Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

#metoo | O senatoare USR dezvăluie cum a fost agresată sexual: „Am avut nevoie de terapie ca să înţeleg că nu era vina mea”

Florina Presadă

(Foto Facebook/ Florina Presadă)

Florina Presadă, senatoare USR, a dezvăluit într-un mesaj pe Facebook că a fost supusă diferitelor forme de hărţuire sexuală în mai multe contexte, profesionale şi personale. 

Ea relatează câteva întâmplări prin care a trecut și atrage atenția că în societatea noastră, din cauza lipsei de educație în acest sens, unele persoane „nu sunt conștiente” de „răul” pe care îl fac celor de lângă ele, „de la glumițe sau remarci inocente până la fapte incluse în Codul Penal”.

„Am fost supusă diferitelor forme de hărţuire sexuală în atâtea contexte, profesionale şi personale, și de atâtea ori, că am avut nevoie de terapie ca să înţeleg că nu era vina mea şi nici a ceea ce purtam sau spuneam, ca să pot începe să port fuste şi tocuri din nou.

În adolescenţă circulam des cu troleibuzul de la mine din cartier spre centru, unde era liceul meu, şi înapoi. Şi se mai întâmpla să nu am abonament sau tichet. Într-o seară am rămas singură în autobuz cu o echipa de cinci controlori. O dată ajuns troleibuzul la capăt, şoferul a închis toate uşile şi a plecat, cred fără să ştie ce se întâmpla, iar eu am rămas cu cei cinci care au început să mă caute de buletin şi bani prin toate buzunarele, începând cu buzunarele de la haină până la buzunarele de la spate de la pantaloni.

Altă dată a trebuit să iau interviu unui „artist” cunoscut, lucram în timpul liceului la Radio România Tineret. Acesta m-a invitat în atelierul lui într-o seară. După câteva minute, s-a apropiat de mine şi pur şi simplu m-a întins pe patul lui din atelier.

După facultate, am avut diverse slujbe în diferite firme. Într-o seară, rămasă singură cu unul dintre directori într-o astfel de firmă, acesta îmi cere să vin la el în birou, să îi pun un pahar de whiskey şi să încui uşa biroului după mine, că am nişte „ciorapi mişto”.

Şi tot aşa. Şi tot aşa.

Am discutat lucrurile astea nu cu părinţii sau profesorii mei, de care îmi era ruşine, ci cu surorile mele, care se confruntau cu aceleaşi situaţii. Deveniseră cumva normale pentru noi. Mă tot întrebam ce anume îi face pe oamenii ăştia să creadă că îmi pot face sau spune lucrurile astea. Ce anume din ce făceam sau spuneam îi îndemna la astfel de comportamente şi cum ajungeam eu în astfel de situaţii?

Aşa că peste timp, am început să port numai pantaloni, ţinute care să ascundă faptul că aş fi într-un fel femeie, care să arate că sunt o persoană serioasă, care doreşte să îşi vadă de treaba ei. Fustele scurte au ieşit din repertoriu rapid, un obiect pe care îl consideram vinovat de ce mi se întâmplă, deşi dacă mă uit în urmă, de fiecare dată când ajunsesem în contexte de hărţuire, nici măcar nu purtam fustă sau fustă scurtă.

Nu mi-am dat seama de comportamentul meu, de ascundere, până nu am văzut un psihoterapeut. Atunci mi-am amintit de toate. Și tot atunci mi-am amintit că îmi place să port fuste şi câteodată tocuri înalte. Că n-ar trebui să conteze ce port. Şi am reînceput să port ce îmi place.

Din troleibuz am scăpat pentru că din spate a venit un altul iar şoferul s-a întors ca să mute troleul mai în faţă şi atunci am putut să îi bat în geam să mă lase să ies, cu cei 5 în cârca mea.

Din acel atelier am scăpat când i-am spus artistului că înregistrez ce spune.

Iar cu directorul am rezolvat-o simplu. I-am dat paharul de whiskey, am plecat pe uşă spunându-i că mă duc la toaletă, iar a două zi i-am făcut plângere către superiori şi mi-am dat demisia.

Dar hărţuirea ia multe forme şi e atât de ubicuă şi insidioasă, că începem să o acceptăm ca pe un fapt al vieţii. Pentru că multe femei nu știu încă, probabil, cu ce se confruntă, am ales ilustrarea de mai sus, cu câteva exemple personale, pentru a le spune că nu sunt singure, că pot și trebuie să vorbească despre asta, și că putem schimba, desigur, în timp, situația.

Astfel, am ales mai jos o listă de site-uri resursă în ceea ce privește hărțuirea, întreținute de organizații și grupuri de femei care s-au organizat în acest sens.

Lectura lor nu e recomandată exclusiv femeilor, ci ar trebui să fie o lectură necesară și bărbaților. În societatea noastră, în lipsa educației pentru egalitate, bărbați și femei, nu suntem încă conștienți de „răul” pe care îl facem celei sau celui de lângă noi și în ce fel, de la glumițe sau remarci inocente până la fapte incluse în Codul Penal.

https://hartuirestradala.wordpress.com/ – mărturii despre hărțuirea stradală de la femei

http://www.hartuiresexuala.ro/ – despre hărţuire sexuală la locul de muncă, ce forme ia, legislația care i se aplică, conține resurse atât pentru femei, angajate, cât și pentru companii și angajatori

http://centrulfilia.ro/hartuirea-sexuala-in-universitati/ – câteva informații despre hărțuirea sexuală în universităţi, o campanie începută de Centrul Filia

Contextul românesc:

În România, o femeie este supusă violenței fizice la fiecare 30 de secunde, și la fiecare 4 ore o femeie este violată. În ceea ce privește hărțuirea stradală, nu există date statistice, deși aceasta e o experiență zilnică și universală pentru fetele și femeile din România. Mai mult de atât, conform unui studiu din 2015 al Agenției Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale, 600.000 de femei au fost, la un moment dat în viața lor, victime ale unei agresiuni sexuale, dar aceste date se referă numai la cazurile declarate și iau în calcul doar violul și alte forme de violență sexuală, nu și hărțuirea stradală în mod special.”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • GabiC check icon
    Chiar ma intrebam, oare ale noatre cand s-or publica?
    • Like 0
  • dalex check icon
    Daca vedem lumea civilizata ca un model trebuie sa vedem si dreapta masura altfel ne vom trezi intr-o societate incorsetata in "patul lui Procust" al lui "political corectness" cu situatiile tragi-comice din filmele americane in care baiatul intreaba fata " pot sa te sarut ? " sau profesorul tine usa de la birou deschisa cand discuta cu o studenta sau copilul bine " dresat " acasa urla disperat cand un trecator cere o informatie si se apropie..... Nu stiu care situatie e mai deranjanta, cea actuala sau viitorul " politicaly corect " ?
    • Like 0
  • Gion check icon
    Sunt curios ce spune fantastica CpF despre traditionalismele astea.... Aaaa! Stai asa, ca asta nu e despre cum si-o trag LGBT deci nu se pune.
    • Like 1


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult