Monitorizarea României: Ultimul efort pentru finalizarea PNRR se confruntă cu o economie slăbită

Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

Reechilibrarea macroeconomică a României câștigă teren, ajutată de investițiile puternice finanțate din fonduri europene, însă ajustarea rămâne fragilă, deoarece consumul slab, execuția fiscală și inflația încă ridicată continuă să modeleze perspectiva economică.

Odată cu cererile de plată a cincea și a șasea din cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), așteptate să fie depuse în august și septembrie, anul 2026 ar putea marca un vârf istoric al intrărilor de fonduri europene.

România intră în a doua jumătate a anului 2026 cu o creștere economică slabă, dar cu semne mai clare de reechilibrare macroeconomică. Consumul a încetinit puternic, execuția fiscală s-a îmbunătățit, iar deficitul extern se ajustează, în timp ce investițiile finanțate din fonduri europene continuă să atenueze încetinirea economiei. Situația politică adaugă un nivel suplimentar de incertitudine privind continuitatea politicilor și implementarea reformelor.

România, pe scurt:

• Perspective de creștere: Am revizuit în scădere prognoza privind creșterea PIB și ne așteptăm acum la o contracție de 0,5% în 2026. Estimăm o revenire la aproximativ 2,3% în 2027.
• Poziția fiscală: Un deficit de 6,0% din PIB sau chiar mai mic în 2026 pare realizabil, având în vedere îmbunătățirile semnificative din prima jumătate a anului.
• Planul Național de Redresare și Reziliență: Cererile de plată cu numărul cinci și șase sunt așteptate să fie depuse în august și septembrie. Șansele unei absorbții aproape complete par rezonabile, deși persistă unele riscuri de implementare. Anul 2026 ar putea marca un nivel istoric al intrărilor de fonduri europene.
• Echilibrul extern: Consumul a trecut printr-o ajustare puternică, ceea ce se reflectă acum într-un deficit comercial mai redus. Ne așteptăm ca deficitul de cont curent să scadă sub 7,0% din PIB în 2026 și să se apropie de 6,0% în 2027.
• Inflație și politică monetară: Estimăm că inflația va încheia anul 2026 la aproximativ 6,0%, cu o medie anuală de 8,2%, după care va coborî la 3,6% până la sfârșitul lui 2027, cu o medie anuală de 4,3%. Scenariul nostru de bază presupune că Banca Națională a României (BNR) va reduce dobânda de politică monetară cu 100 de puncte de bază în 2027, începând cu o reducere de 25 de puncte de bază în ianuarie.
• Riscuri: Deși cele mai recente date privind deficitul bugetar indică o îmbunătățire vizibilă, aceasta reprezintă doar un pas în direcția corectă, iar o execuție consecventă rămâne esențială. Situația prelungită a guvernului interimar adaugă incertitudine privind continuitatea politicilor, implementarea reformelor și îndeplinirea jaloanelor din cadrul Mecanismului de Redresare și Reziliență, în timp ce riscul unei retrogradări a ratingului rămâne important, deoarece evoluția economică, poziția fiscală și stabilitatea politică continuă să fie atent monitorizate.

Creșterea PIB: investițiile oferă o gură de oxigen

Economia României a crescut cu doar 0,7% în 2025, continuând o perioadă de creștere mult sub potențial. Încetinirea s-a prelungit și în 2026, PIB-ul scăzând în primul trimestru cu 1,2% față de aceeași perioadă a anului trecut.

Consumul gospodăriilor populației a fost principalul factor negativ, diminuându-se cu 1,8% și reducând creșterea PIB cu 1,1 puncte procentuale. În schimb, investițiile au crescut cu 2,2%, contribuind cu 0,4 puncte procentuale la creștere. Exporturile au avansat mai rapid decât importurile, însă în principal deoarece cererea internă a scăzut considerabil.

Pe partea de ofertă, producția din construcții a crescut cu 7,9% în primul trimestru, susținută de ciclul investițional. Industria s-a contractat cu 1,3%, deoarece cererea externă nu a oferit încă un impuls semnificativ, iar producția din sectorul serviciilor s-a deteriorat vizibil.

PIB (an/an, %) și contribuții (puncte procentuale)

Sursa: INS, ING

Scenariul nostru de bază este o contracție moderată a PIB de 0,5% în acest an. Datele cu frecvență ridicată sugerează că presiunile stagflaționiste au continuat și în trimestrul al doilea. Consumul rămâne principalul punct slab al structurii de creștere, în special deoarece creșterea salariilor reale a fost negativă în ultimul an.

După ce s-au redus în prima jumătate a anului 2025, investițiile private au început treptat să recupereze din terenul pierdut, sprijinite de impulsul investițiilor publice, care a împiedicat o încetinire economică și mai accentuată.

Prin urmare, activitatea economică a rămas probabil anemică și în trimestrul al doilea și este puțin probabil să se îmbunătățească semnificativ nici în trimestrul al treilea. Încrederea consumatorilor și a companiilor este încă departe de o revenire completă, inflația rămâne ridicată, iar politica fiscală continuă să aibă un efect restrictiv asupra economiei.

Piața muncii prezintă, de asemenea, semne atât de slăbiciune, cât și de ajustare. Numărul total al persoanelor ocupate a scăzut de la maximul atins la începutul anului 2025, coborând de la un nivel record de 5,18 milioane în martie 2025 la 5,11 milioane în mai 2026. Rata locurilor de muncă vacante rămâne redusă, la 0,6%, ceea ce plasează România printre țările cu cele mai scăzute niveluri din Uniunea Europeană. Angajările s-au mutat în mare măsură de la extinderea efectivelor la înlocuirea personalului, companiile concentrându-se pe ocuparea posturilor esențiale și limitând crearea netă de noi locuri de muncă.

Privind mai departe, creșterea economică ar trebui să se redreseze treptat pe parcursul anului 2027 și pe termen mediu. Un factor-cheie îl reprezintă potențialul productiv, susținut în principal de ciclul investițional aflat în desfășurare, în care dezvoltarea infrastructurii ocupă un loc central.

Deși Mecanismul de Redresare și Reziliență (PNRR) se încheie în august 2026, mai multe proiecte vor continua, în special în sectoarele cu investiții intensive de capital, precum sănătatea și transporturile, unde se estimează că finanțarea va fi preluată de fondurile de coeziune.

În plus, în cadrul mecanismului SAFE, România urmează să beneficieze de o alocare importantă de aproximativ 16,7 miliarde de euro, inclusiv o prefinanțare de aproximativ 2,5 miliarde de euro, cu respectarea procedurilor formale.

Acest lucru ar trebui să stimuleze și apetitul pentru investițiile străine directe (ISD), alături de o redresare treptată a consumului privat pe măsură ce inflația se temperează. Împreună, acești factori ar trebui să ofere o bază mai solidă pentru activitatea economică.

Ne așteptăm ca economia să revină la o creștere de 2,3% în 2027, după contracția estimată de 0,5% din acest an.

Infrastructură și energie: construirea următorului motor de creștere?

Economia României spune în prezent două povești aparent contradictorii.

Prima este cea a unei reduceri persistente a industriei. Producția industrială a scăzut cu 3,1% față de aceeași perioadă a anului trecut în intervalul ianuarie–mai 2026, producția prelucrătoare diminuându-se cu 4,3%, în timp ce declinul total s-a accelerat la 5,3% în luna mai. Această diminuare nu este nouă. Producția industrială se află pe teritoriu negativ încă din 2023 și, dacă excludem datele distorsionate de pandemia de Covid, se află pe o tendință mai amplă de contracție încă din perioada 2018–2019.

A doua poveste este mult mai favorabilă. Producția din construcții a crescut cu 11,3% în aceeași perioadă, susținută în principal de lucrările de inginerie civilă, în special cele de infrastructură, dar și de proiectele rezidențiale și nerezidențiale.

Încetinirea industriei este determinată parțial de factori ciclici. Cererea din Europa Occidentală, și în special din Germania, rămâne redusă. Costurile de finanțare sunt încă ridicate, în timp ce consolidarea fiscală internă afectează consumul. Totuși, persistența contracției indică și existența unor constrângeri structurale. Industria prelucrătoare din România rămâne concentrată în segmente relativ intensive în consum de energie și forță de muncă, unde presiunile asupra costurilor de producție au devenit din ce în ce mai importante. De asemenea, o parte semnificativă a stocului de capital necesită modernizare, iar deficitul de competențe continuă să fie un subiect constant.

O revenire a cererii externe ar trebui, în cele din urmă, să ofere un sprijin, mai ales pe măsură ce programele de stimulare a infrastructurii și apărării din Germania capătă amploare. Totuși, acest lucru nu va rezolva, de unul singur, problemele de competitivitate ale României.

Activitatea puternică din construcții compensează în prezent o parte din slăbiciunea industriei. Ultimul impuls pentru implementarea proiectelor finanțate prin Mecanismul de Redresare și Reziliență, lucrările la autostrăzi și căi ferate, proiectele energetice și investițiile publice susținute mențin economia pe linia de plutire, chiar dacă consumul privat și industria prelucrătoare rămân sub presiune.

Mai important, aceste proiecte nu doar susțin PIB-ul în prezent, ci creează și condițiile pentru un model de creștere mai bun în viitor. Potențialul productiv al României ar trebui să beneficieze de costuri de transport mai competitive, o conectivitate mai bună și o disponibilitate mai mare a energiei. Pe măsură ce tendințele de nearshoring (relocarea producției în țări apropiate - n.red.) și friendshoring (mutarea producției în țări partenere și aliate - n.red.) continuă, apartenența României la spațiul Schengen, dezvoltarea accelerată a autostrăzilor și poziția strategică a porturilor de la Marea Neagră îi consolidează potențialul de a deveni o platformă de producție, distribuție și logistică ce leagă Europa Centrală de Marea Neagră, Ucraina și Republica Moldova.

Acest impuls investițional în infrastructură nu va corecta automat dezechilibrele macroeconomice ale României. Pe termen scurt, el va continua să depindă într-o măsură importantă de importuri. Totuși, probabilitatea unei capacități interne de producție mai puternice, a unei producții mai mari în sectoarele orientate spre export și a unei treceri treptate către exporturi cu valoare adăugată mai ridicată a crescut.

Politicile europene evoluează și ele în aceeași direcție. Clean Industrial Deal (Pactul pentru o industrie curată - n.red) pune un accent mai mare pe energie la prețuri accesibile, industriile mari consumatoare de energie, tehnologiile curate și lanțurile de aprovizionare reziliente. Se așteaptă ca Industrial Accelerator Act să sprijine produsele fabricate în Europa și cu emisii reduse de carbon în cadrul achizițiilor publice, prin criterii specifice de eligibilitate și atribuire. De asemenea, viitorul buget al Uniunii Europene și Fondul European pentru Competitivitate vor pune probabil un accent mai mare pe industria curată, tehnologiile digitale, apărare, spațiu și industriile strategice.

Sectorul apărării adaugă o altă dimensiune cu potențial transformator. Așa cum am menționat, România are acces la aproximativ 16,7 miliarde de euro prin mecanismul SAFE, inclusiv o prefinanțare de aproximativ 2,5 miliarde de euro. Dincolo de componenta de securitate, păstrarea unei părți cât mai mari din această nouă activitate industrială în România începe să treacă de la stadiul de intenție politică la proiecte concrete de investiții.

Un program recent de achiziții pentru apărare, în valoare de 5,7 miliarde de euro, care acoperă vehicule de luptă, sisteme de apărare antiaeriană, muniție și nave militare, este de așteptat să genereze transferuri de tehnologie și să integreze un număr mare de subcontractori locali. Mai mult de jumătate din producție este planificată să se desfășoare în România sau în parteneriat cu firme românești. Livrările sunt programate pentru perioada 2028–2030, ceea ce plasează sectorul apărării printre potențialii noi catalizatori ai dezvoltării industriale, integrării în lanțurile de aprovizionare și modernizării tehnologice.

Politica fiscală: mai bună decât se aștepta, exact când era cea mai mare nevoie de ea

După doi ani în care țintele fiscale au fost ratate cu câteva puncte procentuale, rezultatul final pentru 2025 a adus o surpriză pozitivă. Deficitul bugetar pentru întregul an s-a situat la 7,7% din PIB. Deși este în continuare foarte ridicat, acesta a fost în mod clar sub ținta de 8,4% convenită cu Comisia Europeană.

Îmbunătățirea nu s-a oprit aici. În prima jumătate a anului 2026, deficitul cash a surprins din nou în sens pozitiv, ajungând la doar 2,0% din PIB, comparativ cu 3,65% în prima jumătate a anului 2025.

Privind în detaliu, veniturile au crescut la 16,7% din PIB în perioada ianuarie–iunie 2026, de la 16,2% în aceeași perioadă din 2025. Veniturile din TVA au fost un factor-cheie. Majorarea cotelor de TVA a avut un rol, dar și colectarea pare să se fi îmbunătățit, în special având în vedere că aceste câștiguri au fost obținute într-un mediu de contracție economică. În termeni nominali, veniturile din TVA au crescut la 74,2 miliarde lei, o creștere anuală de 25%. Pentru a pune acest lucru în perspectivă, înaintea măsurilor de înăsprire de anul trecut, veniturile din TVA reprezentau, în medie, aproximativ 6,5% din PIB pe an. În 2025, acestea au crescut la 7,0% din PIB și este probabil să crească ușor și în acest an.

Între timp, cheltuielile au scăzut la 18,7% din PIB în perioada ianuarie–iunie 2026, de la 19,8% în aceeași perioadă din 2025. Îmbunătățirea a provenit în principal dintr-o creștere mai temperată a cheltuielilor cu salariile din sectorul public și cu asistența socială, ambele fiind afectate de înghețări în ultimii doi ani.

Cheltuielile pentru investiții rămân esențiale de urmărit. În aceeași perioadă, investițiile finanțate din fonduri europene au crescut de la 27,2 miliarde lei în 2025 la 42,5 miliarde lei în 2026, o creștere de 56%. Cheltuielile de capital finanțate din bugetul național au scăzut puternic, însă acest lucru pare să fie legat în mare măsură de factori singulari din prima jumătate a anului 2025, și nu de o prăbușire generală a investițiilor efective.

Privind înainte, cererile de plată cu numărul cinci și șase sunt așteptate să fie transmise Comisiei Europene la începutul lunii august și, respectiv, la sfârșitul lunii septembrie. Șansele unei absorbții aproape complete a fondurilor din cadrul PNRR par destul de bune, deși legea complexă a salarizării rămâne nerezolvată. Cele mai multe dintre celelalte legi au fost adoptate în timpul sesiunii parlamentare extraordinare din ultima săptămână a lunii iunie, inclusiv măsuri referitoare la:

• recompensele pentru autoritatea fiscală și vamă: 770 milioane euro;
• Agenția de Integritate: 770 milioane euro;
• Codul urbanismului: 970 milioane euro;
• decarbonizarea sistemelor de încălzire: 770 milioane euro.

Incertitudinea politică rămâne un element important de precauție. Guvernul interimar se află acum în funcție de aproximativ trei luni, ceea ce ridică semne de întrebare privind continuitatea politicilor, asumarea reformelor și capacitatea de a îndeplini la timp jaloanele sensibile din punct de vedere politic. Acest lucru nu invalidează îmbunătățirea fiscală recentă, dar crește importanța implementării, în special pe măsură ce se apropie termenele finale din cadrul PNRR, iar piețele continuă să evalueze credibilitatea parcursului de consolidare fiscală al României.

Chiar și după încheierea PNRR, ciclul investițional ar trebui să continue, deși într-un ritm mai puțin intens. Unele proiecte au fost mutate în alte programe, inclusiv în domeniile transporturilor și sănătății, în timp ce se apropie etapa finală a cadrului financiar multianual al Uniunii Europene pentru perioada 2021–2027.

În această etapă, prognoza noastră pentru deficitul bugetar din 2026 rămâne de 6,0% din PIB, deși un rezultat mai bun nu poate fi exclus.

Balanța de plăți: încă ridicată, dar în îmbunătățire

Contul curent s-a încheiat în 2025 cu un deficit de 7,9% din PIB, în scădere de la 8,2% în 2024. Îmbunătățirea a fost determinată în principal de reducerea deficitului comercial cu bunuri, în timp ce excedentul din servicii a rămas, în linii mari, rezilient.

Până în prezent, în 2026, pe baza datelor disponibile până în luna mai, corecția a continuat. Deficitul de cont curent s-a situat la 11,4 miliarde euro în perioada ianuarie–mai, comparativ cu 12,1 miliarde euro în aceeași perioadă din 2025. Deficitul comercial cu bunuri s-a redus la 13,2 miliarde euro, în timp ce excedentul serviciilor a rămas puternic, la 5,6 miliarde euro. Cei mai mari contributori la deficitul comercial cu bunuri au rămas produsele chimice, urmate de produsele manufacturate și combustibilii. Materiile prime au rămas singura categorie cu un mic excedent.

Excedentul serviciilor a continuat să fie susținut de sectorul IT și de transporturi. Aceste câștiguri au fost parțial compensate de un deficit important în turism, care s-a adâncit în continuare, comparativ cu anul precedent.

În afara contului curent, contul de capital s-a îmbunătățit vizibil în 2026, susținut de intrări mai mari de fonduri europene. Anul rămâne pe traiectoria de a deveni un an record în ceea ce privește absorbția fondurilor europene.

Presiuni în scădere din partea cererii interne

Investițiile străine directe (ISD) au fost mai slabe în termeni generali, investițiile directe ale nerezidenților ridicându-se la 2,2 miliarde euro în perioada ianuarie–mai, față de 2,9 miliarde euro cu un an înainte. Structura este mai încurajatoare decât sugerează cifra principală, deoarece participațiile la capital și profiturile reinvestite au rămas pozitive, în timp ce finanțarea intragrup a fost negativă.

Privind înainte, consumul privat prudent ar trebui să continue să susțină balanța comercială pe termen scurt. Totuși, ciclul investițional va continua, de asemenea, să genereze presiuni asupra importurilor, compensând o parte din aceste câștiguri. Pe termen mai lung, o cooperare industrială mai puternică la nivel european, în special în domeniile energiei, agriculturii, materiilor prime și industriei prelucrătoare, ar putea contribui la reducerea unei părți a dezechilibrelor externe structurale ale României. Vor fi importante de urmărit noi progrese în industria auto și a componentelor auto, microelectronică, producția și stocarea energiei, precum și producția de echipamente de apărare cu valoare adăugată mai mare.

Deficitul de cont curent s-a îmbunătățit ușor

Sursa: BNR, ING

Politica monetară și inflația: reducerile de dobândă încă nu și-au câștigat locul

Cu ratele dobânzilor neschimbate din august 2024, nu ne așteptăm ca BNR să își modifice politica înainte de ianuarie 2027, când estimăm prima reducere a dobânzii. Tensiunile prelungite din Orientul Mijlociu rămân un risc important pentru inflație, precum și un posibil factor care să determine ieșiri de capital, având în vedere dezechilibrele macroeconomice încă mari ale României.

Presiunile inflaționiste reapărute începând din vara trecută, deși mult mai reduse decât șocul de după pandemie, au ridicat întrebări cu privire la oportunitatea unei majorări a dobânzilor de către factorii de decizie. Inflația s-a situat cu mult peste ținta oficială. Opinia noastră, exprimată constant, rămâne că BNR își va păstra muniția de politică monetară și va privi dincolo de acest vârf al inflației, chiar dacă dobânzile reale au intrat și mai adânc în teritoriu negativ.

După ce inflația s-a situat între 9% și 11% timp de aproape un an, ne așteptăm ca efectele de bază și cererea mai slabă să împingă vizibil în jos rata anuală a inflației începând din vară. Estimăm că inflația va încheia anul 2026 la aproximativ 6,0%. Acest lucru ar trebui să se întâmple pe măsură ce efectele majorărilor de taxe și ale liberalizării pieței energiei electrice din vara anului 2025 vor ieși din baza anuală de comparație. La un nivel mai fundamental, cererea slabă, scăderea numărului de angajați și presiunile salariale limitate ar trebui, de asemenea, să susțină dezinflația. Pe termen mediu, automatizarea industrială și adoptarea inteligenței artificiale ar putea deveni factori suplimentari de dezinflație.

Scenariul nostru de bază rămâne acela că BNR va reduce dobânda în ianuarie 2027 și va opera reduceri cumulate de 100 de puncte de bază pe parcursul anului. Acest lucru ar trebui să ofere un anumit sprijin economiei pe măsură ce aceasta iese din actualul episod de contracție.

În ceea ce privește lichiditatea de pe piața interbancară, ne așteptăm ca BNR să evite revenirea la excedentele foarte mari din ultimii doi ani, chiar dacă intrările de fonduri europene vor atinge niveluri record. Banca centrală va urmări probabil un echilibru: condiții financiare ceva mai relaxate decât ar sugera doar nivelul dobânzii-cheie, dar nu atât de relaxate încât să fie necesare intervenții valutare de amploare dacă presiunile de ieșire a capitalului reapar.

Inflația (an/an, %) și contribuțiile (puncte procentuale)

Sursa: INS, ING

Pe piața valutară, continuăm să ne așteptăm la o stabilitate generală, cu un curs EUR/RON în jurul valorii de 5,25 pentru restul anului. Cu excepția apariției unui eveniment negativ semnificativ care să declanșeze ieșiri masive și inevitabile de capital, nu credem că factorii de decizie vor tolera cu ușurință un nou impuls inflaționist generat de o depreciere suplimentară a leului, în special după șocurile provocate deja de deprecierea monedei și de energie în prima jumătate a anului.

Intrările mari de fonduri europene pot genera unele presiuni de apreciere. Totuși, atât timp cât deficitele gemene ale României rămân de natură structurală, ieșirile naturale de capital vor continua să indice o depreciere treptată a leului în timp.

A contribuit Ștefan Posea, economist ING Bank. Articolul a fost publicat inițial pe think.ing.com

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp