Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

#metoo | O senatoare USR dezvăluie cum a fost agresată sexual: „Am avut nevoie de terapie ca să înţeleg că nu era vina mea”

Florina Presadă

(Foto Facebook/ Florina Presadă)

Florina Presadă, senatoare USR, a dezvăluit într-un mesaj pe Facebook că a fost supusă diferitelor forme de hărţuire sexuală în mai multe contexte, profesionale şi personale. 

Ea relatează câteva întâmplări prin care a trecut și atrage atenția că în societatea noastră, din cauza lipsei de educație în acest sens, unele persoane „nu sunt conștiente” de „răul” pe care îl fac celor de lângă ele, „de la glumițe sau remarci inocente până la fapte incluse în Codul Penal”.

„Am fost supusă diferitelor forme de hărţuire sexuală în atâtea contexte, profesionale şi personale, și de atâtea ori, că am avut nevoie de terapie ca să înţeleg că nu era vina mea şi nici a ceea ce purtam sau spuneam, ca să pot începe să port fuste şi tocuri din nou.

În adolescenţă circulam des cu troleibuzul de la mine din cartier spre centru, unde era liceul meu, şi înapoi. Şi se mai întâmpla să nu am abonament sau tichet. Într-o seară am rămas singură în autobuz cu o echipa de cinci controlori. O dată ajuns troleibuzul la capăt, şoferul a închis toate uşile şi a plecat, cred fără să ştie ce se întâmpla, iar eu am rămas cu cei cinci care au început să mă caute de buletin şi bani prin toate buzunarele, începând cu buzunarele de la haină până la buzunarele de la spate de la pantaloni.

Altă dată a trebuit să iau interviu unui „artist” cunoscut, lucram în timpul liceului la Radio România Tineret. Acesta m-a invitat în atelierul lui într-o seară. După câteva minute, s-a apropiat de mine şi pur şi simplu m-a întins pe patul lui din atelier.

După facultate, am avut diverse slujbe în diferite firme. Într-o seară, rămasă singură cu unul dintre directori într-o astfel de firmă, acesta îmi cere să vin la el în birou, să îi pun un pahar de whiskey şi să încui uşa biroului după mine, că am nişte „ciorapi mişto”.

Şi tot aşa. Şi tot aşa.

Am discutat lucrurile astea nu cu părinţii sau profesorii mei, de care îmi era ruşine, ci cu surorile mele, care se confruntau cu aceleaşi situaţii. Deveniseră cumva normale pentru noi. Mă tot întrebam ce anume îi face pe oamenii ăştia să creadă că îmi pot face sau spune lucrurile astea. Ce anume din ce făceam sau spuneam îi îndemna la astfel de comportamente şi cum ajungeam eu în astfel de situaţii?

Aşa că peste timp, am început să port numai pantaloni, ţinute care să ascundă faptul că aş fi într-un fel femeie, care să arate că sunt o persoană serioasă, care doreşte să îşi vadă de treaba ei. Fustele scurte au ieşit din repertoriu rapid, un obiect pe care îl consideram vinovat de ce mi se întâmplă, deşi dacă mă uit în urmă, de fiecare dată când ajunsesem în contexte de hărţuire, nici măcar nu purtam fustă sau fustă scurtă.

Nu mi-am dat seama de comportamentul meu, de ascundere, până nu am văzut un psihoterapeut. Atunci mi-am amintit de toate. Și tot atunci mi-am amintit că îmi place să port fuste şi câteodată tocuri înalte. Că n-ar trebui să conteze ce port. Şi am reînceput să port ce îmi place.

Din troleibuz am scăpat pentru că din spate a venit un altul iar şoferul s-a întors ca să mute troleul mai în faţă şi atunci am putut să îi bat în geam să mă lase să ies, cu cei 5 în cârca mea.

Din acel atelier am scăpat când i-am spus artistului că înregistrez ce spune.

Iar cu directorul am rezolvat-o simplu. I-am dat paharul de whiskey, am plecat pe uşă spunându-i că mă duc la toaletă, iar a două zi i-am făcut plângere către superiori şi mi-am dat demisia.

Dar hărţuirea ia multe forme şi e atât de ubicuă şi insidioasă, că începem să o acceptăm ca pe un fapt al vieţii. Pentru că multe femei nu știu încă, probabil, cu ce se confruntă, am ales ilustrarea de mai sus, cu câteva exemple personale, pentru a le spune că nu sunt singure, că pot și trebuie să vorbească despre asta, și că putem schimba, desigur, în timp, situația.

Astfel, am ales mai jos o listă de site-uri resursă în ceea ce privește hărțuirea, întreținute de organizații și grupuri de femei care s-au organizat în acest sens.

Lectura lor nu e recomandată exclusiv femeilor, ci ar trebui să fie o lectură necesară și bărbaților. În societatea noastră, în lipsa educației pentru egalitate, bărbați și femei, nu suntem încă conștienți de „răul” pe care îl facem celei sau celui de lângă noi și în ce fel, de la glumițe sau remarci inocente până la fapte incluse în Codul Penal.

https://hartuirestradala.wordpress.com/ – mărturii despre hărțuirea stradală de la femei

http://www.hartuiresexuala.ro/ – despre hărţuire sexuală la locul de muncă, ce forme ia, legislația care i se aplică, conține resurse atât pentru femei, angajate, cât și pentru companii și angajatori

http://centrulfilia.ro/hartuirea-sexuala-in-universitati/ – câteva informații despre hărțuirea sexuală în universităţi, o campanie începută de Centrul Filia

Contextul românesc:

În România, o femeie este supusă violenței fizice la fiecare 30 de secunde, și la fiecare 4 ore o femeie este violată. În ceea ce privește hărțuirea stradală, nu există date statistice, deși aceasta e o experiență zilnică și universală pentru fetele și femeile din România. Mai mult de atât, conform unui studiu din 2015 al Agenției Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale, 600.000 de femei au fost, la un moment dat în viața lor, victime ale unei agresiuni sexuale, dar aceste date se referă numai la cazurile declarate și iau în calcul doar violul și alte forme de violență sexuală, nu și hărțuirea stradală în mod special.”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • GabiC check icon
    Chiar ma intrebam, oare ale noatre cand s-or publica?
    • Like 0
  • dalex check icon
    Daca vedem lumea civilizata ca un model trebuie sa vedem si dreapta masura altfel ne vom trezi intr-o societate incorsetata in "patul lui Procust" al lui "political corectness" cu situatiile tragi-comice din filmele americane in care baiatul intreaba fata " pot sa te sarut ? " sau profesorul tine usa de la birou deschisa cand discuta cu o studenta sau copilul bine " dresat " acasa urla disperat cand un trecator cere o informatie si se apropie..... Nu stiu care situatie e mai deranjanta, cea actuala sau viitorul " politicaly corect " ?
    • Like 0
  • Gion check icon
    Sunt curios ce spune fantastica CpF despre traditionalismele astea.... Aaaa! Stai asa, ca asta nu e despre cum si-o trag LGBT deci nu se pune.
    • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult