Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Cinci lucruri pe care le ştiu la 40 de ani şi nu le ştiam la 20

Femeie cu bicicletă

Foto: Guliver Getty Images

Anul acesta am împlinit 40 de ani şi cred că ăsta e unul din lucrurile cele mai bune care mi s-au întâmplat în ultimii 20 de ani. Dacă aş putea, nu m-aş întoarce nicidecum nici la 20 de ani şi nici la 30, pentru că între 20 şi 40 de ani am învăţat cinci lucruri tare bune:

Dacă cineva reprezintă o problemă pentru mine, cea care trebuie să se schimbe sunt eu. Punct. Nu cealaltă persoană. Colega mea Maria (să-i spunem Maria) mi-a făcut viaţa grea şi neplăcută în fiecare din cele aproximativ 400 de zile în care am lucrat împreună. Mania controlului, una-spunem-alta facem, invidie, bârfă. După doi psihoterapeuţi, o certificare în life coaching (pentru care sunt foarte recunoscătoare) şi mii de pagini citite despre dinamici toxice la birou, am învăţat să fac în aşa fel încât să depindă doar de mine dacă o persoană reuşeşte să mă înfurie, să mă supere, să mă dezamăgească, să mă ia prin surprindere, să mă irite. Starea mea emoţională e responsabilitatea mea: dacă ea este alterată în mod negativ înseamnă că anumite valori ale mele au fost puse sub presiune. 

În mod similar, dacă ea a fost modificată în sens pozitiv, înseamnă că valorile mele au fost confirmate. Iritarea sau supărarea sunt ca nişte semnale care îmi arată că trebuie să mă gândesc la lucrurile care sunt importante pentru mine şi apoi să acţionez în baza a ceea ce am descoperit. Ceea ce nu e lucru uşor, dar e mai constructiv decât dacă dau curs enervării de moment. 

Calitatea întrebărilor pe care ţi le pui determină calitatea vieţii pe care o trăieşti. El/ea te-a părăsit şi tu rămâi ani de zile cu întrebarea „de ce”. Şi pentru că nu îi găseşti răspuns sau îţi dai un răspuns care îţi convine pe moment, poate decizi că nu are rost să mai cauţi, e mai bine să rămâi single. Sau dacă te implici, o faci până la jumătate, ca să nu mai păţeşti ca data trecută. „De ce?” e de multe ori prima întrebare care ne răsare în minte, dar nu e şi cea mai utilă. Mai util poate fi să spui: „Ok, s-a întâmplat chestia asta. Ce pot să învăţ de aici? Care a fost partea mea de responsabilitate pentru faptul că lucrurile nu au mers bine? În ce alte contexte am făcut aceleaşi gesturi/greşeli, etc.? Ce spune asta despre mine? Cum vreau să fiu data viitoare?”.

O relaţie nu trebuie să doară. Dacă doare, e mai bine să ieşi din ea, chiar dacă şi asta doare. El/ea e evaziv/ă, nu respectă felul în care ai vrea tu să arate relaţia voastră, promite şi nu face, are alte priorităţi, poate chiar o altă relaţie, „dar nu îl/o mai iubesc”. 

Tu aştepţi, speri că se va schimba. Trec luni şi apoi ani. Îţi e teamă să ieşi din această relaţie, pentru că la vârsta ta (sau în condiţiile tale, cu numărul tău de kilograme, cu numărul de copii pe care îi ai, cu salariul pe care îl ai sau nu, cu agenda super plină sau goală - goluţă etc.), e foarte probabil că vei rămâne singur/ă. Dar studiile arată că o relaţie nepotrivită e mai rea pentru sănătate decât fumatul şi multe alte lucruri care sunt considerate nocive. 

Nu întotdeauna rămânem alături de „bărbatul/femeia vieţii” şi asta e ok. Nu mă aştept ca viaţa să fie ca-n filme, dar ştiu că iubirea cu I mare există pentru că am avut norocul de a o fi întâlnit. Dar n-a fost să fie. Am fost norocoasă să îl întâlnesc, dar nu şi să ajung la partea cu „şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”. Pentru că asta e ceea ce romanele, poeziile şi simfoniile omit să spună: că iubirea nu le rezolvă pe toate. 

Că pe lângă iubire mai trebuie multe alte ingrediente pentru ca o relaţie să funcţioneze. Că iubirea nu reconciliază valorile total sau parţial opuse, nu e întotdeauna o punte peste credinţe religioase şi culturale diferite, nu rezolvă automat chestiunea copiilor din alte relaţii sau relaţiile neîncheiate, nu vindecă boli incurabile din cauza cărora oamenii au tendinţa să moară chiar îndrăgostiţi fiind. Despărţirea de El/Ea nu trebuie neapărat să fie cea mai mare tragedie a vieţii, lucrul care te va închide pentru totdeauna în colivia inimii proprii. Dimpotrivă, ar putea să fie cea mai bună chestie care ţi s-a întâmplat vreodată. 

Poţi să alegi să fii recunoscător pentru ce ţi s-a întâmplat, să încerci să înţelegi ce e de învăţat, să alegi să îţi lărgeşti orizontul prin lucrurile pe care le-ai trăit şi învăţat cu şi prin acea persoană. Strugurii nu sunt acri, dar adevărul e că sunt milioane de oameni care ar da orice să ştie că măcar există struguri: mulţi vor trece prin viaţă fără să fi avut şansa asta.

Politica determină felul în care vom fi îngrijiţi (sau nu) dacă ne îmbolnăvim, felul în care vom fi ajutaţi (sau nu) dacă rămânem fără job, felul în care vor fi educaţi (sau nu) copiii noştri, felul în care o să putem (sau nu) să ne exprimăm gândurile şi preferinţele în societate. 

Politichia e importantă. Politica determină felul în care vom fi îngrijiţi (sau nu) dacă ne îmbolnăvim, felul în care vom fi ajutaţi (sau nu) dacă rămânem fără job, felul în care vor fi educaţi (sau nu) copiii noştri, felul în care o să putem (sau nu) să ne exprimăm gândurile şi preferinţele în societate. Politica arde tare la buzunar, pentru că ea determină cât avem de plătit, prin taxe şi impozite, pentru oportunitatea de a trăi într-o ţară mai mult sau mai puţin sigură, mai mult sau mai puţin respectată în lume, mai mult sau mai puţin grijulie faţă de proprii cetăţeni. Pe scurt, politica va decide dacă vom trăi bine sau prost. Cu toţii, marea majoritate dintre noi, o bună parte dintre noi, destul de mulţi dintre noi, sau numai câţiva pe spatele tuturor celorlalţi. Politica se poate face în foarte mult feluri: nu-i musai să aderi la un partid, mai ales dacă eşti de părere că e „aceeaşi mizerie”. Poţi să susţii iniţiative civice, să susţii o organizaţie non-guvernamentală sau să ajuţi o familie la ananghie. Făcând ceva pentru ceilalţi, orice se înscrie în setul tău de valori, e o modalitate de a corecta derapaje politice cu care nu eşti de acord sau de a încuraja direcţii noi în societate. 

Cinci lucruri în 20 de ani. Cam unul la patru ani. O fi mult? O fi puţin? Drept e, că ar mai fi şi altele, dar am zis să fac o selecţie. Şi sunt tare curioasă: cititorii acestui articol ce ştiu azi şi nu ştiau acum 5 ani, 10 ani, 15 ani, 20 de ani? 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dan Dan Dan Dan check icon
    Ce nu stiam acum 10 ani si stiu acum, in cazul meu se poate enumera in cateva cuvinte. Voi fi sincer, atent la feedbackul cititorului, luand aminte la acesta in mod rational, fara implicare emotionala.

    - am invatat sa ma analizez, critic si accept asa cum sunt;
    - am invatat sa imi urmaresc interesul
    - am invatat sa controlez pornirile emotionale filtrandu-le si stopandu-le cu elemente rationale
    - am descoperit ce inseamna “a invata pe cineva” in momentul in care am devenit tata
    - am inteles ca daca ma fac neanteles, vina e a mea
    - am invatat sa fiu flexibil, sa ma adaptez rapid la alte medii, eliminand din start ideea de a le schimba
    - mi-am descoperit limitele si le-am acceptat fara sa imi pierd motivatia de a evolua si a ma dezvolta
    - am inteles ca sunt ceea ce gandesc
    - am descoperit frumusetea si bucuria lucrurilor simple
    - am descoperit ca nu banii sunt cheia succesului, ci ceea ce ai lasat in urma pentru ei
    - am inceput sa inteleg ca “raiul” e in echilibrul gandurilor si trairilor interioare, ca adevarata revelatie se afla in micile detalii

