Foto: Federico Gambarini/ AFP/ Profimedia
Se simte o briză primăvăratică în politica germană? Așa s-ar părea. Cauza este clară: alegerile din septembrie. Iar Partidul Verzilor, în spiritul emancipării, a propus-o drept candidat la postul de cancelar pe Annalena Baerbock, în defavoarea co-președintelui partidului, Robert Habeck. Promisiunea ei: o politică în care părerea cetățenilor să conteze mai mult. O clară reacție la politica CDU-CSU care a impus atâtea restricții "pandemice" contestate în ultimul an.
CDU nu l-a propus pe carismaticul Markus Söder, președinte al Bavariei, ce s-a evidențiat ca adept al măsurilor stricte de control statal, ci pe conservatorul Armin Laschet, actualul președinte al Vestfaliei. Laschet nu este foarte popular în sânul propriului partid, i s-au imputat lipsa de "individualitate" politică și originile vest-germane, deci lipsa de "feeling" în privința alegătorilor din Germania de Est - la acest capitol, Angela Merkel reprezenta un element reunificator, fiind un "produs" al fostului DDR socialist.
Populația germană așteaptă într-adevăr o schimbare și noi soluții pentru depășirea unei pandemii, ce a costat deja prea mult economia națională.
Se vorbește de o scădere de 6,1% a consumului în ultimele 12 luni, cea mai însemnată din ultimii 70 de ani.
Iar gestionarea crizei COVID-19 lasă în continuare de dorit: decizia guvernului de a înăspri și prelungi în repetate rânduri lockdownul a fost crud sancționată de opoziție în ultimele luni. Campania de vaccinare este prea lentă, testarea insuficientă. În acest sens au intrat în vigoare noi prevederi: din data de 20 aprilie angajatorii sunt obligați să-i testeze pe angajații ce nu se află în telemuncă cel puțin o dată la 7 zile. Pentru cei ce lucrează în relațiile cu publicul ori clienții, sunt obligatorii cel puțin 2 teste pe săptămână. O altă metodă alternativă lockdownului total este restricționarea accesului public la diverse facilități: de exemplu, de la finalul lui martie, în marile magazine este permis accesul doar pe bază de programare (de obținut și prin intermediul aplicației Corona-Warn-App) și test antigen (nu mai vechi de 24h).
Chestiunea cea mai spinoasă la momentul de față este însă așa numita Infektionsschutzgesetz (legea contra infecțiilor), ce va avea caracter național (deși vorbim de un stat federal) și care prevede luarea mult mai rapidă de decizii restrictive în vremuri de pandemie.
Evident, lumea se întreabă de ce Parlamentul este dispus să aprobe legi naționale pentru înăsprirea controlului asupra populației, dar nu legi pentru ușurarea vieții cotidiene: aici s-ar integra plafonul legal al chiriilor. În marile orașe aceasta este o gravă problemă: vorbim de chirii exorbitante, nejustificate, deci de speculă imobiliară, chestiune pe care administrația locală nu o poate reglementa pentru că la nivel federal nu există o lege în acest sens. Atunci când orașul Berlin a introdus o lege privind limita legală a chiriei în funcție de zonă (Mietendeckel), Curtea Constituțională a declarat-o nulă. Iar chiriașii revin la tariful anterior inițiativei - obligați fiind la plăți retroactive. Protestele față de abrogarea legii aplicate la Berlin au început vineri 16 aprilie, la publicarea deciziei Curții de la Karlsruhe, iar partidele de opoziție au jurat să intervină. Nu știm dacă înainte sau după alegerile din septembrie, ca și în cazul revenirii la "normalitate" - nu știm nici când, nici dacă va avea loc.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ne-au pus în genunchi fără să ne opunem......
Ce impiedica statul sa construiasca locuinte cu miile si sa le scoata pe piata? Numai asa poate incerca sa reduce preturile. A, nu vrea pentru ca o sa piarda bani din cauza managementului prost si a risipei? Sau ca platitorii de impozite s-ar putea intreba de ce din banii lor se fac investitii aiurea?
Peste tot in Europa am vazut chestia asta. Numarul de locuinte este atent controlat si cumva limitat, atat din cauza cerintelor uneori exagerate de urbanism cat si neoficial din dorinta de a mentine preturile mari si evident si venituri mari din impozitare.