Minciunile lui George Simion

Foto Inquam Photos / George Călin

Pe 15 iunie, George Simion, liderul partidului AUR, și-a anunțat oficial candidatura la alegerile prezidențiale din partea formațiunii pe care o conduce, într-un eveniment organizat de partid la Arenele Romane din București. După acel moment, țara a început să fie împânzită de panouri electorale cu planul său politic. Se promit un milion de locuinţe la un „preţ total de 35 de mii de euro”, tăierea tuturor dobânzile la creditele românilor și „tăierea fără milă din taxele statului pe salariul oamenilor”. În nicio declarație publică George Simion nu a argumentat economic cum va reuși să ofere realizeze ceea ce promite, dar și cum poate face acest lucru din poziția de președinte al statului. Economiștii cu care Republica a stat de vorbă au indicat faptul că propunerile liderului AUR nu pot fi realizate, pentru că nu au coerență economică.

Notă editorială: Republica a încercat timp de mai bine de o săptămână să discute cu liderul AUR în mod direct, solicitându-i un interviu telefonic, însă echipa de campanie a lui George Simion nu a dat curs acestor solicitări. Ni s-a oferit doar ocazia de a trimite întrebările în scris, însă Republica a considerat că o astfel de măsură nu ar fi clarificat nelămuririle care stau la baza promisiunilor lui George Simion, ci ar fi oferit spațiu de publicitate electorală indirectă, pentru că nu ar fi existat un dialog live în care propaganda politică să fie combătută cu întrebări directe.

„Vreau să fiu un președinte care redă puterea românilor”, a spus George Simion la evenimentul de lansare a candidaturii în fața unui public format din simpatizanți AUR. George Simion a ținut să transmită direct de pe scenă că președintele României „trebuie să promoveze drepturile și libertățile individuale, să protejeze proprietatea privată și să asigure alături de Guvern un mediu economic stabil și prosper”. 

Minciuna nr. 1

Pentru a ajunge la prosperitatea de care vorbește în discursurile publice, liderul AUR a promis „împroprietărirea românilor” cu case la un preț total 35 de mii de euro. 

„O aberație”, crede economistul Iancu Guda. „Vorbim despre promisiunea de a de a construi un milion de locuințe într-o țară în care se livrează pe an cam 60-65.000 de locuințe la maximul istoric. Deci anul trecut s-au livrat 65.000 de locuințe, ceea ce este maximul istoric. Media pe ultimii 10 ani în România, ca locuințe livrate pe an, este undeva la 50.000. Așa că promisiunea lui George Simion este o aberație din mai multe puncte de verde. În primul rând, că se referă la volumul de locuințe livrate în România de 20 de ani, ceea ce este imposibil tehnic. Nici Ceaușescu, în regimul comunist, nu livra atât de multe locuințe într-un mandat, pentru că bănuiesc că Simion nu promite că va face un milion de locuințe în următorii 20 de ani, ci pe durata unui mandat, de 5 ani. Deci el spune că o să livreze 200.000 de locuințe pe an într-un mandat de 5 ani, ceea ce este de patru ori mai mult decât media la nivel național livrată de cel mai important sector din România, sectorul de construcții. Este imposibil acest lucru”, spune Iancu Guda într-un interviu pentru Republica.

La rândul său, profesorul de economie Bogdan Glăvan își pune câteva întrebări în legătură cu promisiunea liderului AUR. „Statul poate construi el însuși locuințe pe care să le ofere gratuit sau la un preț mic. Alternativ, statul poate subvenționa construcția de locuințe de către dezvoltatori privați. Astfel, scenariul în care într-o zi guvernul vine și zice că oferă locuințe la 35.000 de euro nu este unul complet SF. Însă întrebarea cheie care se pune este: cine plătește pentru asta? Cine plătește pentru subvenții? Cu alte cuvinte, cine plătește diferența dintre prețul real de construcție al locuinței și prețul de 35.000 euro cu care statul vinde locuința? Răspuns: nu George Simion, ci cetățenii, prin impozite mai mari. Dincolo de demagogia unui asemenea demers, se pune întrebarea cum ar aloca statul aceste locuințe „ieftine”? Pe ce criterii? Membrilor de partid al domnului Simion? Simpatizanților? Femeilor blonde? Femeilor însărcinate? Familiilor tinere? Familiilor tinere cu copii? Familiilor vârstnice? Persoanelor cu un anumit venit sau statut profesional? Vedeți, prețul acționează ca un criteriu de alocare a locuinței și al bunurilor în general: cei care își doresc cu adevărat o locuință, o cumpără. Dacă locuințele ar costa doar 35000 de euro, atunci aș vrea și eu una, chiar dacă mai am una. Oare profesorilor universitari li se va da una?! De ce nu? De ce da?! Pe o piață liberă problema alocării este rezolvată extrem de simplu și de democratic: cine vrea, cumpără, cine nu – nu. Însă dacă desființăm piața și prețul și lăsăm politicienii demagogi să aloce locuințele la prețuri artificiale, atunci care vor fi criteriile după care le vor aloca? Indiferent ce criteriu vor folosi, acest criteriu va fi unul politic. Dacă domnul Simion va hotărî că familiile tinere vor trebui să primească aceste locuințe, atunci criteriul este unul politic: așa vrea domnul Simion. Orice criteriu politic, însă, este unul subiectiv. De ce doar familiile tinere să aibă acces la aceste locuințe? Și de ce toate familiile tinere, indiferent de venit? Și de ce toate familiile tinere indiferent de domiciliu? Și de ce toate familiile tinere indiferent dacă au sau nu copii? Și dacă cineva se însoară/mărită doar ca să pună mâna pe o asemenea locuință? Și dacă cel care a primit-o o revinde imediat la prețul real de, să zicem, 100.000 euro? Un șir infinit de întrebări se naște imediat ce înțelegem unde duce alocarea politică a locuințelor, că aceasta constituie o imensă sursă de nedreptăți și de abuzuri, de șmecherii și de interese clientelare”, explică profesorul Glăvan într-un interviu pentru Republica.  

Totodată, profesorul de economie Cristi Păun a declarat, într-un intervenție pentru Republica, că locuințe se pot promite și la 10.000 de euro, dar depinde ce locuințe. „Depinde unde le construiește (în centru sau la periferia marilor aglomerări urbane). Depinde cât de mari sunt. În plus, George Simion ar trebui să răspundă rapid la o întrebare simplă: din ce bani face această promisiune? Cine va plăti pentru cele 1 milion de locuințe. Rolul statului nu este nicidecum de a face locuințe pentru popor. El trebuie să asigure cinci servicii de bază: sănătate, educație, siguranță națională, apărare și justiție. Le putem lua în ce ordine vrem. O bună parte din ele ar trebui puse în concurență cu sectorul privat (sănătate, educație, chiar și justiție sau siguranță). După cum vedeți, nu este menirea statului să facă locuințe pentru oameni. Atunci când îi dăm această menire, o lecție economică simplă ne spune că resursele sunt rare și că, dacă vrem acest lucru, vom avea mai puține resurse pentru cele cinci servicii de bază de care vorbeam. Ne dorim acest lucru? Ne dorim să avem sănătate și educație mai proastă pentru a finanța din banii aferenți acest proiect imobiliar megalomanic care se va transforma (ca alte proiecte cu nume sonore) în tunuri pentru șmecheri. Evident că nu. Piața imobiliară din România este dinamică, are soluții locative pentru toată lumea. Mie proiectul îmi sună ca o invitație la a locui în ghetouri ca într-un lagăr de concentrare. Ca pe vremea comunismului”, crede profesorul Păun.

Iancu Guda mai precizează că atunci când vorbim de sectorul construcțiilor este important să ținem cont de costul pe metru pătrat. „La o suprafață medie și cât de cât decentă, de 60m², propunera lui Simion indică faptul că s-ar construi undeva la 600 euro pe metru pătrat, ceea ce este mult sub costul de construcție. Astăzi se construiește în România pe metru pătrat, în funcție de zonă sau de oraș, undeva între 1.000 și 1.200 euro pe metru pătrat. Și mă refer la medie, nu proiecte de lux care pot costa și 2.000 de euro/m². Deci George Simion vine cu promisiunea de a construi sub costul de de construcție, ceea ce înseamnă pierderi masive, care nu au cum să fie suportate decât din bugetul public. Iar impactul este masiv, pentru că vorbim de 35.000 de euro la 1.000.000 de locuințe. Asta înseamnă 35 de miliarde de euro din care acest preț de vânzare nu acoperă decât jumătate din cost. Cu alte cuvinte, liderul AUR ne promite o pierdere din bugetul public de 35 de miliarde de euro. Măsura aceasta, dacă s-ar aplica, ar dubla numai ea singură deficitul bugetar. Ceea ce înseamnă că, de fapt, tot poporul va plăti prin taxe mai mari și prin inflație”, crede Iancu Guda, care ține să precizeze și că o astfel de măsură aruncă în aer o industrie de 700.000 de locuri de muncă, care tot români sunt, și care, la rândul lor, mai susțin conex încă cel puțin 350 de mii de cetățeni.

Minciuna nr. 2

Unul din marile puncte care se regăsesc în „planul lui Geroge Simion pentru România” este „tăierea tuturor dobânzile la creditele românilor”.

„O altă prostie”, crede profesorul Păun. „Și Marx promitea în scrierile lui același lucru. Dobânda să fie zero. Asta arată cât de marxist în gândire este acest Simion, cât de precar este în tot ce înțelege el și ai lui din fenomenul economic. Dobânda este o variabilă economică cheie pe care dacă o ”tai” nu mai economisește nimeni. Cu dobânzi ”tăiate” de Simion, banii de la bancă ar deveni instant fără valoare, românii care muncesc în sistemul financiar-bancar ar rămâne instant pe drumuri, firmele care dezvoltă afaceri ar trebui să se bazeze doar pe capitalul pe care îl pot acumula acționarii lor (foarte scump, sume foarte mici), statul nu ar mai găsi de unde să se împrumute pentru deficitele sale excesive. Ar fi un haos total dacă s-ar aplica modelul marxist propus de Simion. De asta este foarte important să insistăm pe educație, mai ales pe educație economică. Pentru ca astfel de persoane dubioase să fie rapid trimise la plimbare cu o replică scurtă: Vorbești tâmpenii, domnule!”, precizează Cristi Păun.

Iancu Guda spune că George Simion se adresează doar unui segment social. „Mesajul ăla nu e nici pentru tine, nici pentru mine, ci pentru o categorie de oameni cu o educație mai ales financiară limitată. Marea problemă a AUR e că nu realizează că atunci când vine cu un program politic trebuie să se gândească la binele întregii economii. Adică inclusiv la românii care au depozite. Pentru că dacă tu vii și și vrei să spui „scad dobânzile la credite”, înseamnă că le vei scădea și la depozite, pentru că inevitabil se întâmplă acest lucru. Și vor scădea de două ori mai accelerat, pentru că dimensiunea depozitelor în economie este dublă față de dimensiunea creditelor. Și atunci, dacă tu scazi de mâine cu un punct procentual dobânda la credite, automat trebuie să scadă și la depozite cu două puncte procentuale. N-are cum altfel, pentru că băncile fac pierdere. Adică vor plăti la depozite mai multă dobândă decât vor încasa la credite și fac pierdere. Și o să plece din țară, pentru că nu le convine. E ca și cum o farmacie vinde medicamente la un preț mai mic decât costul de achiziție. Nimeni nu face chestia asta. Și atunci fără bănci ne-am falimentat. Efectiv intră economia în colaps. O țară stabilă nu se poate fără un sector bancar stabil. Măsura asta, corelată cu prima, adică aia cu un milion de locuințe la prețul sub piață, va face ca inflația să explodeze și să ne pierdem banii. Iar într-o țară în care inflația va crește masiv, populația va sărăci masiv”, indică Iancu Guda.

Acesta mai spune că singura modalitate prin care poți să scazi dobânzile de o manieră sustenabilă, adică să o menții pe termen lung, este să vii cu măsuri care să scadă inflația. „Dacă tu vii cu mesajul că vei reduce dobânzile imediat, fără un plan sustenabil și fără să ai habar de economie, nu vei face decât să crești inflația”, atrage atenția Iancu Guda.

Tot el spune și că statul român se împrumută la 6% pe piețele internaționale, dobânzile la creditele ipotecare acum în piață sunt 6 - 7%, adică sunt foarte mici, iar inflația este 6-7%. „Adică dobânda este egală cu inflația. Prin urmare, toate măsurile afișate de AUR și George Simion pe panouri electorale vor duce la creșterea deficitului fiscal, creșterea inflației și creșterea costului de finanțare. Ceea ce înseamnă că vor crește dobânzile, nu că vor scade”, mai explică Iancu Guda, care ține să precizeze și că măsura propusă de liderul AUR ar trebui să primească acceptul Băncii Centrale Europene, pentru că suntem parte din Uniunea Europeană și sistemul bancar românesc este racordat la sistemul bancar european, chiar dacă nu folosim moneda euro.

Minciuna nr. 3

O altă propunere a lui Gerge Simion este „reducerea taxării muncii”, iar pe afișele electorale cu liderul AUR se regăsește mesajul: „Ești respectat! Nu mai trăiești de azi pe mâine! Tăiem fără milă din taxele statului pe salariul tău!”. 

Bogdan Glăvan spune că reducerea fiscalității trebuie să aibă la bază o analiză serioasă, deoarece „se pune iarăși eterna întrebare: cine plătește sau, reformulând, de unde suportăm scăderea taxelor?”. 

„La ce trebuie să renunțăm? Ce altceva trebuie să mai tăiem? Fiindcă este clar că trebuie să mai tai de undeva, altminteri statul va avea deficite și mai mari decât acum. Tăiem salariile bugetarilor, cum s-a mai întâmplat? Reducem numărul lor? Desființăm sau privatizăm companiile de stat? Acestea sunt întrebări la care orice politician serios trebuie să răspundă dar, din păcate, domnul Simion nu face politică, face doar circ”, țină să mai spună profesorul Bogdan Glăvan, subliniind și că „plătim o sumedenie de taxe fără să primim mare lucru în schimb”. Acesta este motivul pentru care mulți români fac evaziune, adică evită plata impozitelor, mai indică profesorul Glăvan.

Pe de altă parte, profesorul de economie Cristi Păun ține să transmită că „tăierea taxelor și propunerea cu locuințele se bat cap în cap”.

„Sigur că taxarea în România este cea care este. Și sigur că de banii pe care îi plătim primim prea puțin sau primim alte lucruri decât cele pe care ar trebui să ne concentrăm (canalizare, apă, drumuri etc.). Dar tăierea taxelor și propunerea cu locuințele se bat cap în cap. Asta arată o buimăceală clară în gândirea acestui om. Nu știe mare lucru și devine incoerent în propunerile sale. Tăierea taxelor ar trebui să fie o prioritate, dar care ar trebui să vină la pachet cu reforme (reforma administrativ-teritorială, Parlament mai redus, Parlament unicameral, ministere mai puține, agenții mai puține, companii de stat privatizate etc.) și prin modernizarea statului (digitalizare, debirocratizare, simplificare legislativă etc.). Evident că un individ precar în gândire și pregătire nu are cum să aibă propuneri concrete pe aceste direcții. Și atunci se uită la principalele frici și nemulțumiri ale românilor și le promite orice. Populist și rudimentar, oricine ar putea face astfel de promisiuni fără acoperire. Important este să ne asigurăm că oamenii înțeleg aceste lucruri. De aceea este important ca elitele să iasă în față și să explice cu subiect și predicat ce și cum. Nu să stea comod la umbră”, explică profesorul Păun pentru Republica.

George Simion creează așteptări mari din partea cetățenilor și simplifică ideea de înțelegere a economiei

Tot profesorul Cristi Păun indică și faptul că majoritatea partidelor din România au mers în această rundă electorală pe calea populismului și naționalismului. „Foarte puține soluții răzbat din pachetul lor electoral. Se concurează în propuneri care mai de care mai nesustenabile, dar foarte seducătoare pentru un popor lipsit de educație. Educația este soluția pentru a lupta cu populismul, cu totalitarismul și cu corupția. Un popor educat nu poate fi furat ușor și nici nu poate fi atras în lagăr să locuiască în ghetto-uri cu locuințe de 35.000 de euro. De fiecare dintre noi depinde să nu lăsăm oamenii (și implicit și pe noi) să fie atrași în astfel de aventuri păguboase de acești venetici și aventurieri fără scop și soluții reale. Este important să nu stăm deoparte și să fim vehemenți, pe potriva acestor iluzii vândute pe post de panaceu universal. Mai mult ca niciodată suntem în pericol”, avertizeză economistul.

În timp ce Bogdan Glăvan e de părere că „demagogia se hrănește din proasta educație a oamenilor”. „Să luăm un exemplu des întâlnit: plafonarea sau micșorarea forțată a unor prețuri (la alimente, locuințe etc.). Orice preț reprezintă o cheltuială pentru cumpărător, dar o sursă de venit pentru vânzător. Atunci când statul micșorează artificial un preț, el se laudă că reduce cheltuiala unor oameni, însă nu arată că reduce și veniturile altora. Ce s-ar întâmpla dacă, bunăoară, am forța firmele de construcții să vândă locuințe în București în schimbul a 35.000 euro? Practic, le-am reduce drastic veniturile. În acel moment, firmele s-ar închide, ar concedia muncitorii. De asta cel mai bine este să-i lăsăm pe oameni liberi să facă ce vor: să construiască, să muncească, să înființeze firme, să cumpere de unde vor. Fiindcă este limpede că doar lăsându-i pe oameni liberi, implicit, lăsând prețurile libere, îi vei stimula să producă mai mult, ceea ce se traduce prin creșterea abundenței bunurilor și serviciilor.

Însă nu îți trebuie cine-știe ce educație pentru a respinge asemenea oferte otrăvitoare din partea domnului Simion. Este suficient să te raportezi la morala creștină. Cum să susții munca forțată? Sclavia? Căci asta înseamnă plafonarea prețurilor: plafonarea veniturilor pentru cei care muncesc, produc și vând respectivele produse; eliminarea recompensei (a dobânzii) pentru cei care economisesc. Ce creștin ar accepta ca prețul cărămizilor să fie impus muncitorilor care produc cărămizi, ca prețul betonului să fie impus celor care produc beton, ca prețul locuinței să fie impus echipei care o construiește? Ce creștin ar accepta să-i oblige pe semenii săi ca prin taxe să-i plătească lui o locuință nouă? Singura politică compatibilă cu valorile creștine este politica liberală, care îi lasă pe oameni liberi să producă, să ceară cât vor pe munca lor, să cumpere ce vor”, a mai explicat profesorul de economie Bogdan Glăvan. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp