Mesajul unei sportive din România: „Vreţi medalii, dar ne trataţi ca pe nişte sclavi!"

E absolut reala opinia handbalistei. Sa fii sportiv in Romania in fotbal sau in handbal inseamna efectiv sa fii sclav. S-a infiintat INSOLVENTA in cuvant sinonim cu slavia in care 90 % din cluburi nu au obligatia sa-si plateasca sportivii iar 10 % sunt cei cu reprezentare internationala, cel putin la fotbal, care sunt "aburiti".
Astea sunt conditiile sportului romanesc din care se asteapta performanta.
Acum inteleg de ce Halep nu a fost numita sa poarte steagul Romaniei la deschiderea JO. Probabil ca era o tipa de caracter care nu ar fi acceptat mascarada primirii-predarii steagului de la politicieni, CU EI IN CENTRU LA POZA DE GRUP, mai abuziv privind imaginea, ca pe vremea lui Ceausecu.
TRATAMENTUL PRIMIT DE SPORTIVI IN ROMANIA SE REFLECTA IN REZULTATE.
Bietul becali si puscarie a facut ca sa renunte la echipa.
Nu poate un marunt general si un avocatel sa se ia la tranta pentru steaua fara aprobarea primului ministru sau poate chiar mai mult. Ierahic, fiind si militari, ei sunt la ordin. Nimic nu e de capul lor. Asa ca nu-ti fa iluzie becali, patron al singurului club care isi plateste sportivii si are rezultate, fiind ca o oaza de capitalism in tot abuzul comunisto-sclavagist din sportul romanesc.
Felicitam sportivii a caror lacrimi au fost cu adevarat sincere la festivitatea de premiere si ca un protest pentru bataia de joc fata de statutul sportivului in romania, va rog stati departe de politicieni la intoarcere! Ei sunt in campanie si vor incerca sa se folosesca de notorietatea si rezultatele voastre pentru imaginea lor.
Daca voi nu puteti, pentru ca sigur trebuie sa va incasati maruntisul in urma furturilor acestora, atunci televiziunea poate evita medierea.

Maria Olaru si Pretul aurului
Sunt bucuros că Maria Olaru s-a hotărât să scrie o carte despre viaţa ei şi despre gimnastică. Poate că toţi sportivii ar trebui să scrie o carte.
Nu este o carte de făcut scandal, nu este o carte cu dezvăluiri şocante, este povestea transformării unui copil în adult, povestea unei vieţi realizate prin gimnastică. Este adevărat, sunt descrise şi greutăţile vieţii de gimnastă de performanţă în practica existentă în România. Dar despre aceste greutăţi, despre duritatea vieţii din gimnastica feminină se ştia, Maria Olaru doar aduce unele completări prin prisma propriei experienţe.
Cartea aceasta ar fi trebuit să apară pe la începutul anilor 90, dar – evident – nu era posibil.
Sistemul de gimnastică moştenit (cuvânt cuprinzător) era inuman nu prin efortul cerut sportivelor, ci prin condiţiile în care avea loc acest efort. Eu nu doresc să scuz pe nimeni, dar s-a ajuns în această situaţie datorită proastei organizări a gimnasticii (şi a sportului în general, în acest caz gimnastica este un exemplu). Ceea ce se întâmpla la majoritatea cluburilor din ţară şi la Deva se cunoştea, doar că nu existau soluţii. Obţinerea medaliilor este singura raţiune a sportului de performanţă, de aceea s-a pus batista pe ţambal, iar acest fapt demonstrează indirect că funcţionarea sportului, a gimnasticii, nu era cea normală. Nu e cazul să fac acum o analiză a sportului românesc, dar trei lucruri vreau să evidenţiez în relaţie cu afirmaţiile mele: 1. Nivelul ştiinţei antrrenamentului este în practică extrem de scăzut, de unde rezultă un volum de efort exagerat de mare şi epuizant, fără a fi completat de programe de refacere (vorba Mariei, gheaţa era mijocul de refacere); 2. Condiţiile de antrenament în gimnastică sunt aproape nule. Toată lumea ştie, dar fatalitatea ne doboară, nu sunt bani. Dacă nu sunt bani, fie facem rost de bani, fie ne lăsăm de gimnastică; 3. Modelul competiţional intern nu corespunde cerinţelor afirmării sportivilor şi antrenorilor şi insist, antrenorilor. Performanţa este obţinută de sportiv, dar numai dacă acesta are un antrenor la spate. Atât timp cât antrenorii sunt trataţi şi au statutul pe care îl au, slabe speranţe la performanţe sportive. Bineînţeles că toate acestea se ştiu.
Să revin la carte, Pretul aurului este o lectură plăcută şi utilă, mai ales pentru cei ce-şi propun să ajungă părinţi, dar şi pentru adolescenţi, cartea asta are un puternic conţinut educativ. Maria Olaru demonstrează prin propriul exemplu că dacă ştii ce vrei, dacă eşti serios, prin sport poţi să-ţi făureşti un destin frumos.
De ce recomand citirea acestei cărţi?
- descrie o poveste de viaţă cu un final fericit;
- ne arată un copil şi puterea lui de a învinge multiple greutăţi într-o lume dură, departe de familie, departe de confortul unei copilării obişnuite;
- dezvăluie o parte (din păcate, prea puţin) a fascinantei lumi a gimansticii;
- trasează linii clare între oameni şi caractere, demonstrând că munca, modestia, bunul simt - chiar dacă sunt considerate în societatea noastră nişte ciudăţenii – sunt singurele valori sociale.

Ieri am terminat de citit cartea, iar azi (15 Aug. 2016) le ţin pumnii altor doi titani şi supravieţuitori ai gimansticii, Cătălina Ponor şi Marian Drăgulescu, in finalele pe aparate la Rio.


Un gand bun pentru toate gimnastele din toate timpurile ale României, să fiţi fericite „fomistelor”!
Sportul a fost singurul motiv ce m-a facut sa ma simt mandru ca sunt roman. Incepand cu Nadia Comaneci si pana acum.



PS
Daca Dragulescu va rata, este dintr-un singur motiv, omul asta nu a avut niciodata parte de echilibru emotional, tot timpul a concurat crispat, sub tensiune, din variate motive. Sper ca macar acum sa fie linistit si detasat. Succes omule!

Sport profesionist din bani publici? De ce? Nea-u ramas bani de la spitale si scoli? Premiile primite de sportivi sunt personale (handbalul parca e sport de echipa) sau ale echipei. La Ploiesti s-a furat la greu din buget, bani dat pe fotbalul profesionist. (1) 33 milioane lei volosevici in 2008-2012, 8 milioane lei badescu (2012-2016). Al doilea a luat 3 ani. Multi din acesti bani mergeau in buzunarele primarilor.

Farcau e legitimata la CSM Ploiesti. Adica la Clubul Sportiv...Municipal Ploiesti. Clubul primeriei din Ploiesti cu alte cuvinte. Deci e platita din bani publici, dar asta nu o deranjaza. O deranjaza insa ca nu e platita si mai bine din bani publlici. Nu o intereseaza ca de fapt "spectacolul" produs de a nu aduce pe mai nimeni in tribune, nu atrage nici o televiziune care sa plateasca niste bani. Ea se agita ca nu-i da statul si mai multi bani.
Federatia romana de handbal isi permite sa plateasca unul din cei mai buni antrenori. O face din banii veniti de la Ministerul Tineretului si Sporturilor. Adica tot din bani publici. Si totusi, doamna Farca considera ca n-are toate conditiile, desi are conditii mult peste ce ar avea daca ar trebui sa fie platita si pregatita din ce produce. Cum o face Tecau de ex. Sau Lebron James. Sau Adi Popa. Stiu, Adi Popa nu merge la Olimpiada. Dar nici Farcau n-a mers.
Mult hulita Federatie Romana de Fotbal isi plateste antrenorul din ce produce. Adica din drepturile de televizare ale meciurilor nationalei, sponsorizari, bilete vandute, sume castigate in urma prezentelor la turnee finale. Acum s-a calificat la Euro, si urmatorii doi ani isi permite un antrenor mai cu nume. Daum. Nu asa important in fotbal ca Thomas Ryde in handbal, dar antrenorul pe care si-l permite din ce produce.
Desi statul roman ii pune la handbal la dispozitie, din banii unora care poate nici n-au auzit de Cristina Neagu, cu atat mai putin de Farcau, unul din cei mai buni antrenori din lume, desi Farcau sau Neagu nu produc atat de multi bani incat Federatia sa se autosustina (si sa o spunem pe sleau...nu produce pt ca de fapt handbalul nu atrage atat de multi oameni, nu intereseaza pe atat de multi cu adevarat, incat sa atraga televizari, sa atraga sponsorizari; nu pot sa vanda meciurile la fel de scump ca FRF, pt ca nu se uita la fel de multi oameni, oricat s-ar nega asta)
Doamna farcau e legitimata la un club sustinut financiar de Primaria Ploiesti. Aceeasi primarie care e acnhetata pt...faptul ca a finantat cluburile sportive mult peste ce prevede legea ca poate. Pe doamna Farcau nu o intereseaza asta. Ea vrea si mai multi bani de la stat, ca stie ca "spectacoul" oferit de ea nu se vinde, nu produce bani pe cat consuma.
Un soi de cersetorie de care m-am cam saturat.
P.S. Romania plateste cu 70.000 euro medalia de aur. Adica valoarea. SUA cu 20.000. Marea Britanie cu un ursulet de plus. Nu glumesc, cu un ursulet de plus.
Deci cum adica nu ne pretuim valorile?
Domnita nu cere investitii in copii si juniori, in locul primelor alora, cere sa fie respectate "valorile", deci cei care au facut deja ceva. O atitudine care ne-a adus exact aici unde suntem.
De fapt valorile ar trebui sa se intretina din rezultatul muncii lor, nu din prime de stat, nu din salarii platite de primarie. Iar banii aia investiti in copii si juniori.