Nu se construiește aproape nimic, nu se reabilitează, nu avem autostrăzi, aeroporturi, centuri ocolitoare, monumente istorice restaurate. În schimb, lansăm, contractăm, comandăm proiecte, expertize, studii, strategii. Motivul îl cunoaștem. Discutăm despre sifonarea banilor publici, prin firmele de casă, fără să răspundă cineva în final.
Doar se cheltuie, fără niciun rezultat.
Totul se finalizează cu „expertiza/studiul a arătat că...". Și nu se întâmplă nimic. 2-3 ani, după care se comandă un alt studiu, și tot așa. Zac prăfuite în niște sertare, timp în care nu ne modernizăm, nu ne dezvoltăm, circulăm pe aceleași șosele înguste și obosite, pierdem timpul traversând, într-un trafic infernal, localități de la un capăt la altul. Clădirile istorice cad peste noi, cu excepția unor orașe, majoritatea rămânând încremenite în anii '90, invadate de construcții haotice, fără să se respecte vreo regulă de urbanism.
În anii preelectorali se practică „heirupismul”, se încep tot felul de lucrări, cu un zel de fațadă, bun numai să smulgă voturi.
Deodată apare și transparența, suntem ținuți la curent cu toate, apar fake-news-uri (că tot e la modă) și fotografii cu 4-5 muncitori lângă un utilaj cu descrierea „se lucrează intens”. Iar după poză dispar toți din peisaj. Îngrijorător este că foarte mulți sunt creduli, nu realizează și încurajează astfel de practici prin neștiința și naivitatea lor.
Cu alte cuvinte, se practică prosteala pe față. Nu învățăm nimic din trecut, uităm repede, suntem superficiali și ușor de manipulat. Ne mulțumim cu puțin și ni se induce mereu „că nu se poate mai mult”. Că toți sunt la fel. Că toți fură, dar unii mai fac și ceva pentru comunitate. Complet greșit și anormal! Că nu putem avea pretenții, că legislația este stufoasă și nu ajută, că birocrația este prea mare. De parcă noi am legifera, noi am încărca organigramele, noi am angaja tot felul de incompetenți în loc de specialiști. Și nu ei.
Poate că aș fi de acord, dacă peste tot ar fi la fel. Dar când observi cu ochiul liber că există orașe unde s-a reușit, orașe pe care le percepi vii, înfloritoare, unde se întâmplă ceva, nu mai ești dispus să crezi ce ți se livrează. Acestea reprezintă exemplul clar că se poate. Cu toate piedicile întâmpinate.
Din păcate, sunt doar excepții, iar discrepanțele de dezvoltare sunt foarte mari. Inadmisibil de mari. Sunt zone unde proiectele prind aripi, ce se promite se face, și zone unde doar se promite și de fiecare dată dintr-o dată, ca printr-o minune, apar tot felul de motive pentru a nu fi transpuse în realitate proiectele propuse. Și începe victimizarea, se caută vinovații. Se arată mereu în altă parte.
Unde nu apare o diferență majoră este capitolul infrastructură rutieră, deficitară la nivel național. Într-adevăr, se înregistrează un minus în Moldova, aceasta fiind total deconectată de restul țării, aici nu există nici măcar un drum expres care să străbată toată regiunea istorică. În Ardeal sunt doar segmente de autostradă, iar despre Comarnic-Brașov, ce să mai vorbim. Apare și dispare odată cu instalarea unui nou guvern.
Suntem subdezvoltați, asta este clar. Deși unii se laudă cu realizări mărețe. De fapt, doar cu promisiuni. Mi-aș dori o desfășurare de forțe în ceea ce privește lucrările, în același ritm în care apar - precum ciupercile după ploaie - studiile, strategiile și proiectele.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Am norocul să trăiesc în Oradea,unde nu se mai termină cu șantierele:când nu e reabilitare de clădiri(nu numai cele Art Nouveau),e înlocuire de rețea apă-canal-încălzire asezonată cu construcție de parcare,când nu e centură undeva în marginea orașului,e amenajare de piațetă ptr.recreere la pachet cu un pasaj de trafic rutier subteran etc.
În principal,pe bani europeni.
Nu sunt neaparat de acord, dar exista un sambure de adevar. Eu cred ca am ajuns aici pentru ca noi nu ne-am definit proiectul de natiune in 1918 si nu ne-am stabilit nici o strategie ca tara. Deasemean nu cred ca suntem un popor cu abilitati strategice prin cele exprimate mai sus. Noi toti tindem sa dam vina catre altii care nu ne lasa in pace, avem mania persecutiei si ne dam loviti imediat. In interior avem doua Romanii, avem statul paralel - adica adminstratia publica, organele de stat, parlamentul, guvernele, presedintia, etc. - dar in final cred ca vina ne este atribuita tutoror. Nu ne intereseaza viitorul, decat la nivel declarativ, vrem gratificari instante fara neaparat sa dam ceva in schimb. Avem o problema generala de natiune, carcacter, cooperarare intre noi si interesul comunitatii inainte de cel personal.
Astazi am citit un articol referitor la nationala de fotbal a Romaniei. Sunt doua citate pe care doresc sa le adaug care completeaza cele de mai sus:
- "Noi nu avem "co*ie"
- *Noi minţim tot timpul. Credem că o să găsim tot timpul o şmecherie. Dar şmecheria nu ţine aproape niciodată, deşi noi credem altfel. Suntem campioni mondiali la lucruri superficiale"
...spuse de Ladislau Boloni
Sa speram ca generatia tanara va schimba ceva...sa nu uitam totusi ca noi suntem antrenorii lor...