Mult timp am trăit cu frica de a nu fi destul: destul de bun, destul de pregătit, destul de puternic. Frica aceasta m-a făcut uneori să aleg drumuri greșite sau să rămân prea mult în locuri care nu-mi făceau bine. Tu, copila mea, să nu uiți niciodată: dacă tu nu crezi în tine, nu avea pretenția s-o facă cei din jurul tău. Și nu, nu trebuie să demonstrezi nimic nimănui! Tot ce ai de făcut este să fii cea mai bună versiune a ta, respectându-te și respectând pe cei ce contează pentru sufletul tău.

Eu cred că vine un moment în viața majorității oamenilor în care proximitatea limitelor începe să se facă simțită. Privind gardul ce pare de netrecut, unii se opresc întorcându-i spatele și privind înapoi, alții se lovesc nebuni de el părând să nu-l observe, iar alții încep să caute poteci pentru a-l ocoli sau scări pentru a-l sări. Nu ai cum să nu te întâlnești cu momentul ăsta… Foto: Andriy Popov / Panthermedia / Profimedia

Pentru mine, acea femeie e despre 8 martie. Da, încă au mai rămas lucruri pentru care este de luptat și nu mă miră că e o "ea" acolo.

Alina Gavrilă Borțun este Creative Director la Gavrilă & Asociaţii, o minte iute și speculativă, o femeie activă în domeniul publicitar, a modei și a lansării numelor noi în industria creativă. Alina e o prezență excentrică, o dată ce-o vezi n-o mai uiți, pentru că îmbină elemente surprinzătoare mereu. Nu se îmbracă „normal” cum spune Andrei Borțun, soțul ei. Ce e „normal”?

De la începutul războiului din Ucraina, lumea întreagă a putut vedea actele de curaj ale unor oameni care s-au pus singuri și neînarmați în calea invadatorilor.

Doi frați din Vâlcea și-au pierdut ambii părinți într-o săptămână, uciși de Covid. El, 32 de ani, căsătorit și cu un copil, a rămas și fără serviciu. Sora lui de 16 ani este elevă în clasa a IX-a. Cu toții trăiesc din indemnizația de îngrijire a copilului, din care trebuie să plătească chirie, utilități, mâncare și multe altele. Foto: Tiberius Photography / Alamy / Alamy / Profimedia

„Nu m-am gândit că, dacă nu poți să mergi, asta o să îți dea și probleme de echilibru și n-o să fie foarte simplu din prima să ridici brațele să iei ceva de pe un raft sau să îți prinzi părul. Am constatat că nu mai puteam să mă pieptăn singură”, spune Erika Garnier.

La un moment dat, din spatele croșetului, aud: „Nu vrei să mă razi în cap?”. Mă uit la ea uluită, încercând să îmi dau seama dacă glumește.

Escrocii și panglicarii de la conducere nu au scrupule morale. Au pielea tăbăcită, nu își pun probleme filosofice prea multe. Ei iau ce li se oferă. Dacă vidul democratic este real, ei se coalizează și îl umplu; dacă statul este slab, îl controlează; dacă oamenii sunt slabi, îi manipulează. (Foto Inquam Photos/ Octav Ganea)

Am conștientizat că nu avem nicio șansă sa funcționăm de unii singuri. Sunt foarte independent și nu am avut des nevoie de ajutor, iar asta m-a făcut să păstrez mult timp ideea că putem sta singuri în picioare. Nu mai cred asta – inclusiv biologia ne spune că avem nevoie să stăm în grupuri. (Foto Guliver/Getty Images)