Foto: Profimedia Images
Aveam 14 ani și credeam că libertatea e un soare pe care nimeni nu-l poate stinge. În acea seară, am văzut cum a fost acoperit de un nor gros de gaz, cum se topea sub jetul rece al tunurilor de apă.
Piața Victoriei devenise o cetate asediată din interior. Jandarmii erau zidul de fier ridicat împotriva propriului popor. Bastoanele cădeau peste oameni ca o grindină neagră, măsurând timpul până la tăcere. Tunurile de apă n-au stins furia, ci au întins-o ca pe o mare de frică, ca și cum ar fi vrut să spele memoria protestului înainte să se nască.
Clasa politică? Pentru ei era o problemă de ordine publică, iar pentru ei problemele de rezolvă cu forța, nu cu respect.
În aer, printre sirene și țipete, răsuna un slogan care a devenit verdict: „Corupția ucide!”.
Acum am 21 de ani. Știu că libertatea nu e un trofeu din vitrină. E o flacără mică, pe care trebuie să o aperi cu palmele, mai ales când vântul bate puternic. Și, în România, vântul bate des.
10 august nu a fost doar un protest. A fost o fotografie crudă a ceea ce se întâmplă când puterea nu mai are rușine. Când statul își îmbracă uniforma, iar tunurile de apă și gazele lacrimogene devin argumente politice.
Inocența mea s-a pierdut la 14 ani. Dar, în locul ei, a apărut o convingere: libertatea trebuie apărată nu doar în stradă, ci în fiecare vot, în fiecare cuvânt, în fiecare refuz de a accepta nedreptatea.
Pentru că, dacă tăcem, data viitoare bastonul va lovi și mai tare.
Și nu vom mai avea cui să-i strigăm: „Corupția ucide!”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pui de zmei...
-Cântă Corul Armatei, după versurile lui Ioan Nenițescu-
Borfași au fost și hoți sunt încă
Și-or fi în neamul românesc
Căci pe ce pun ei mâna stângă
Imediat și șterpelesc.
E viața noastră chinuită
De doi bărbați cu brațe mari
Și cu dorința ne-mblânzită
De-ași umple contul cu dolari.
Unu-i Costică cel slugarnic
Iar celălalt Liviu cel drept;
Pentru averea lor, amarnic,
Au luat justiția de piept.
Și din așa borfași de seamă
Se nasc în veci doar dictatori
Ce nu au tată, nu au mamă
Și nici trecut de turnători.
Au fost aleși și-or să mai fie
Că nu-s românii-atât de răi
Ca să nu-i lase la hoție
Din banii mei, ai lui și-ai tăi...
-septembrie 2018-
Un „comentac” (ca mine!) vă sfătuiește să nu renunțați niciodată la idealuri. Sunteți la început de drum, depinde doar de dumneavoastră felul în care vă raportați la inocență...
P.S. Sunt curios ce se va întâmpla la următoarele mitinguri (inevitabile) din toamnă, ale poporului nemulțumit de guvernarea asta execrabilă. Oare câți își vor mai pierde inocența? Și dintre cei de 14 ani și dintre cei de 40....
Dumneavoastră ce părere aveți despre protestul aflat în discuție? Eu mi-am exprimat opinia atunci, dar n-am fost băgat în seamă...
Urmează un citat:
Bătu‘ și ultimul clopot...
Al doi‘șpelea ceas...
A fost nevoie de revenirea în țara natală a românilor de pretutindeni și de bastoanele jandarmilor trântite în întâmpinarea lor ca să ne dăm seama de putreziciunea „democrației” în care trăim de 28 de ani.
Statul „democratic” în care încercăm să ne ducem trăirea seamănă ca două picături de apă cu socialismul științific apărat de securitatea și miliția lui Ceaușescu. Diferența constă în faptul că atunci, dacă îndrăzneai să spui ce crezi te aștepta Vișinescu ca să te „reeduce”, iar azi (în plină „democrație” social-democrată) ești liber să spui ce vrei, cu riscul de a încasa o țâră de bătaie tocmai de la cei plătiți de tine ca să-ți garanteze libertatea cuvântului.
Când aud pe la unele „teveuri” că Jandarmeria Română și-a făcut datoria, apărând „ordinea constituțională”, m-apucă dorul de ducă. Când citesc unele păreri exprimate în mediul virtual de unii dintre concetățenii mei în legătură cu „disidența” doamnei Andronescu („noi am fost votați să guvernăm”, „de când există partidul acesta, noi am avut cele mai profesioniste guverne”, „partidul a avut și are resurse umane de foarte mare calitate și specialiști adevărați”) îmi dau seama că și nepoții mei își vor îneca trăirea în aceeași mocirlă în care m-am zbătut să supraviețuiesc.
Îmi pare nespus de rău că o spun, înjurați-mă dacă vreți, dar România ultimului veac (că tot vorbim de centenar!) nu a reușit să se maturizeze. Trec peste realitatea istorică a revoluției furate (când l-am pus la zid pe cizmar și l-am înlocuit cu Iliescu; mamă ce frumos zâmbea și cât de credibil mințea!) și mă-ntreb de ce acceptăm domnia imposturii?
Dictaturile se nasc din ignoranța mulțimii. Trăim un asemenea moment al istoriei. Haideți să ne destupăm urechile și să încercăm să auzim bătăile orologiului.
Nu de alta, da‘ următorul ceas al doi‘șpelea va suna la urechea generației următoare și tot noi vom rămâne cu vina că nu l-am „întors” la timpul potrivit...
-15 august 2018-
Doar niște rime inofensive…
Un rahat
Și un ratat
Stătură, măre, la sfat
Și au tot negociat
Posturile de la „stat”.
Și-uite-așa, cu „binișorul”
Am ajuns să ducem dorul
Lu’ Năstase (patru case)
Și ouăle lui frumoase
Numărate cu răbdare
De românii fără stare.
Chiar așa s-a întâmplat:
După ce l-am împușcat
P‘-ăl mai mare om de stat
Am tot stat și cugetat
Și-am ales tot un rahat.
Și-uite-așa, cu voia noastră
Situația-i albastră.
O-avem pe doamna Dăncilă
Ce rostește fără milă
Trei prostii într-un cuvânt.
Asta zic și eu avânt!
Nu știu cum s-a întâmplat
De-am votat cum am votat
Și-un rahat
Cu un ratat
Deveniră neică stat...
Ce căcat, vai ce căcat!...
(scrise tot în ziua de Sfântă Mărie a anului 2018. Ce ziceți, nu credeți că sunt valabile și în prezent?)
În altă ordine de idei, când un tip ca Dragnea e atât de antipatizat de cei din tabăra cealaltă, atunci orice ar face, chiar și dacă trage un pârț, e considerat ceva oribil, inadmisibil. Cu manifestația din 10 august 2018 lucrurile au fost discutabile. Pe de-o parte a existat o reprimare dură a manifestanțior, dar pe de altă parte nici manifestanții nu au fost ”îngerași”. Manifestația a fost organizată și anunțată din timp, ca una inițiată de diaspora și având de la început suspiciunea de violență. Mesajele care veneau din diaspora erau dure și duceau suspiciunile clar către asta. Guvernul și mai ales ministra de interne Carmen Dan erau într-o poziție ingrată. Dacă reprimau dur mișcarea, atunci ar fi fost blamați. Dacă mișcarea avea o ”victorie” relativă, atunci ar fi fost acuzați de slăbiciune. Au fost inițial în expectativă, dar pregătiți să intervină. Dar am urmărit (la TV) toată acțiunea. Mai întâi manifestanții au încercat să forțeze intrarea în Palatul Victoria. Au fost opriți de către forțele de ordine. Apoi au tot fost agitații punctuale, ”rezolvate” de jandarmi. La sfârșit, au depășit ora pentru care aveau autorizare, iar jandarmii au forțat (dur, e adevărat, folosind inclusiv gaze lacrimogene) degajarea pieței. În final mi-au rămas imagini cu manifestanți care dădeau foc marilor ghivece cu plante decorative, de la terasele din zonă. Concluzia: e treaba justiției să determine dacă au fost excese dintr-o parte sau din alta (sau din amândouă) și în ce anume au constat acestea. Dar cum justiția noastră se dă după cum bate vântul guvernării, cred că e greu de găsit adevărul adevărat prea curând. Oricum părerea mea e că s-a exagerat propagandistic foarte mult acest eveniment. Îmi amintesc de manifestațiile din occident de pe timpul pandemiei când băteau jandarmii la manifestanți ca la hoții de cai, dădeau și cu gaze, deci tot tacâmul represiv. Și atunci n-a mai zis nimeni de la noi nici pâs....
Toate regimurile politice și în special cele de forță au anumite momente exploatate propagandistic. La comuniști era momentul 15-16 februarie 1933, cu reprimarea prin împușcare a greviștilor de la uzinele Grivița, denumită apoi ”Grivița Roșie” din acest motiv. Vă mai amintiți probabil și de Vasile Roaită, care a murit trâgând sirena.... La neomarxiștii noștri de azi, acest 10 august 2018 e un astfel de moment exploatat propgandistic. Manifestanții decenți, împotriva guvernării PSDragnea, care cereau doar jos corupția și sus justiția și drepturile democratice, au fost reprimați de forțele de ordine ale acelui regim. Și un al doilea moment propagandistic a fost urcarea pe tregedia de la Colectiv. S-a considerat că atunci cauza tragediei a fost corupția. Desigur, corupția guvernului Ponta. Nu zice nimeni că n-ar fi fost corupte cam toate guvernele României în toți acești 35 de ani postdecembriști. Dar dacă suntem obiectivi am vedea că tragedia de la Colectiv a fost cauzată de PROSTIE, NU DE CORUȚIE. Indiferent de existența sau nu a unei hârtii de autorizare ISU, dacă dai cu artificii puternice într-o sală închisă, cu pereții căptușiți cu material fonoabsorbant extrem de inflamabil, rezultatul nu poate fi decât unul singur, fără excepție: incendiul rapid și violent. Iar când sala e arhiplină și ieșirea e una strâmtă, dezastrul e garantat. Și dacă clubul ar fi avut hârtia de autorizare ISU la ce ar fi folosit? Că prostia ar fi fost aceeași și ar fi condus la același rezultat. Prostia a fost problema, nu hârtia.
Concluzie: niciunul dintre cele două momente, incendiul de la Colectiv și reprimarea manifestației de pe 10 august 2018 nu au fost clarificate sub toate aspectele, iar acest lucru trebuie rezolvat. Dar între timp, chiar dacă justiția nu a lucrat, propaganda neomarxistă a lucrat din plin și a oferit aceste două repere propagandistice cu mare rezonanță în conștiința adepților acestei ideologii....
P.S. Vor urma cu siguranță mari mișcări de protest din toamnă. Aștept cu interes să vedem ce alte momente bune de exploatat propagandistic se mai crează....
La prima ora de română din noul an școlar, am scris o compunere despre o întâmplare din vacanta de vară.
Eu am scris despre "10 august".
Am scris depre oamenii adunați in Piata Victoriei, despre jandarmi si bastoanele lor si mai ales, despre "corupția ucide"
Am 14 ani, sunt clasa a 7 a si mi-am pierdut inocența..."
"Astăzi dau copy-paste si public aceast text pe "Republica"".Este atăt de actual si de bine scris! Sunt atăt de mândră!"
Textul e asa de slab incat l-am citit in diagonala.