Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Nea Grigore n-a mai apucat metroul

Metrou Drumul Taberei - Inquam

(Foto: George Călin/ Inquam Photos)

Nea Grigore era paznic într-un parc din Drumul Taberei. Venea tocmai din Berceni. Comuna Berceni. Cu trei mijloace de transport. Maxitaxi, metrou, tramvai sau troleibuz, ce prindea mai repede. În zilele grele, făcea două ore până la cabina lui din parc pe care o numea hâtru „palat”.

„- Poftiți, domniță, în palat!", mă invita el când poposeam cu gândurile mele și căruciorul în parc. Înăuntru, avea reșou, un radio mic portabil, un set de tacâmuri învelite într-o batistă, o vestă croșetată agățată de scaun și o carte de rugăciuni, cu ochelarii puși ca semn de carte. Sub masă, îi trăgeau cu ochiul diverse sticle, care se goleau pe măsură ce ziua înainta.

Nea Grigore de dimineață era bun, mucalit și mai ales treaz. Spre seară, diversele licori pe care le savura în „palat” îl transformau într-un balaur care scuipa înjurături și ocăra amarul ei de viață. Cu soția care nu-i făcuse copii, câinii care își goleau intestinele chiar lângă tobogan și stăpânii lor care nici măcar nu clipeau. Avea un aer de justițiar cu ochi sticloși și copiii îl îndrăgeau - seara, lăcrima când îi vedea, îi alerga împlecitindu-se prin parc și îi numea duios „bondari”.

Nea Grigore le-a înlocuit scândura de la leagăn când s-a rupt și le-a făcut bețe pentru porțile de fotbal. Când l-am întrebat cum de și-a găsit slujbă tocmai în Drumul Taberei, Nea Grigore mi-a spus, simplu: „de la metrou”. Spectrul magistralei deschisese noi orizonturi pentru acest om simplu de la țară, care nu putea trăi doar din ce vindea în piață. Era legat de acest cartier - copil fiind, venea în zonă cu mama lui să vândă lapte „la domni”. Acum, aștepta metroul cum se așteptau pe vremuri americanii: cu speranța unei vieți noi, în care va goni pe sub pământ până la maxi și va câștiga două ore de plivit în grădina lui de la țară.

Nea Grigore și-a adunat într-o dimineață lucrurile pentru că Primăria nu mai avea cu ce să-l plătească. „Cică s-au terminat banii de la UE!”. Atunci am aflat că în ultimele trei luni nu primisese niciun leu.

„- Domniță, n-am apucat metroul!”, mi-a spus, ca și cum acesta ar fi fost cel mai mare regret al vieții lui. I-am promis că atunci când va fi gata, merg să-i duc o pălincă, „să-l inaugurăm”. Și eu și el mai avem de așteptat.

Vara asta se împlinesc opt ani de când se tăiau primii copaci. „În trei ani, aici va fi stația ta de metrou”.

Suntem în teatrul absurd în care așteptăm un metrou și o autostradă ca pe noile minuni ale lumii moderne. Eu, ca să aduc o pălincă de la Cluj. Nea Grigore, ca să găsească, poate, un loc de muncă mai bun. Așteptăm pentru că n-avem de ales sau n-am ales noi ce trebuie. „Dacă nu vă place, plecați în altă țară!” Dar n-ar fi mai bine să plecați voi?!

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • O trista poveste a crudului adevar: asteptari de la incompetenta.
    • Like 2


Îți recomandăm

Fetiță la laptop

Situația se poate schimba în orice moment și școli aflate acum în scenariul verde sau galben pot trece de pe o zi pe alta în scenariul roșu, dacă în cadrul lor vor fi confirmate 3 cazuri de Covid. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Citește mai mult

Scoala din valiza

„Educația digitală nu înseamnă neapărat distanțarea între copil și profesor. Și aici îmi vine în minte un alt exemplu: profesorii dintr-o școală din Ialomița, care au devenit dependenți de copiii pentru a putea să folosească mijloacele digitale și s-au apropiat de copii”.

Citește mai mult

Andreas Lier - BASF

„Mă duc aproape în fiecare dimineață cu bicicleta la birou, pe o distanță de 3-4 km, în timp ce vecinii mei adoră să-și conducă SUV-urile, să stea în ambuteiaje, să polueze aerul, lăsând o amprentă mare de carbon doar pentru a se simți foarte confortabil și a afișa simboluri de statut social”, dezvăluie Andreas Lier, CEO al BASF România, într-un interviu pentru Republica.

Citește mai mult

O afacere cu cânepă

Ionuț a plecat în India în toamna lui 2017 ca să viziteze cele șapte orașe sfinte. A luat această decizie după un an și jumătate în care a lucrat pentru o companie elvețiano-britanică din Praga, unde ajunsese ca proaspăt absolvent al unui masterat în Olanda, care nu și-a găsit nimic de lucru în țară.

Citește mai mult

Andrei Pitis

Andrei Pitiş, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni din industria locală de IT, a investit până în prezent în 15 startup-uri, după ce în 2018 a demarat un proiect prin care vrea să ajute 100 de români să ajungă milionari în euro din startup-uri în tehnologie.

Citește mai mult