M-a apostrofat o călătoare în metrou și m-am cutremurat. Dacă eram o mamă care furniza gay societăţii?

Foto: Guliver Getty Images

De câte ori mi se opresc drumurile prin Bucureşti îi spun copilului:

- Dacă nu avem de ales şi trebuie să luăm un taxi, nu vorbeşti. Ai înţeles? Nicio vorbuliţă! Dacă e ceva urgent şi simţi că înnebuneşti, îmi trimiţi un sms.

- De ce mama?

- Nu pot să-ţi explic fără să detaliez şi nu avem timp. E o chestiune de siguranţă naţională. Dacă nu vrei s-o vezi pe maică-ta luându-se la bătaie cu concetăţeni, îţi ţii gura. Deh, copil vorbitor de limbă engleză, îl înţeleg toţi, nu e nevoie să improvizeze ca noi, băştinaşii.

- Ca atunci când te certai cu tata?

- Mai rău!

- Uh! Înţeleg ce vrei să spui.

Înţelege sărăcuţul, dar nu e pregătit pentru bunătatea debordantă a românului. Omul îi zâmbeşte cald în oglindă, ne întreabă de sănătate, câteodată are şi caramele de împărţit, până când fiu-meu scapă inevitabilul: „Ce zice?”. Atunci aparatul de taxat se trezeşte brusc din somn şi o ia la fugă, mai ceva ca gheata lui Bolt. Usain Bolt. Plătesc cursa, cât să dau taximetristului de mâncare pe o săptămână. Odată, unul ca ăsta l-a păcălit şi pe tatăl englez al copilului româno-englez, deşi îl avertizasem la fel de grijuliu. Ba m-a pus şi la punct indignat: 

- Ce, numai tu vrei să-l faci la buzunare? Lasă să mai dea şi la alţii, că aici ai făcut şcoala!

Bănuiesc că era unul care se recomanda ­intelectual.

Cu metroul

Ca să evităm pe de-a-ntregul repetarea scenariului, luăm metroul sau mergem pe jos. Într-o astfel de aventură, cu metroul, se aşază lângă noi o frumuseţe de vreo 30 de ani. Sofisticată până la brăţara de pe antebraţ. Ne explică plictisită că i s-a stricat maşina, de-aia e obligată să ne suporte, umăr la umăr cu tot detestabilul din subteran.

- Uită-te la ăla! Se oboseşte un pic să-şi coboare vocea la mine în ureche. Pe scaunul din faţa noastră, ascultă muzică la căşti în timp ce citeşte ziarul un tânăr bărbos, cu tatuaje şI cercel în ureche.

- Are sprâncenele pensate, manichiură şi se epilează pe corp. Ce fel de bărbat e ăsta? Eu, când mă strânge unul în braţe, vreau să văd puţin păr pe piept. O fi gay. Acum toţi sunt gay. 

Cum le dai de înţeles că perioada de promoţie s-a încheiat şi e timpul să te ceară de nevastă, toţi devin subit homosexuali. Fiu-meu înţelege şi el un cuvânt cosmopolit şi mă întreabă dacă cucoana comentează despre ghetele lui Adidas, roz. La şcoală, o mână de golani din anii mai mari îl terorizează pentru că maică-sa îI cumpără încălţăminte de fete, deşi dirigintele lor umblă cu cămăşi roz. Liniştesc copilul, doamna filosofează despre viaţă. E prea complicat de înţeles, ca să traduc. Şi ghetele lui nu sunt de fete! Enervat, mă întreabă „în fond, ce e ăla gay?". De aproape 4 luni îi ţin discursuri depre toleranţă. Încep să râd.

- Dacă nu ştii ce înseamnă, de ce te enervezi şi plângi când îţi strigă că eşti gay?

- Păi dacă ei râd, trebuie să fie ceva rău...

Doamna de lângă mine înţelege şi ea câte ceva, cam la aceeaşi paritate:

- Sper că nu-i băgaţi în cap copilului că e bine să fie gay! Mame dubioase, ca dumneata, strică bărbaţii. Îmi trec prin faţa ochilor nişte imagini care ar bântui orice minte dotată cu muchii. La zece ani îi făceam unui băieţel din vecini părul cu drotul, pe frate-miu l-am învăţat cum să-şi machieze coşurile, tundeam copilul la coafor când aveam câte o programare, ba la o serbare, unde trebuia să fie arici i-am împrumutat o bluză, pe sub vesta pe care i-am cusut conuri de hârtie pe post de ţepi. Ţepi ce au adus tuturor aminte de sutienele îndrăzneţe ale Madonnei. Mai citisem şi părerea profesorului Florin Colceag, care susţine că toţi ne naştem geniali, doar nepriceperea sau reaua voinţă a unor mame ne alterează.

M-am cutremurat. Dacă eram o mamă care furniza gay societăţii?

De-aia nu reuşeam să-mi refac viaţa, tot ce atingeam prindea măcar o tentă de gay! Doamna de lângă mine se foieşte, trage o gură de aer în piept, se plânge că pute, după care începe să se lege de imaginea efeminată a bărbatului strict heterosexual. ÎI spun că, asemeni femeilor, şi bărbaţii au libertatea şi dreptul la propria imagine. Că nu ne place unul sau altul e până la urmă o trăsătură a democraţiei, nu trebuie să ne placă ca să respectăm acelaşi drept, pe mâna altora.

Las puţin deoparte feţele hidratate şi date cu strugurel ale tinerilor din faţa noastră şi îi arăt din ochi un bărbat cât se poate de natural, transpirat la subsuori, crăcit pe două scaune, cu o doză de bere în buzunarul de la piept al cămăşii, care îi trage buza mai plină până la bărbie. Ăsta e idealul?

- Vai, nu! Sare cu totul de pe tocuri domniţa. Ea e genul Pitt, Clooney şi Butler. Se delimitează de noi şi am loc s-o privesc. Ţoale de firmă, care fac pe om. Sâni împodobiţi sub bisturiu, formă aproape perfectă. Păr vopsit profesional, coafat neglijent, să deruteze. Buze - epopee de şoşoni eşuaţi pe hol, după glodul din noiembrie. O zeiţă falsă care propovăduieşte scoaterea la iveală a adevărului.

O lume care te obligă să te impui după cum arăţi. Schimbarea rămâne o simplă promisiune. Neasumată. Deşi asta va speria un pic cititorul masculin, am să aduc puţin la scenă deschisă dragostea. 

Citesc tot mai des că bărbaţii îşi pierd încrederea în ei înşişi. Feministele le joacă hangerul pe sub nas, intimidându-i. S-a ajuns acolo unde el are mai mult chef de stat de vorbă „după”. Femeia adoarme obosită, după ce a alergat toată ziua să-l prindă din urmă pe scara socială. Problema prezentului e că ne îndrăgostim de imagini, iar imaginile se deteriorează pe repede înainte. Căutăm şi e imposibil de găsit timpul pierdut. Bietul Proust. Heterosexualii fac risipă de căsnicii, în timp ce homosexualilor, în mare parte a lumii, li se interzice fie şi una. Dragostea s-a ascuns demult. Au speriat-o implanturile de suflet. Plasticele. Dragostea nu e proastă.

Nu cumpără ambalaj fără conţinut, indiferent de promoţie. Deşi s-a încetăţenit ideea că ar pune văl pe creier, dragostea e de fapt agent de legătură între creier şi inimă. (De văl se ocupă hormoniada). Dar despre toate astea vorbeşte mai frumos Andrei Pleşu. Eu mi-s feminină, impresionabilă și lăcrimez.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp