Narco-stat cu față ideologică: regimul Maduro

foto: Profimedia

Să înțelegem ce vrea să zică „narco-stat”. Adică Venezuela.

Sigur ați văzut uriașul succes Netflix „Narcos”. Bun. Amintiți-vă momentul în care Pablo Escobar se gândește să intre în politică, candidează și cumpărând votul ajunge în Congresul Columbiei. Este rejectat și pornește o campanie sângeroasă de răzbunare.

De ce și-a dorit Escobar să intre în politică? Mai multă putere? Desigur. Extinderea cartelului? Absolut da. Escobar a realizat că, fără a avea statul la dispoziție în integralitatea lui, fără imunitatea pe care ți-o asigură serviciul public, mai devreme sau mai târziu, cât de mare lider de cartel ești, vei fi în cele din urmă distrus. Ceea ce s-a întâmplat în cazul lui.

Așa. Acum imaginați-vă că altcineva înțelege ideea lui Escobar și o pune în practică. De data asta cu succes. 

Intră în scenă Hugo Chavez. El a pus bazele narco-statului venezuelean. În primul rând a pornit de la o fațadă ideologică. Bolivarismul. O găselniță așa-zis socialistă, în realitate o platformă pentru a controla dictatorial țara. Iar acest control a fost dedicat unui singur scop. Anume crearea zisului narco-stat.

În Europa comunismul a fost fațada politică a Mafiei alcătuită din șefii partidului și ai polițiilor politice, în America Latină varianta locală de comunism a creat narco-statul.

Chavez. Omul la momentul potrivit. Ajunge președinte. Fix în momentul de după căderea lui Escobar. Venezuela era deja una dintre rutele preferate ale cocainei venind din Columbia. Adăugăm înțelegerea cu cei din Cartelul Sinaloa, interesați și ei de găsirea unor rute mai sigure spre SUA.

2005 este anul decisiv. Chavez sistează cooperarea Venezuelei cu DEA printr-un discurs populist (suveranist, gen) în care acuză Guvernul american de „terorism”.

În acel moment Venezuela tranzita 17% din producția de cocaină mondială. După, procentul a explodat.

Narco-statul lui Chavez începe să colaboreze în traficul internațional cu FARC (gherila așa-zis comunistă columbiană, în fapt o organizație teroristă care se finanțează din trafic de droguri). Sky is the limit. Deja spre 2010 toate avioanele care aterizau în Honduras pentru a prelua cocaina erau din Venezuela. 

Americanii încearcă să îl înlăture pe Chavez printr-o lovitură de stat, dar nu rușesc. Este răpus de cancer și depus într-un sicriu de sticlă on display. Magic.

Așadar Maduro moștenește deja narco-statul în plin avânt.

2015. Efraín Antonio Campo Flores și Franqui Francisco Flores de Freitas, nepoții Primei Doamne Cilia Flores, au fost arestați în Haiti. Asta apropo de „ei, au luat-o și pe soție, așa că nu au avut ce face”. Agenții DEA i-au interceptat în timp ce încercau să introducă ilegal peste 800 de kilograme de cocaină în Statele Unite. În procesul din 2017 devine public faptul că cei doi folosiseră pașapoarte diplomatice, aveau acoperirea statului. Nepoții primei-doamne vindeau și ei 800 kilograme de cocaină. Ce mare chestie?

Cum funcționa? Ați auzit de Cartel de los Soles? Nu? Căutați pe Google.

Cum e o chestie complicată, rezumatul este că acest cartel, cel mai puternic din Venezuela, este condus de generalii de top ai Armatei sub comanda lui Maduro.

Cartelul „Sorilor” (denumirea vine de la insigna reprezentând un soare de pe uniforma generalilor venezuelieni) are rute maritime, aeriene și terestre care operează în siguranță și liber în diferite regiuni. Transporturile sale călătoresc în vehicule care poartă însemnele oficiale ale statului Venezuela.

Marina venezueleană garantează plecarea transporturilor cartelului către Statele Unite și Europa, iar zborurile către America Centrală și Mexic decolează atât de pe piste de aterizare regulate, cât și neregulate, care operează sub protecție militară. Porturile, aeroporturile, rutele fluviale și zonele de frontieră au fost militarizate pentru a facilita logistica criminală. În acest fel, acestea funcționează ca refugii sigure pentru traficul de droguri și alte activități ilicite.

Pierderea suveranității teritoriale este evidentă: regiuni întregi se află sub influența rețelelor criminale asociate cu structura statală. Zonele de frontieră și municipalitățile din Arcul Minier, în special, ies în evidență. În aceste spații, legea venezueleană nu se aplică; în schimb, prevalează regulile impuse de comerțul cu cocaină. Cine a ieșit repede să condamne „invazia americană” și să apere „suvernaitatea poporului venezuelean”? Generalii cu soarele pe piept. Oare de ce?

Doar trafic de droguri? Ei, na. Cartelul se ocupă de toate aspectele afacerii.

21 februarie 2024, un grup de bărbați care se prefăceau a fi ofițeri ai securității statului chilian au intrat prin efracție în casa unui fost militar din Santiago, Chile, și l-au răpit. Câteva zile mai târziu, tânărul a fost găsit mort într-o valiză îngropată sub o placă de beton. Investigațiile ulterioare au dezvăluit că fusese torturat și îngropat de viu, murind în cele din urmă prin asfixiere.

Ancheta a scos la iveală patru fapte critice: în primul rând, crima a fost motivată politic. Ojeda, locotenent în armată, fusese exclus din Forțele Armate Naționale Bolivariene în 2017 pentru presupusa participare la o conspirație militară de instigare la o lovitură de stat. În al doilea rând, asasinatul a fost ordonat de adjunctul regimului Maduro, ministrul de Interne, Justiție și Păce, Diosdado Cabello (băiatul cu declarații belicoase de condamnare a intervenției americane). În al treilea rând, uciderea a fost comisă de membri ai cartelului Tren de Aragua cu sediul în Chile. Și, în cele din urmă, plata pentru crimă a fost efectuată în Peru.

Așadar. Narco-statul Venezuela își întindea umbrela asupra întregii zone. Și nu numai.

Cartel de los Soles aprovizionează mafiile care operează în Spania (oare de ce a ieșit imediat Spania să condamne intervenția? Doar zic, știți?), Italia, Franța, Belgia, Olanda și Regatul Unit, sporind violența urbană, spălarea de bani și corupția politică pe întreg continentul. Din acest motiv, tentaculele Cartelului Sorilor reprezintă o amenințare serioasă la adresa securității Europei: porturile și orașele sale au fost penetrate de o rețea criminală transnațională susținută de un stat latino-american. Gen, oare europenii mai stau mult să declare ceva? Sau e cam deranjant când americanii îți rezolvă ceva probleme? Sau?

Cam atât despre narco-statul lui Maduro.

Sfat. Către stângiștii care văd că se agită. Nu cauționați un narco-stat, crezând că e un stat care are vreo legătură cu ideologia de stânga. Către marii „experți” care au sărit imediat cu „e clar, americanii vor petrolul, de aia”. Că atâta au învățat ei de pe Google. Ce are Venezuela? Petrol. E clar, domle. Ezperți, de.

Petrolul venezuelean nu este nici pe departe principalul factor. Maduro a avut zero interes să investească în industria petrolieră (petrolul venezuelean este diferit, necesită tehnologie costisitoare pentru a fi prelucrat). Cocaina era mult, mult mai profitabilă.

Și nici măcar nu am avut loc să mai scriu și despre Rusia și China.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp