Bucureștiul a devenit, pentru două zile, capitala ideilor europene. Peste 200 de antreprenori, vizionari și lideri globali s-au reunit la IMPACT București 2025, cel mai important summit de business, tehnologie și leadership din Europa de Sud-Est.
Momentul central al evenimentului a fost prezența, în exclusivitate în România, a fostei Prime Doamne a Statelor Unite, Michelle Obama, autoare de bestselleruri internaționale, dar mai ales, un lider recunoscut în lumea întreagă pentru inițiativele sale în educație, sănătate și egalitate de șanse.
Timp de o oră, respectând programul la secundă, Michelle Obama a vorbit despre lucruri care astăzi cântăresc greu, pentru că liderii buni sunt tot mai greu de găsit și, în același timp, ei nu pot veni sau nu ar trebui să vină din medii personale dezechilibrate.
Așa că o mare parte a ideilor transmise de fosta Primă Doamnă unei săli arhipline au gravitat în jurul profilării unui lider bun și a calităților pe care el ar trebui să le aibă.
Astfel, Michelle Obama a subliniat că leadership-ul nu înseamnă doar putere și poziție, ci experiență, empatie și viziune:
„Leadership-ul… uneori nu-l cauți deloc, căci face parte din tine, dar cred că unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învățat despre leadership e că e atât experiență și expunere, cât e și bun simț. Cred că unul dintre lucrurile esențiale care m-au ajutat pe mine în cadrul experienței de la Casa Albă a fost întregul meu background și ceea ce am învățat din el, pentru că multă lume care a apucat să mă cunoască pe parcursul șederii mele la Casa Albă și a aflat că nu am fost doar o primă doamnă, pentru că am avut o viață întreagă înainte de asta. (...)
Și eu am dus toată această experiență profesională pe care o aveam cu mine la Casa Albă. Având în vedere amploarea acelei experiențe, să fiu Prima Doamnă a fost unul dintre cele mai simple lucruri pe care le-am făcut, pentru că înainte de asta am avut expunere la oameni, la oportunități și la abilități, am înțeles cum funcționează organizațiile, am știut ce înseamnă să construiești o viziune.
Cred că marii lideri sunt cei care pot construi și prezenta o viziune pentru o cauză sau o misiune și apoi pot entuziasma oamenii cu privire la acea viziune. Nu cred că toată lumea are experiența asta, dar politica e un domeniu în care asta ar trebui să faci.”
Și de asemenea abilitățile sunt importante, pentru că a vedea lumea și a înțelege cine sunt oamenii, cum sunt viețile lor, ce aduce fiecare la masa negocierilor. Deci cred că experiența e importantă, dar are nevoie de expunere și abilități pentru a scoate la lumină lideri buni.”
Michelle Obama a insistat asupra empatiei și decenței ca fundamente ale leadership-ului, mai ales într-o eră a polarizării și incertitudinii, explicând că pentru cineva care vrea realmente să fie lider e fundamental să se poată privi în oamenii cu care lucrează și să-și dezvolte empatia, astfel încât să reprezinte real ceea ce vrea să conducă.
„Trebuie să te poți vedea pe tine însuți în oamenii cu care lucrezi, trebuie să le cunoști poveștile, trebuie să ai niște empatie pentru acele povești. Și dacă, după ce le ai pe toate astea, mai pui și un pic de bun simț, atunci ai toate ingredientele. Dar în realitate nu există niciun ghid pentru construirea de lideri buni, cumva înveți asta pe măsură ce mergi și câteodată lucrurile pe care trebuie să le faci trebuie să aibă sens și trebuie să iei multe decizii sub imboldul momentului, așa că ultimul lucru pe care l-aș puncta, mai ales în vremurile astea, este că e important să te modelezi în a deveni cine vrei să devii, dar cred că liderii ar trebui să fie oameni decenți și onești, trebuie să reprezinte ceea ce vor să conducă și cred că blândețea, empatia și deschiderea, toate astea contează foarte mult, pentru că te privesc mai ales oamenii tineri și, când ești sub lumina reflectoarelor, ceea ce spui și felul în care te prezinți, felul în care interacționezi cu alți oameni, contează într-un mod absolut. Și cred că astăzi putem vedea cu ochii noștri ce se întâmplă când nu ai aceste calități.”
Totuși n-a uitat să amintească și de echilibru, care e o parte esențială fără de care existența oricărui om e compromisă. Căci nu e nimic sănătos în a te concentra doar asupra carierei și nici din a deveni exclusiv un individ dependent de propria familie. De fapt, unul dintre aspectele importante pe care fosta Primă Doamnă le-a punctat a fost chiar acesta: că ceea ce devii în viață nu e niciodată limitat la un un singur aspect. Nu devii ”ceva” și ai încheiat sensul tău pe lume. Devii orice dorești tu, de fapt. Și poți fi oricâte ”ceva”-uri speri să fii.
Și iată-mă astăzi, la vârsta mea, ca om care a avut oportunitatea de a avea un număr important de drumuri în carieră, spunând că e important să fii răbdător cu tine însuți și cu cariera ta, mai ales atunci când ești tânăr. Dacă alegi să fii părinte, trebuie să știi că copiii cresc și au nevoie de tine din ce în ce mai puțin și nu cred că regret nimic din ce am făcut când copiii mei erau mici, am avut o relație absolut grozavă cu ei și tot am avut loc să fac atâtea alte lucruri. Deci, dacă suntem binecuvântați, viața e lungă, traiectoria nu trebuie să fie ca un salt spre lună, succesul în viață nu e linear, urcă și coboară, și dacă avem un pic de răbdare, vom afla că există loc pentru echilibru. Un echilibru pe care toți ar trebui să-l căutăm.”
„Când mă gândesc la rezistență, mă gândesc la tata”
În discursul său, Michelle Obama a împărtășit și lecții personale despre echilibru, răbdare și reziliență, amintind influența tatălui său, diagnosticat cu scleroză multiplă, asupra propriei forțe interioare. Mai ales că și-a văzut tatăl îmbolnăvindu-se de această boală grea și progresivă de-a lungul întregii ei vieți. Dar văzând cum arată cu adevărat lupta și ce forme poate avea greul, Michelle a învățat o lecție de smerenie. Și nici astăzi nu spune că experiențele ei personale au fost ”grele”. Le cataloghează ca pe niște simple adversități. Peste care, sigur, poate trece.
„E greu pentru mine să spun că lucrurile pe care le-am experimentat eu în viața mea au venit la pachet cu adversitate reală, mai ales dacă mă raportez la adversitatea pe care o întâmpină mulți oameni pe această planetă. Și poate asta vine din faptul că am crescut într-o familie cu un părinte care a avut o dizabilitate. Tatăl meu a avut scleroză multiplă încă din primii ani ai vieții lui și nu l-am văzut niciodată să poată merge fără ajutor. S-a îmbolnăvit în jurul vârstei de 20 de ani și înainte de asta a fost atlet, boxer și artist, era cineva care era obișnuit să aibă control absolut și complet asupra propriului trup și apoi n-a mai putut merge fără baston și, fiind o boală progresivă, lucrurile doar s-au agravat. Și vă spun despre tata, pentru că, atunci când mă gândesc la rezistență, mă gândesc la el. Deci e greu pentru mine să fiu copilul său și să îl văd perseverând și să mă gândesc la orice am făcut ca fiind greu.”
În acest sens a făcut totuși referire la niște momente mai dificile din propria dezvoltare personală, punctând faptul că, chiar dacă a devenit între timp Prima Doamnă a Statelor Unite și a stat la mesele cele mai importante din lume, ea rămâne în definitiv o femeie de culoare într-o lume misogină și rasistă.
”Nu a fost ușor să fiu una dintre puținele studente de culoare dintr-o școală de prestigiu, după ce mi s-a zis că nici măcar nu trebuie să mă gândesc să merg acolo, pentru că nu e locul meu acolo. Nu știam exact pe ce se bazau aceste presupuneri, pentru că eram prima din clasă, eram liderul clasei, așa că m-am gândit că poate ideea asta că nu e locul meu acolo avea legătură cu culoarea pielii mele. A fost asta adversitate?
O fi fost adversitate când îmi ajutam soțul în campanie și au apărut cei care spuneau despre mine că nu sunt americancă, că nu aparțin Americii. Și mereu apar situații în care ți se spune că nu ești suficient de bună. Poate asta e adversitate. Nu știu… Dar acestea sunt câteva dintre lucrurile mai dificile pe care le-am experimentat în viață. Dar pe mine ce m-a făcut să merg mai departe a fost faptul că toate experiențele mele n-au fost grele prin comparație cu ce e cu adevărat greu în lume.”
Din inima Transilvaniei, pe scena globală a ideilor: Jidvei, simbol al excelenței vitivinicole românești, a fost desemnat vinul oficial al IMPACT București 2025.
Și de această dată, Jidvei a fost parte a experienței, ocupând cu pași siguri și fermi locul de vin al culturii și ideilor în dialog. Brandul reunește tradiția viticolă de peste șapte decenii, fiind acum o prezență aproape constantă la marile evenimente culturale și diplomatice, de la Centrul Pompidou din Paris și la Teatrul La Fenice din Veneția până la Festivalul de Film de la Cannes.
În acest context, participanții la aceste întâlniri unice au avut prilejul de a schimba opinii și de a împărtăși idei, în atmosfera relaxată oferită de aceste vinuri emblematice pentru România, motiv de mândrie și de reprezentare culturală, așezate firesc într-un context global al ideilor și al întâlnirilor cu sens. În premieră, colecțiile Pinot Noir, Mysterium, Owner’s Choice Ana & Maria și Grand Reserve 2009 au fost alături de momentele de reflecție, schimb și celebrare ale celui mai important eveniment de business, tehnologie și leadership din Europa de Sud-Est.
„Pentru Jidvei, această scenă este locul în care barierele de limbaj se estompează și rămâne ceea ce ne unește: calitatea, cultura și dialogul. Înseamnă să aducem Țara Vinului în conversația globală și să ducem mai departe tradiția vie a vinurilor românești. Purtăm România cu noi - aici, acasă, și în lume - prin vinuri adevărate, trăite și culese de pe meleagurile noastre.” - e gândul care a stat la originea acestei investiții constante în cultură și în circulația ideilor în lume.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.