    PS: Am gasit in vechile carti scris ca la inceput a fost Cuvantul. Din experienta ultimilor ani am observat ca desi oamenii vorbesc limbi diferite, au obiceiuri si credinte diferite, emotiile sunt la fel si se traiesc la fel. Un mic detaliu, dar important, am urmarit filmul “Piratii din caraibe” la 4 cinematografe diferite, in nordul europei, in sudul americii, in orientul mijlociu si asia, viata mi a oferit aceasta mare oportunitate. Oamenii din sala au ras la aceleasi replici, la aceleasi imagini, in acelasi moment, in acelasi moment. Am definit-o atunci Semiotica emotionala, adica rolurile simbolurilor si codurilor nu mai sunt definite de cuvant in mesaj, ci de emotii. Asta am descoperit in ultimii 10 ani.


    • Like 5
    • @ Dan Dan
      Nu sunteti departe!
      Octombrie e luna marilor nasteri (renasteri)!. Avem de invatat unii de la altii si nu numai!
      • Like 0
    • @ Maria Magda
      Dan Dan Dan Dan check icon
      M-am intrebat mereu ce reprezinta timpul pentru un munte, sau o mare. In acest context m-am intrebat ce ar insemna pentru un om sa retraiasca aceeasi zi vesnic. Chiar si in puscarii, zilele difera, timpul curge. Ce ar insemna pentru un om sa ramana blocat intr-un minut ?
      • Like 0
    • @ Dan Dan
      Nu, nu! Cum sa ramanem blocati! Tuturor ne place adierea, alintarea, cresterea! Interventia mea a vrut sub o alta forma sa intrebe si daca sunteti nascut in Octombrie, toamna! Ei sunt cei care isi exprima foarte clar trairile, lectiile de viata! (Vezi Simona Halep si chiar autorul articolului)! Si ceilalti o fac dar nu cu atata aplomb!
      • Like 0
  • Nu stiu! Cred ca pentru orice situatie de viata avem 3 pasi: identificare-> comunicare (dezbatere) -> solutie si ar putea fi valabili atat in gasirea alesului (relatie) cat si in orice alta situatie de viata! Insa fiecare "pas" trebuie "cantarit" prin 3 "talere"(cunostinte, valori de luat in calcul) -> minte-trup-spirit! Daca una din aceste valori nu este insusita sau nu este luata in calcul va trebui suplinita artificial si ar putea afecta solutia! Pare greu dar nu ar trebui sa fie!
    PS Cei mai multi isi dezvolta prea tarziu latura spirituala, iar trupul (latura fizica) este distorsionat cel mai adesea. Sau poate nu!
    • Like 0
  • M-am oprit din citit la primul "lucru bun" pe care l-ati invatat:"daca cineva reprezinta o problema pt.mine,cea care trebuie sa se schimbe sunt eu". Nimic mai fals!! Asta a facut poporul roman (o mare parte mai bine zis) si uite unde am ajuns.Explicatia:fostii comunisti si securisti (nu toti) au reprezentat "o problema" pt.popor si au fost la putere tot timpul prin votul popular!
    • Like 3
    • @ Mihai Ducu
      Victor66 check icon
      Dacă cineva mă hărțuiește, insultându-mă zilnic sau mă mai și lovește, e clar problema mea. Am niște valori (puerile) legate de respect față de celălalt sau măcar față de legi sau norme de conduită socială, problema e că celălalt nu mi le validează. Voi încerca să renunț la ele.
      • Like 0
    • @ Mihai Ducu
      Si asta tocmai pt ca poporul nu s-a schimbat . A fost invatat sa indure si rabda incontinuare
      • Like 0


Îți recomandăm

Olguța Totolici

Despre soția lui Dan Barna opinia publică a aflat relativ recent, în momentul în care candidatul la președinție și-a făcut publică averea, iar în dreptul soției câștigurile erau „ascunse”, ca urmare a unei clauze de confidențialitate semnate cu firma la care aceasta lucrează. Intrigată, am dorit să o cunosc pe doamna în discuție, ca să aflu direct de la sursă cine e și „câte parale face”.

Citește mai mult

Marius Manole/Foto: Alexandra Pandrea

„Cred că aș pleca de la educarea profesorilor, de la a-i face ei să înțeleagă că sunt foarte importanți și că trebuie să aplice o altă metodă, nu pe cea pe care o știm noi de demult, cu rigla peste mână, cu învățatul cuvânt cu cuvânt din carte, cu învățatul comentariilor”, spune actorul Marius Manole. (Foto: Alexandra Pandrea)

Citește mai mult