Marcel Ciolacu, primul premier al României care acuză că e șantajat de industria jocurilor de noroc. Ce nu a spus însă Ciolacu

Foto: Inquam Photos / Virgil Simonescu

Sâmbătă, la Timișoara, a avut loc o premieră: Marcel Ciolacu s-a declarat public primul premier al României care acuză că e șantajat de industria jocurilor de noroc.

- Cine ar fi recurs la acest șantaj? Păi Ciolacu a invocat de două ori numele „Sorin”, în două zile, când a vorbit despre jocurile de noroc și a susținut că sunt două persoane care încearcă prin interpuşi să împiedice Guvernul să ia măsurile fiscale pentru industria jocurilor de noroc, „unul Sorin și una Odette”.

- Concret, liderul de la Palatul Victoria s-a referit la omul de afaceri Sorin Constantinescu, influencer și fost consilier guvernamental în domeniul jocurilor de noroc în timp ce Ludovic Orban era premier, dar și la Odeta Nestor, fosta președintă a Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc și actuală șefă a Asociației Organizatorilor de Jocuri de Noroc la Distanță.

Sorin Constantinescu este unul din promotorii jocurilor de noroc, iar acesta susține în multiple apariții media că pariurile și păcănelele nu pot fi interzise, pentru că acest lucru ar duce la creșterea criminalității. Contactat de Libertatea, acesta a spus că nu mai este reprezentantul industriei de Jocuri de vreo 10 ani. „Pe domnul Ciolacu l-a deranjat extrem de mult că eu m-am întâlnit cu George Simion la o masă, fără să fiu membru de partid sau simpatizant AUR. Trebuia distrasă cumva atenția”, a precizat Sorin Constantinescu, subliniind: „Dacă voiam să ajung la el, ajungeam în 5 minute, nu aveam nevoie de interpuși și nu aveam de ce să ajung la el”.

- Dependenţa de jocuri de noroc, o afecţiune cronică, a devenit o problemă pe care o au tot mai multe persoane, fiind afectată sever nu doar viaţa jucătorilor, ci şi cea a familiilor acestora. Conform psihoterapeuţilor, în ciuda conştientizării efectelor negative pe care dependenţa de jocurile de noroc o are asupra persoanei şi a celor din jur, aceasta nu are capacitatea de a rezista impulsului de a juca.

- Tratamentul dependenţei începe numai cu recunoaşterea şi acceptarea acestei probleme şi cu dorinţa de a o depăşi. Numai că până la tratament, persoana care este dependentă de jocurile de noroc este vrăjită de valul de reclamele la pariuri, care se regăsesc atât pe stradă și pe blocuri, cât și în spațiul online.

- Discuția publică privind șantajul industriei jocurilor de noroc este bine că a fost deschisă de Marcel Ciolacu, chiar dacă actualul șef al guvernului, prin declarațiile de la Timișoara, a încercat să pozeze într-un „erou care îi salvează pe români” de nenorocirile pe care le creează jocurile de noroc și pariurile sportive.

- Ce nu a spus însă Ciolacu este că la finalul anului trecut, 16 parlamentari PSD și-au retras semnăturile de pe o inițiativă legislativă a deputatului PNL, Adrian Cozma, care a propus un proiect de lege ce prevedea interzicerea „oricărei forme de publicitate” pentru cazinouri, jocuri de noroc sau pariuri. Legea care presupunea interzicerea toată a publicității stradale și audiovizuale a fost modificată substanțial la Senat, la inițiativa Alinei Gorghiu. 

Rezultatul: în loc să interzică total reclama la păcănele, senatorii i-au permis să rămână aproape la fel de agresivă ca în prezent, motivând că „eliminarea în totalitate a formelor de comunicare comercială audiovizuală pentru activitățile de jocuri de noroc, inclusiv pentru cele desfășurate de companiile licențiate potrivit legii române și supravegheate de autoritățile române ar avea un impact negativ semnificativ asupra eforturilor statului român de a asigura protecția jucătorilor români și de a crea un mediu sigur pentru desfășurarea acestor activități”.

- Jurnalistul Cătălin Tolontan a scris duminică, într-un editorial pentru Gazeta Sporturilor, că „prin complicitatea clasei politice, păcănele și pariurile au luat prizoniere segmente ale societății și au dereglat instrumente de control democratic”. Mai mult, Tolontan povestește despre un episod în care un campion al fotbalului românesc, jucător de bază al echipei naționale din „Generația de Aur”, a fost invitat ca analist la o televiziune de sport, pentru a comenta meciurile etapei.

- La un moment dat, fostul jucător de fotbal a spus că una dintre echipe dezamăgește, iar într-una dintre pauzele emisiunii în direct, acesta a fost sunat din partea unei case de pariuri, cu care echipa criticată, dar și respectivul fost sportiv, avea contract. „I s-a amintit de contract”, mai scrie Tolontan în GSP, care povestește și că fosta mare glorie, care jucase mult în străinătate, a fost întâi șocată, apoi a rămas fermă. Fotbalistul i-a spus directorului de la casa de pariuri că el va continua să spună ceea ce crede. „Nu a fost de vânzare”, se mai arată în editorialul din GSP.

- La Timișoara, premierul Ciolacu a mai spus că împreună cu deputatul PSD de Timiș, Alfred Simonis, a pronit o analiză pe ceea ce înseamnă aceste jocuri de noroc și păcănele, iar dacă statul român „nu observă că este nevoie de o determinare concentrată când vorbim de infracțiuni de evaziune fiscală, atunci nu vom câștiga acest război”.

- Tolontan indică faptul că e eroare a premierului Ciolacu să pună semnul egal între industria de jocuri de noroc și evaziunea fiscală, pentru că infracțiunile sunt personale sau ale companiilor, nu ale industriilor.

- Dar presiunea resimțită la nivelul societății, șantajul cum i-a spus Marcel Ciolacu, ar trebui să intereseze întreaga industrie a păcănelelor, pariurilor offline și online. Pentru că, spune Cătălin Tolontan, chiar dacă nu toate firmele se comportă ca pe plantațiile republicilor eșuate, presiunea este atât de extinsă, încât afectează și industria și societatea. 

În editorialul din GSP se mai indică faptul că efectul de control asupra temei e vizibil în media, unde poveștile tragice sau articolele despre personajele și problemele din industria pariurilor sunt rare și întâmpinate deseori cu presiuni la adresa redacțiilor care continuă să le publice, iar presiunile în media au depășit linia de PR, de lobby, de telefoane. Concret, marile case de pariuri, oarbe chiar și la propriul interes de a nu enerva societatea, vor să controleze felul în care se relatează despre ele. Efectul este, de fapt, invers. Și a început, mai subliniază Cătălin Tolontan.

- În caz că vă întrebați, statul ajunge să colecteze sume foarte mari de pe urma jocurilor de noroc, prin taxe directe şi indirecte plătite de cei care le oferă. La nivelul anului 2020, sectorul jocurilor de noroc genera circa 600 de milioane de euro către statul român, fiind înregistrate atunci aproximativ 800 de companii care aveau ca domeniu principal activitatea de jocuri de noroc.

- Însă cei care pierd la final sunt oamenii care joacă. În România, dependența de jocuri de noroc duce la adevărate tragedii. Statistic, 40% dintre dependenți au, la un moment dat, o tentativă de sinucidere.

-La nivelul anului 2019, 30% dintre tinerii de 15 ani din România încercaseră măcar o dată să joace la păcănele. Un procent mult peste media europeană. Iar acest lucru se întâmpla și încă se mai întâmplă, deși legea nu permite accesul minorilor în sălile de jocuri. Însă în mediul rural există foarte multe locuri în care sălile de jocuri de noroc sunt amplasate în proximitatea școlilor.

- Medicii psihiatri atenționează că o persoană începe să fie dependentă de jocurile de noroc atunci când nu mai participă la activități care îi făceau plăcere și se concentrează aproape exclusiv pe jocurile de noroc, în ciuda problemelor apărute, așa cum de exemplu un alcoolic continuă să bea, chiar dacă are ciroză.

- Într-un astfel de context e nevoie de prevenție, dar statul nu prea încearcă să facă acest lucru, chiar dacă are o instituție desemnată să se ocupe de astfel de programe: Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc. Această instituție se află în subordinea Ministerului de Finanțe, are 187 de angajați, a fost înființată în 2013, iar conducerea este numită politic.

- Conform Europa Liberă, Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc încasează anual de la cei din industrie o taxă din care ar trebui să întocmească programe de prevenție și tratament pentru dependenți. Măsura a fost stabilită încă din 2015, dar, pentru că a fost gândită prost, nu a putut fi aplicată decât din 2018.

 Un operator privat plătește 1.000 sau 5.000 de euro anual, în funcție de clasa de autorizare. Până acum, s-au strâns aproximativ 5 milioane de euro. Banii zac însă nefolosiți, într-un cont de trezorerie, deși există încă din decembrie 2018 un serviciu în cadrul oficiului care trebuie să întocmească programe de prevenție în colaborare cu ONG-urile și școlile pentru a explica mai bine publicului cât e de mare e pericolul jocurilor de noroc.

- Organizația Mondială a Sănătății a inclus dependența de jocuri de noroc pe lista afecțiunilor mintale, în timp ce în România încă nu există centre pentru tratarea acestei adicții. Iar acest lucru reprezintă încă o dovadă a nepăsării statului față de o problemă de sănătate care distruge zeci de mii de vieți în fiecare an.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp