Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

#metoo | O senatoare USR dezvăluie cum a fost agresată sexual: „Am avut nevoie de terapie ca să înţeleg că nu era vina mea”

Florina Presadă

(Foto Facebook/ Florina Presadă)

Florina Presadă, senatoare USR, a dezvăluit într-un mesaj pe Facebook că a fost supusă diferitelor forme de hărţuire sexuală în mai multe contexte, profesionale şi personale. 

Ea relatează câteva întâmplări prin care a trecut și atrage atenția că în societatea noastră, din cauza lipsei de educație în acest sens, unele persoane „nu sunt conștiente” de „răul” pe care îl fac celor de lângă ele, „de la glumițe sau remarci inocente până la fapte incluse în Codul Penal”.

„Am fost supusă diferitelor forme de hărţuire sexuală în atâtea contexte, profesionale şi personale, și de atâtea ori, că am avut nevoie de terapie ca să înţeleg că nu era vina mea şi nici a ceea ce purtam sau spuneam, ca să pot începe să port fuste şi tocuri din nou.

În adolescenţă circulam des cu troleibuzul de la mine din cartier spre centru, unde era liceul meu, şi înapoi. Şi se mai întâmpla să nu am abonament sau tichet. Într-o seară am rămas singură în autobuz cu o echipa de cinci controlori. O dată ajuns troleibuzul la capăt, şoferul a închis toate uşile şi a plecat, cred fără să ştie ce se întâmpla, iar eu am rămas cu cei cinci care au început să mă caute de buletin şi bani prin toate buzunarele, începând cu buzunarele de la haină până la buzunarele de la spate de la pantaloni.

Altă dată a trebuit să iau interviu unui „artist” cunoscut, lucram în timpul liceului la Radio România Tineret. Acesta m-a invitat în atelierul lui într-o seară. După câteva minute, s-a apropiat de mine şi pur şi simplu m-a întins pe patul lui din atelier.

După facultate, am avut diverse slujbe în diferite firme. Într-o seară, rămasă singură cu unul dintre directori într-o astfel de firmă, acesta îmi cere să vin la el în birou, să îi pun un pahar de whiskey şi să încui uşa biroului după mine, că am nişte „ciorapi mişto”.

Şi tot aşa. Şi tot aşa.

Am discutat lucrurile astea nu cu părinţii sau profesorii mei, de care îmi era ruşine, ci cu surorile mele, care se confruntau cu aceleaşi situaţii. Deveniseră cumva normale pentru noi. Mă tot întrebam ce anume îi face pe oamenii ăştia să creadă că îmi pot face sau spune lucrurile astea. Ce anume din ce făceam sau spuneam îi îndemna la astfel de comportamente şi cum ajungeam eu în astfel de situaţii?

Aşa că peste timp, am început să port numai pantaloni, ţinute care să ascundă faptul că aş fi într-un fel femeie, care să arate că sunt o persoană serioasă, care doreşte să îşi vadă de treaba ei. Fustele scurte au ieşit din repertoriu rapid, un obiect pe care îl consideram vinovat de ce mi se întâmplă, deşi dacă mă uit în urmă, de fiecare dată când ajunsesem în contexte de hărţuire, nici măcar nu purtam fustă sau fustă scurtă.

Nu mi-am dat seama de comportamentul meu, de ascundere, până nu am văzut un psihoterapeut. Atunci mi-am amintit de toate. Și tot atunci mi-am amintit că îmi place să port fuste şi câteodată tocuri înalte. Că n-ar trebui să conteze ce port. Şi am reînceput să port ce îmi place.

Din troleibuz am scăpat pentru că din spate a venit un altul iar şoferul s-a întors ca să mute troleul mai în faţă şi atunci am putut să îi bat în geam să mă lase să ies, cu cei 5 în cârca mea.

Din acel atelier am scăpat când i-am spus artistului că înregistrez ce spune.

Iar cu directorul am rezolvat-o simplu. I-am dat paharul de whiskey, am plecat pe uşă spunându-i că mă duc la toaletă, iar a două zi i-am făcut plângere către superiori şi mi-am dat demisia.

Dar hărţuirea ia multe forme şi e atât de ubicuă şi insidioasă, că începem să o acceptăm ca pe un fapt al vieţii. Pentru că multe femei nu știu încă, probabil, cu ce se confruntă, am ales ilustrarea de mai sus, cu câteva exemple personale, pentru a le spune că nu sunt singure, că pot și trebuie să vorbească despre asta, și că putem schimba, desigur, în timp, situația.

Astfel, am ales mai jos o listă de site-uri resursă în ceea ce privește hărțuirea, întreținute de organizații și grupuri de femei care s-au organizat în acest sens.

Lectura lor nu e recomandată exclusiv femeilor, ci ar trebui să fie o lectură necesară și bărbaților. În societatea noastră, în lipsa educației pentru egalitate, bărbați și femei, nu suntem încă conștienți de „răul” pe care îl facem celei sau celui de lângă noi și în ce fel, de la glumițe sau remarci inocente până la fapte incluse în Codul Penal.

https://hartuirestradala.wordpress.com/ – mărturii despre hărțuirea stradală de la femei

http://www.hartuiresexuala.ro/ – despre hărţuire sexuală la locul de muncă, ce forme ia, legislația care i se aplică, conține resurse atât pentru femei, angajate, cât și pentru companii și angajatori

http://centrulfilia.ro/hartuirea-sexuala-in-universitati/ – câteva informații despre hărțuirea sexuală în universităţi, o campanie începută de Centrul Filia

Contextul românesc:

În România, o femeie este supusă violenței fizice la fiecare 30 de secunde, și la fiecare 4 ore o femeie este violată. În ceea ce privește hărțuirea stradală, nu există date statistice, deși aceasta e o experiență zilnică și universală pentru fetele și femeile din România. Mai mult de atât, conform unui studiu din 2015 al Agenției Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale, 600.000 de femei au fost, la un moment dat în viața lor, victime ale unei agresiuni sexuale, dar aceste date se referă numai la cazurile declarate și iau în calcul doar violul și alte forme de violență sexuală, nu și hărțuirea stradală în mod special.”

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • GabiC check icon
    Chiar ma intrebam, oare ale noatre cand s-or publica?
    • Like 0
  • dalex check icon
    Daca vedem lumea civilizata ca un model trebuie sa vedem si dreapta masura altfel ne vom trezi intr-o societate incorsetata in "patul lui Procust" al lui "political corectness" cu situatiile tragi-comice din filmele americane in care baiatul intreaba fata " pot sa te sarut ? " sau profesorul tine usa de la birou deschisa cand discuta cu o studenta sau copilul bine " dresat " acasa urla disperat cand un trecator cere o informatie si se apropie..... Nu stiu care situatie e mai deranjanta, cea actuala sau viitorul " politicaly corect " ?
    • Like 0
  • Gion check icon
    Sunt curios ce spune fantastica CpF despre traditionalismele astea.... Aaaa! Stai asa, ca asta nu e despre cum si-o trag LGBT deci nu se pune.
    • Like 1
  • Mr.Oh check icon
    Hartuirea in general, si nu doar cea sexuala, face parte din viata cotidiana. Barbatii hartuiesc femeile si femeile hartuiesc barbatii. Parintii hartuiesc copii. Si sefii hartuiesc subalternii. Si colegii se hartuiesc intre ei. Uneori se intampla sa fie si o chestiune sexuala la mijloc. Hartuirea sexuala e un caz particular.
    Suntem in competie unii cu altii. Asta conduce la hartuire. E lupta pentru putere, pentru dominatie. Natiunile se hartuiesc intre ele. Companiile o fac. Animalele in padure o fac. Viata e o lupta. Asa s-a spus dintotdeauna.
    Cand am venit acasa batut de copii de varsta mea sau mai in varsta, fratele, parintii mi-au spus sa nu ma las, sa dau inapoi.

    Nu vreau sa ma refer la hartuirea sexuala. Rezultatul e acelasi, e umilinta. Si senzatia de umilinta vine din neintelegerea realitatii si contextului. Ca barbat am fost nu de putine ori umilit. Multi au fost sau mai degraba s-au simtit umiliti. Si aici e o chestiune de nuanta. Sa stai la coada in vremea comunismului era o umilinta. Sa te certe seful pe nedrept e o umilinta. Sa te respinga sotia sau o femeie e o umilinta. Sa nu poti hrani familia e o umilinta. Sa isi bata joc de tine politicienii e o umilinta. Sa mergi la inchisoare pe nedrept e o umilinta. Dar asa e societatea umana azi.
    Trebuie sa inveti sa te cunosti pe tine si sa intelegi semnele din societate. Sa te adaptezi. Altfel vei inebuni printre oameni. Viata e un haos si nu respecta regulile pe care le impune societatea.

    Am asa vaga senzatie ca oamenii incarca societatea cu prea multe probleme si responsabilitate. Nu putem merge in justitie cu toate conflictele pe care le purtam in noi. Umanitatea viseaza la o lume ideala. Dar cine sa o construiasca? Niste animale cobarate din copac? Sa fim totusi realisti. Cand omul nu se mai cenzureaza devine un animal. Iar omul nu se poate cenzura tot timpul. E prea obositor. Tot ceea ce face societatea e sa dreseze oamenii. O chestiune superficiala.

    E necesara o transformare profunda, un salt calitativ, in profunzimea fiintei umane. Dar viata oamenilor e atat de superficiala incat nu vad cum are avea loc o transformare profunda. Parerea mea e ca atunci cand o specie devine hipersensibila ea dispare. Si asa suntem noi. Ne-am dezvoltat creierul intr-un instrument care schimba mediul inconjurator, insa in acelasi timp ne face dependenti de propria creatie. Hipersensibili. Un ego cat un munte care sufera.

    HĂRȚUÍ, hărțuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri, probleme, întrebări etc., a nu lăsa în pace pe cineva; a cicăli, a sâcâi, a pisa. ♦ (Reg.) A întărâta un câine. 2. Tranz. A desfășura atacuri scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panică și de a nu-i permite deplasarea, pregătirea unor acțiuni de luptă, aprovizionarea etc. 3. Refl. recipr. A purta discuții repetate și contradictorii cu cineva, a se lua la ceartă sau la bătaie; a se încăiera. [Var.: hârțuí vb. IV] – Harță + suf. -ui.
    • Like 8
    • @
      Mr.Oh check icon
      Cata intelepciune si logica. Un om batut de trei politisti fara martori e eroare judiciara sau nu? Un copil batut pe strada de altii mai in varsta in prezenta adultilor care aplauda ce este? E hartuire sau nu?
      Mai scutiti-ma ca doar femeile sunt agresate sau hartuite.
      Nu exista barbat sa nu fi fost agresat sau hartuit ... barbatii se hartuiesc intre ei sistematic si o considera o masurare de forte.
      Ca sa nu mai zic de violenta juvenila. Copii se agreseaza inca din gradinita.
      De la agresiune verbala la pana la cea fizica.
      Pentru ca agresiunea si violenta au de a face cu dorinta. Vrei ceva si trebuie sa-l obtii. Si incerci, si mergi pana acolo pana unde intampini rezistenta. Iar societatea moderna si discutiile acestea trateaza simptomele si nu cauzele. Asa ca aceste discutii sunt pierdere de vreme.
      Lasa iluzia unora ca societatii chiar ii pasa si ca incearca sa repare ceva in aceasta privinta. Face un mare nimic.
      Hartuirea si agresiunea nu vor disparea atat timp cat oamenii vor avea dorinte, si nu doar sexuale. Ci de orice natura.
      Pana atunci "victimele" trebuie sa inteleaga si sa constientizeze in momentul hartuirii ca situatia e una trecatoare si ca amenintarea perceputa e doar potentiala si nu una reala. Mintea nu distinge usor intre un pericol real si unul potential asa ca amandoua produc teama. Si mai trebuie sa inteleaga ca intotdeuana exista o solutie de iesire. O gluma potrivita. Un gest potrivit. O actiune potrivita. Sa nu se teama ci sa caute o solutie. Cautarea de solutie reduce teama si trauma. Nu esti o victima pasiva, ci lupti. Iti fabrici un scenariu si iti organizezi iesirea.
      Poti pierde batalia, dar castigi razboiul cu psihicul tau. Si vei invata ceva din experienta.
      Nu va poate feri nimeni de hartuire si violenta. Nu sunt atatea tribunale de cata violenta e capabila fiinta umana. Cu cat e societatea mai competitiva cu atat e mai violenta. Si Germania, si Franta sunt violente. Dar nu se vede din afara. Societatea plateste profesionsisti ca sa faca treburile murdare.
      Si ca domnii si doamnele din occident sa aiba iluzia ca sunt niste sfinti, sa nu se hartuiasca la servici, le asigura bunastare, pe spinarea celor din orientul mijlociu sau alte locuri de pe planeta unde munca e platita cu 2 banuti. Asa ca isi permit sa filozofeze.
      • Like 4
    • @ Mr.Oh
      GabiC check icon
      Te obosesti degeaba cu explicatii. Gogu...e Gogu. Nu intelege prea multe. Fara semantica si descrieri generale,ca-l pierzi. Oricum el are dreptate (by default)...
      Eu subscriu la cele amintite de tine.
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon elevi-

Educatori, învățători, profesori, cu toții sunt obosiți și fără chef. Dacă nu se urlă pe un etaj dintr-o școala, sigur se vorbește printre dinți. Dacă nu merg manipulările fine, sigur merg metode care sfredelesc sufletele celor mici cu replici grele. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult