să nu ne iluzionăm că „Interesul Național” nu va reveni cu o și mai mare ferocitate, în momentul în care un premier reformist îi va contesta autoritatea și îi va scormoni prin afaceri.
Singurul antidot la o putere care devine prea puternică e starea continuă de veghe civică. Pericolul ca oamenii să nu mai creadă în vot și în democrație este real, dacă lăsăm „Interesul Național” să decidă ce este acela „interes național”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pe pariu ca are de-a face doar cu globalizarea ???
Am spicuit prin cele 68 de pagini ale guvernului Veștea. Cum care Veștea..?
Căutam metaforele născocite de ei pentru a camufla reluarea cheltuielilor nesăbuite care ne-au adus aproape de junk, cu dobânzi tot mai mari la împrumuturi.
Dar spre uimirea mea au zis-o pe de-a dreptul, lăsând metaforele poeților :
"- Creșterea salariului minim de la 1 iulie 2026
- Indexarea pensiilor începând cu anul 2027
- Prioritizarea şi finalizarea proiectelor din programele naţionale (PNDL, Anghel Saligny)"
Și cică având grijă de reducerea, în continuare, a deficitului..
Un fel de hai să mâncăm usturoi, dar să nu ne miroasă gura..
În interes național desigur..
Aștept cu interes metaforele lui Grindeanu..
Ce atâta stabilitate, dobânzi mici eventual, Doamne Ferește, curs valutar scăzut și în general o viață bună pentru românii?
Huo, jos putinismul!
Nouă ne place haosul, ambițiile tâmpite ale unora care se cred Darul Domnului către români și neapărat taxe mari și companii vândute pe sub mână!
Ura, ura, trăiască_Cârmaciul! :D