Miracolul care i s-a întâmplat Iuliei, după diagnosticul de cancer de sân

Femeia a cărei poveste de viață o veți afla aici tocmai a ieșit de la medicul pediatru cu copila ei, unde a fost pentru o investigație de rutină a celei mici. Nimeni nu ar fi crezut că Iulia Busuioc va aduce pe lume un copil, la 11 ani distanță de la momentul în care a fost diagnosticată cu cancer. 

În urmă cu mai bine de un deceniu, abia revenită din luna de miere, Iulia și-a descoperit un nodul la sân și „de atunci a început tot dansul”, povestește. Și asta pentru că „a fost un adevărat dans cu acest diagnostic”. Cel de cancer la sân. Avea 30 de ani, lucra în presă și muncea foarte mult. „Am avut noroc”, crede ea, mai ales că după ce s-a vindecat, a reușit chiar să devină mamă.

Urmăriți povestea Iuliei în clipul video de la începutul acestui articol, realizat cu sprijinul Rețelei Private de Sănătate REGINA MARIA, în cadrul unei scurte serii dedicate luptei cu cancerul de sân- #mamografia salvează vieți.

Iulia și-a făcut o programare la medic la terminarea vacanței de după nuntă pentru că dorea să știe ce se întâmplă și ce e cu acel nodul pe care-l avea la un sân. A urmat apoi ecografia. Cum rezultatul investigației ar fi fost neconcludent- i s-a recomandat să meargă la chirurgie pentru a-i fi îndepărtat nodulul „destul de măricel”.

Dr Victor Titirez, medic specialist în Chirurgia Oncologică a Sânului la Centrul de Excelență în patologia sânului Euroclinic, din cadrul Rețelei Private de Sănătate Regina Maria, spune că nu întotdeauna tratamentul începe cu intervenția chirurgicală ca prim pas terapeutic. „E adevărat, în multe cazuri, operația este prima soluție.

Dar există anumite tipuri de cancere în anumite stadii, când este în avantajul pacientei să începem cu un tratament sistemic. De exemplu, tratament sistemic înseamnă fie chimioterapie, fie hormonoterapie neoadjuvantă. De asemenea, există situații în care, deși am putea face operația ca prim pas, apelăm la chimioterapie în încercarea de a micșora nodulul și astfel să putem salva sânul. Să facem o operație conservatoare. Evident, dacă pacienta își dorește acest lucru. (...) Decizia de intervenție chirurgicală se ia în comisia oncologică”, precizează dr. Victor Titirez.

„A fost o operație ușoară” își amintește astăzi Iulia, cu o recuperare rapidă, de 48 de ore. Proba a fost trimisă pentru examenul histopatologic, iar când a mers după rezultat, medicul anatomopatolog i-a spus că a văzut niște celule cu nuclei „foarte mari”, așa că i-a cerut și niște teste de imunohistopatologie.

„M-a încurajat, mi-a zis că stai liniștită, 90 și ceva la sută nu este absolut nimic, dar hai să le facem ca să excludem orice posibilitate de cancer”.

„M-am dus să-mi iau rezultatele și mi-aduc aminte că m-am dus singură pentru că soțul meu lucra și nu părea nimic în neregulă, când m-am trezit cu o foaie în mână pe care am văzut, mă rog, erau niște denumiri care mie foarte multe lucruri nu îmi spuneau în momentul respectiv. Dar ceva a fost acolo, un semnal de alarmă, că ceva nu este în regulă. Era, cred, că menționat neoplasm pe undeva”, povestește Iulia.

„A fost un șoc pentru mine, ca să stai singură în fața cabinetului, cu o foaie pe care să scrie așa ceva și să nu îți explice nimeni nimic... E destul de ciudat și de greu de digerat”. 

Dr. Alexandra Pârvulescu, navigator de pacienți în cadrul Rețelei Private de Sănătate Regina Maria, spune că „atunci când primești sau ai o suspiciune de boală te pierzi. Sunt foarte multe recomandări, foarte mulți termeni medicali și întotdeauna pacientele noastre au nevoie de ajutor. Încercăm să le ajutăm atât administrativ, efectiv să le ajutăm cu programările în sine, și ulterior să le explicăm în termeni cât mai simpli ce se va întâmpla, ce au de făcut și ce așteptăm de la investigațiile pe care le efectuăm”.

Lucrurile nu stăteau bine pentru Iulia Busuioc. La sânul operat se acumulase lichid, iar puncția biopsie medicii au descoperit două tipuri de celule canceroase: „Era și un cancer ductal epitelial foarte agresiv”, rememorează Iulia momentul.

„Când avem de-a face cu un cancer de sân nu putem aștepta, pentru că timpul nu lucrează în favoarea noastră”, afirmă dr. Victor Titirez.

Iulia nu a avut mult timp de gândire, pentru că – spune ea – „atunci când ți se spune că lucrurile sunt grave, te mobilizezi și încerci să faci ceva. Sau, cel puțin, eu așa acționez”. Imediat după Paște, Iulia a început ședințele de chimioterapie și ulterior operația. „Chirurgul mi-a explicat că am două variante: sector sau mastectomie totală. Am ales a doua variantă, să știu că-mi iau de o grijă”, povestește ea.

„După operație îți vezi cumva corpul mutilat, pentru că e firesc, adică în oglindă nu ai cum să nu te vezi. (...) Dar încet-încet înveți să accepți că lucrurile nu constau doar în asta. La mine a fost un proces care a început înainte de operație. Am avut timp, înainte de chimioterapie, să mă obișnuiesc cu ideea că o să renunț la o bucățică din mine. (...) Pur și simplu am intrat în modul de luptă și am zis: Asta este, asta am de făcut ca să merg mai departe. Nu vreau să mă împotmolesc aici, e o etapă din viața mea, totul este temporar. Este greu, pentru că patru cure de chimioterapie nu se duc așa ușor și-s destul de agresive. În afară de faptul că ajungeam la spital prima și plecam ultima, în afară de faptul că trei zile mă dureau toate cele și abia reușeam să mă ridic din pat... te macină și psihic, pentru că atunci îmi doream un copil. Chimioterapia aproape mi-a anulat șansele de a avea un copil”.

„O femeie care a fost diagnosticată cu neoplazie la nivelul sânului poate rămâne însărcinată în anumite cazuri pe perioada tratamentului și tot în anumite cazuri poate rămâne gravidă și după, pe cale naturală”, explică dr. Diana Cocei, medic primar obstetrică ginecologie în cadrul Rețelei Private de Sănătate Regina Maria.

„În general însă, în timpul tratamentului pentru boala de bază, doctorul curant recomandă protecție. Și anume să nu obțină sarcina în acea perioadă, pentru că cele mai multe dintre tratamentele folosite pot avea potențial malformativ asupra viitorului copil. Și atunci, recomandarea este de a amâna momentul concepției până după tratament. O parte dintre pacientele care efectuează tratament pot rămâne gravide pe cale naturală după, dacă tratamentul efectuat nu a influențat capacitatea femeii de a rămâne gravidă”.

„E greu să accepți să faci un tratament care îți fură toate lucrurile astea”, spune Iulia Busuioc. Chimioterapia, dincolo de căderea părului – care este ceea ce se vede – înseamnă mult mai multe lucruri, povestește aceasta amintindu-și discuția cu medicul oncolog care i-a explicat ce presupune tratamentul și că este pobil să nu mai poată avea copii. „M-am gândit atunci, am luat legătura inclusiv cu o clinică de fertilitate și mă gândeam să îmi recoltez ovule. Dar atunci, acum 11 ani, nu se gândea nimeni să îți facă un tratament hormonal în condițiile în care tu erai diagnosticată cu cancer”.

„În general, riscurile în cazul acestor tratamente sunt mari, deci indicația medicală corectă este de preservare a fertilității”, afirmă dr. Diana Cocei. „Asta înseamnă că fiecare pacientă care este diagnosticată cu asemenea boală trebuie informată asupra faptului că este posibil să îi fie afectată capacitatea reproductivă, posibilitatea ei de a avea un copil după efectuarea tratamentului și vindecarea bolii și atunci trebuie să fie îndrumată către un centru de reproducere asistată, unde există posibilitatea ca femeia respectivă să își prezerve fie ovocitele, fie în cazul în care deja este într-o relație și e vorba de un cuplu, pot fi crioconservați embrionii”.

Medicul Cocei vorbește despre speranță și povestește că „avem mulți pacienți care au fost diagnosticați cu neoplazii, care s-au tratat, s-au vindecat și care acum sunt părinți”.

Speranță a existat și pentru Iulia care, după 10 ani, investigații și o sarcină pierdută, a născut în urmă cu câteva luni o fetiță, devenind astfel mamă.

„Am avut noroc de oameni buni lângă mine: de la medici la familie; la prieteni, la colegi de serviciu. E un noroc”, afirmă Iulia. Pentru ea, cancerul la sân nu a fost sfârșitul vieții. De altfel acesta este și mesajul pe care îl transmite:

„Doamnelor, dacă ați fost diagnosticate cu cancer de sân, nu e sfârșitul vieții. Cancerul se vindecă. E o etapă, este ceva temporar. E adevărat că e greu, dar o să treacă, o să treacă și o să reveniți la viața de dinainte. Poate o viață mai bună decât v-ați imagina că există. E doar o etapă”.

„Ne dorim să tratăm cancerul de sân în stadii incipiente”, explică dr. Victor Titirez. „Cum nu avem un program de screening, de multe ori, se întâmplă ca formele de prezentare să fie deja avansate. Dar doamnele – chiar dacă nu beneficiază de un program național de screening – pot singure să meargă să își facă ecografie. Medicul de familie le poate trimite odată la doi ani, după vârsta de 40 de ani, dacă nu sunt alte probleme, să facă această mamografie”, recomandă chirurgul Victor Titirez.

Detecția cancerului de sân se face prin imagistică, iar metoda de diagnostic, de screening worldwide, este mamografia, explică dr. Laura Ianculescu, medic primar Radiologie și Imagistică Medicală în cadrul Rețelei Private de Sănătate Regina Maria. 

„Noi practic, radiologii care se ocupă de partea aceasta de senologie, suntem un GPS care identifică, mapează, diagnostichează prin puncție biopsie și în momentul în care avem toate informațiile le trecem prin tumor board și se discută de ce tratament beneficiază pacienta. Noi facem screeningul cancerului de sân”.

Povestea Iuliei B., „dansul” cum numește ea drumul de la un simptom la diagnostic și apoi tratament pentru a ajunge să trăiască astăzi o viață „mai bună decât îți imaginezi că există”, o puteți urmări în clipul video atașat la începutul acestui articol, realizat cu sprijinul Rețelei Private de Sănătate REGINA MARIA.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp