Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Moneda euro – tichia de mărgăritar care lipsește României

Zona euro

Foto: Guliver Getty Images

Devalorizarea leului din ultima vreme și perspectiva nerespectării unora dintre criteriile de la Maastricht semnalată de Economistul-Șef al BNR [1] readuce în dezbatere oportunitatea aderării rapide a României la zona euro, un punct de vedere reprezentativ pentru acest curent de opinie fiind exprimat în ZF sub titlul “Furtuna valutară arată de ce România trebuie să-și ia cât mai repede euro ca scut: De ce să plătim toți prin curs și prin dobânzi incompetența și populismul politicienilor?” [2]. 

[3] Chiar întrebarea din titlu sugerează la rândul ei o altă întrebare: În cazul în care am avea euro ca scut, cine ar plăti incompetența și populismul politicienilor? Adică oricât de incompetenți și populiști ar fi, din acel moment nota de plată ar achita-o altcineva în locul nostru, doar pentru că suntem parte din zona euro? Bineînțeles că nu. Iar crearea iluziei că aderarea la zonă euro oferă un prânz gratuit este extrem de periculoasă, tocmai prin faptul că dă impresia că, din acel moment, proastă guvernanță nu ar mai conta.

Dimpotrivă, proasta guvernanță va fi posibilă în continuare, iar impactul ei va fi amplificat tocmai de aderarea la zona euro. Pentru că mecanismele de preluare a șocurilor induse de o guvernanță proastă, precum cursul de schimb și dobânzile, manifeste azi, nu ar mai fi disponibile. Din acest motiv, riscurile economice nu ar fi reduse, așa cum sugerează articolul [2], ci potențial crescute.

Economia României este “în bătaia vântului” tocmai pentru că este o economie vulnerabilizată. Din acest motiv, orice “adiere” face ca piețele financiare locale să tremure. De ce nu este economia Poloniei în bătaia vântului, a Ungariei sau a Cehiei? Țări ale căror modele de dezvoltare economică solidă din ultimele decenii le-am ignorat cu obstinație, dar ale căror tendințe politice mai recente și discutabile ne grăbim să le copiem, ca și cum asta era ultimul lucru care ne mai lipsea. Nu recuperarea celor peste 10 ani de înapoiere economică față de ele… 

Chiar este a doua întrebare a unui investitor american sau chinez “circula euro la voi?”, așa cum menționează articolul [2]? Câtuși de puțin. Miliardele de euro și dolari care continuă să intre în țările Central și Est Europene, indiferent de apartenența lor la zona euro, sugerează că nu acesta este principalul criteriu la care se uită investitorii străini. Iar asta o spun chiar ei și în România.

Nu am auzit niciun investitor existent sau potențial care să se plângă de lipsa aderării României la zona euro. Dar am auzit sute de investitori plângându-se din cauza instabilității legislative, a impredictibilitatii politicilor economice și mai ales fiscale, a lipsei de infrastructura. Acestea sunt prima, a doua și a treia cauza, nu lipsa tichiei de mărgăritar a aderării la zona euro.

Identificarea datoriei externe și a rezervelor valutare ca principale probleme ale României în 2008, când a căzut Lehman Brother, nu face decât să eludeze adevăratele probleme de atunci și… de acum: politici fiscale care duc la supraîncălzirea economiei și deficite externe excesive care nu mai pot fi finanțate sustenabil de intrările de capital. Să spui că devalorizarea leului e rezolvată cu aderarea la euro înseamnă să tratezi simptomul, nu cauza.

Sugerarea ideii că România nu își poate permite luxul de a rămâne în afara zonei euro precum Polonia, Ungaria sau Cehia pentru că are un PIB/capița la jumătate față de aceste țări înseamnă ignorarea importanței unei diferențe cât mai mici de competivitate față de zona euro la momentul aderării. De fapt, lecția servită de cele trei țări, precum și de acele țări central-europene care au hotărât să adere, furnizează exact un argument opus celui invocat. Creează o economie solidă și performantă și aderarea îți va sta la îndemână atunci când consideri oportun. Obiectivul lor a fost dezvoltarea și nu aderarea la zona euro, care a venit de la sine. Și apropo, cea mai săracă țara care a aderat la zona euro a avut un PIB/capita la 60% din media zonei euro. Adică cu aproximativ 25% peste situația României actuale. 

Nu contează! “Aderarea la euro va accelera procesul de convergență” [2]. Chiar așa? În câte țări membre ale euro aderarea a accelerat procesul de convergență? În ce măsură într-o țară ca Grecia aderarea la zona euro a dus la convergență, în pofida politicilor economice dezastruoase? Un exemplu extrem? Păi să ne uităm atunci la evoluțiile economice din Franța și Germania? Și ele divergente... Adevărul este că zonă euro oferă, pentru cine vrea să analizeze, răspunsuri la o mulțime de ipoteze năstrușnice, care vor să pună pe capul României tichia de mărgăritar a aderării.

Și, în final, o astfel de discuție adusă de noi cu toată seriozitatea în fața partenerilor europeni nu ar fi decât dovada unui tupeu sau a naivități maxime. Pentru că ar presupune că exact aceia care ne atenționează pentru derapajele fiscale, exact aceia care ne avertizează că avem “o deviere semnificativă de la obiectivul bugetar pe termen mediu” ar deschide brațele și ar spune acum “Doriți în zona euro? Desigur. De când așteptăm să va exprimați dorința”. Și să nu uit… Asta la pachet cu planul nostru de a adera la nucleul dur, că așa a zis domnul Juncker...

Eu zic să rămânem cu picioarele pe pământ. Și cu capul descoperit.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ca mai toate articolele din Republica si acesta este unul arogant. Chiar daca este argumentat , atat cat ii convine autorului, fara sa faca o analiza obiectiva cu avantaje si dezavantaje, ci numai o “desfiintare” a argumentelor din articolul din ZF, mi se pare ca ajunge sa fie in pericolul de a se transforma in acelasi tip de articol ca si cel blamat. Spre exemplu dl Craciun vorbeste de comparatia cu Grecia si evident ca ii convine aceasta comparatie, pentru ca toti stim unde a ajuns Grecia si prin ce trec grecii acum. Dar daca in cazul Greciei trecerea la Euro a fost un moment in care costurile vietii s-au marit cu cel putin 30%, lucru care a alimentat indatorarea excesiva a intregii tari si in felul asta a contribuit la declansarea crizei ulterioare. In schimb in Romania trecerea la Euro cu greu ar putea genera asa ceva. In Romania de mult timp nu mai avem preturi in lei. Noi, fata de cehi si polonezi, nu vindem case si masini, nu stabilim chirii sau platim utilitati in lei. Le platim pe toate in Euro. In Cehia si Polonia populatia ar fi impactata de schimbarea monedei in care isi achita abonamentele de telefonie mobila spre exemplu. Faptul ca exista si dezavantaje ale preluarii Euro si faptul ca ele trebuie spuse si discutate alaturi de avantaje este foarte bine si este exact ceea ce specialistii in economie si finante ar trebui sa faca, insa scopul final cred ca ar trebui sa fie sa alegem sa intram in grupul respectiv, chiar si numai pentru “camasa de forta” suplimentara pe care ar trebui sa o suporte politicile publice romanesti.
    • Like 0
  • Domnul Radu Craciun "semnalizeaza" dimensiunea capacitati de a gandi. Aceasta este in opinia mea una din marile vulnerabilitati ale populatiei de la noi, cat despre natiune, aici avem serios de lucrat!
    • Like 0
  • gabi check icon
    din pacate articolul este bun
    • Like 3
  • Raul check icon
    Si cat ar mai trebui sa asteptam pana sa facem si noi CEVA? 10 ani? 20? poate 50, sa fie suma rotunda. Astfel de mentalitati: "sa stam linistiti, sa nu riscam, ce ne trebuie noua euro?" sunt cele ce ne tin pe loc, in stadiu de vesnica tara in tranzitie, mereu in periferia Europei.
    • Like 0
    • @ Raul
      Omul a explicat cu argumente, nu a fugit de responsabilitate. Paradigma asta a romanului care nu face nimic, ca merge si-asa, nu e valabila in articolul asta. Intr-o guvernare extrem de proasta cum are Romania acum, daca n-ar fi BNR sa calmeze cursul, totul s-ar duce la pretul REAL in secunda 2. Ai vazut Slovacia? Slovacii au intrat in zona euro, si nu o duc stralucit, iar Cehia care nu a intrat o duce foarte bine. Cred ca ar trebui sa lasam furaciunile, si sa ne apucam de treaba, dar cu cine ? "smecheria" e generalizata la romani.
      • Like 2
    • @ Radu Andrei Malica
      check icon
      «Ai vazut Slovacia? Slovacii au intrat in zona euro, si nu o duc stralucit, iar Cehia care nu a intrat o duce foarte bine.» Diferența «de dus bine» nu se datorează faptului că Slovacia a intrat în zona euro, iar Cehia nu, ci unor cauze mult mai vechi, seculare. A intra în zona euro nu rezolvă problemele peste noapte, ci peste o juma de secol de la aderare. Vorbesc serios. În rest, putem divaga pe orice temă doriți, văd că vă plac poeziile economico-financiare, ca și autorului, de altfel.
      • Like 0
  • Bayard check icon
    Aderarea la Euro este esentiala in primul rand din punct de vedere politic.
    • Like 0
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro