Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Mardeală național liberală

Cristian Tudor Popescu.

Ca Florin Cîțu să-și dea demisia din funcția de premier fiindcă a comis o infracțiune în circulație, în SUA, acum 20 de ani, infracțiune pentru care a fost condamnat și a executat pedeapsa, mi se pare absurd. Ar însemna încălcarea unui principiu juridic care vine din dreptul roman: „Non bis in idem” – „Nimeni să nu fie pedepsit de două ori pentru aceeași greșeală”. Și a bunului simț: cu privire la a demisiona sau a fi demis, dl Cîțu trebuie să dea socoteală pentru activitatea sa ca premier, eventual pentru fanfaronada triumfalistă și răspunsul stupid superior „Nu știu cât costă o pâine, că nu mănânc pâine”, nu pentru nerespectarea regulilor de circulație într-o tinerețe în care era atât de departe de a deține o asemenea funcție. Traian Băsescu, da, s-a urcat la volan sub influența alcoolului în văzul unei țări întregi, fiind președinte în exercițiu al României, și n-a plătit în niciun fel pentru asta.

Ce ar trebui să facă acum dl Cîțu? Să relanseze „pe piață”, în replică la această „torpilare” a sa de către gruparea Orban, faptul că dl Ludovic Orban s-a răsturnat cu mașina în decor, între Iași și Focșani, în ianuarie 2015, conducând cu viteză excesivă, într-o curbă periculoasă? Sau că același Orban a lovit cu mașina, în decembrie 2007, în zona Cotroceni, o minoră de 14 ani?

Și așa încăierarea din PNL pentru funcția de președinte tinde să depășească daunele provocate partidului de campaniile electorale ale PSD. Până acum, mi-a fost pur și simplu scârbă să comentez această mardeală dezgustătoare, născută din inconștiența setei de putere – n-au decât să se facă albie de porci unii pe alții cât doresc. Problema e însă că liberalii sunt principalul partid la guvernare. Indiferent cine va câștiga și se va tolăni în fotoliul Brătienilor, PNL va pierde, pierde deja. Și cu partidul, guvernul. Și cu guvernul, România.

P.S.

Văd că unii dintre cititori consideră cazul Cîțu similar cu cazul Dragnea – șeful PSD nu putea fi premier în 2016, deoarece, potrivit unei legi din 2001, cine a suferit o condamnare penală nu poate fi membru al guvernului – prin urmare Cîțu ar trebui să demisioneze din pricina condamnării din SUA. Nu au dreptate. Iată de ce:

În legătură cu aplicarea respectivei legi, Curtea Constituțională a făcut, în 20 iunie 2016, precizarea că interdicția încetează în caz de reabilitare a persoanei respective. Reabilitarea se produce de drept, în cazul cuiva care a suferit o condamnare cu amendă sau mai puțin de 2 ani închisoare, dacă în termen de 3 ani de la încheierea executării pedepsei nu a săvârșit o altă infracțiune.

Liviu Dragnea se afla în 2016 în executarea unei condamnări la 2 ani cu suspendare, pronunțată împotriva lui în aprilie 2016, deci nici vorbă nu putea fi de reabilitare. Pe cale de consecință, nu putea ocupa o funcție în guvern.

Florin Cîțu, însă, îndeplinește toate condițiile de reabilitare pentru condamnarea la 2 zile arest și 1.000 $ amendă, nu a comis o altă infracțiune și s-au scurs de atunci 20 de ani.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Arsenie. Viața de apoi

„Constatarea cea mai sumbră, după experiența asta, e că oamenii se lasă foarte ușor manipulați pe fondul de nevoie intimă religioasă și că ne îndreptăm, cumva și din analfabetism istoric sau din necunoaștere, către valorizarea acestor formule autoritare antioccidentale, antieuropene conspiraționiste care sunt în spațiul public din ce în ce mai puternice. Și asta vom vedea la alegerile de anul viitor cu ce o să se soldeze”, a concluzionat Alexandru Solomon.

Citește mai mult

Apă de băut

Copil fiind, înainte de 1990, „recrutam” câte un adolescent mai vânjos din cartier ca să cărăm sacoșele cu 10-12 recipiente din sticlă, pe care le dădeam goale și le aduceam acasă pline cu apă minerală. Vecinul se alegea cu o monedă sau un biscuit Poiana. Dacă știa să negocieze mai bine, primea cu împrumut mingea mea de fotbal, câteva ore.

Citește mai mult