Noi, românii, avem un mare noroc când vine vorba de mâncare și nu știm să ne bucurăm de el

Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

În pandemie am stat în Olanda 3 luni. Încercând să găsesc mâncare cât mai ok am vorbit cu diverși oameni despre cum își procură ei mâncare, în special legume proaspete și carne. Majoritatea apelează la supermarketuri, însă nu pentru că nu ar dori să aibă o alternativă, ci pentru că disponibilitatea unor piețe asemănătoare cu piețele pe care le avem noi în orașe este mult mai mică. Acolo se organizează piețe ale fermierilor, la fel cum sunt piețele temporare care se organizează în orașele mai mari de pe la noi și unde vin producători locali și își expun produsele. În Olanda caracterul acestor piețe este temporar și atâta vreme cât sunt organizate, în aceste piețe este forfotă. Piețele permanente pentru țărani sau fermieri sunt considerabil mai rare în Olanda și în țările din vest, iar noi avem norocul să avem câte o piață aproape în fiecare cartier.

Sportul, recuperarea și nutriția merg mână în mână și orice încercăm să facem în viață ar trebui să încercăm să facem cât mai bine. Din punct de vedere nutrițional ar trebui să alegem ingrediente cât mai sănătoase și cât mai puțin standardizat produse. Auzeam puncte de vedere cum că produsele din piață nu sunt controlate și sunt mai puțin sigure, însă aici nu sunt de acord. Dacă dați o tură prin cea mai apropiată piață veți știi să diferențiați pe cei care sunt cu adevărat producători de cei care sunt doar niste bișnitari oportuniști care au reușit să-și rezerve o masă de desfacere. Cumpăr din piață de când eram mic și îi însoțeam pe părinții mei la cumpărături la începutul anilor ’90. Apoi am căzut și eu în confortul magazinului de la colț de stradă, apoi când am început să tratez cu seriozitate nutriția, am revenit la piață. La piață trebuie să îți faci lecțiile foarte bine, să îi descoși pe cei care vând acolo despre cum produc. Dacă ești iscusit vei știi cum să-ți alegi furnizorii și vei vedea o diferență intre legumele, ouăle și laptele procurate de la micii producători români, față de ceea ce găsești în supermarketuri. Nu spun că supermarketurile nu au fructe și legume în regulă, însă în piață sunt cu siguranță mai proaspete, mai gustoase și mai puțin tratate cu diverse chimicale.

Lăsând la o parte vizitele în piață, care trebuie să (re)intre în reflexul oricui, să ne facem bine lecțiile când vine vorba de nutriție și atâta vreme cât vom susține acești mici producători autohtoni vom putea încetini procesul de standardizare la care ne aliniem. În afară de piețe încă avem norocul să avem bunici, rude sau cunoștinte la țară, și in cazul ăsta nu mai putem să spunem că nu știm cum au fost cultivate produsele. Putem să ne alimentăm cu ajutorul lor cu tot felul de produse și susținem și viață grea de la tara, dar ne și alimentăm sănătos și destul de ieftin. Și chiar dacă aceste produse ar fi mai scumpe, tot ar merita și tot am ieși mai ieftin la final de viață când ne confruntăm cu tot felul de afecțiuni. Mâncatul sănătos intră în sfera prevenției.

Vehiculul cu care ne deplasăm în lume, corpul nostru, are nevoie de mâncare cât mai puțin procesată, are nevoie de fibre, de grăsimi, de proteine, de carbohidrați. Putem, în România, să ne procurăm aproape toată mâncarea doar apelând la furnizori mici sau la țărani, însă trebuie să ne dăm puțin mai mult interesul.

Haideți să ne bucurăm de ultimii ani în care vom mai putea găsi astfel de produse și până ne westernalizăm de tot. Haideți să ne susținem oamenii de alături și, fără nici o urma de naționalism absurd, să ne ajutam mai mult dintre noi când vine vorba de orice, nu doar de alesul furnizorilor de mâncare. 

În urmă cu peste 10 ani, când m-a vizitat un prieten din străinătate, am stat pentru o zi într-un hostel din Brașov. Hostelul servea la bufetul suedez tot felul de produse luate de la țăranii din zonă. Laptele era gras, produs local. Cine a copilărit la tară știe că laptele are caimac, bule de grăsime (care în industrie se extrag pentru a face smântână și alte produse) și este mult mai cremos, mai gros. Mă amuza faptul că cel puțin 2-3 dintre străinii care erau în acel hostel au întrebat dacă cumva laptele era stricat. Zâmbind, proprietara le-a explicat că așa este laptele de fapt și că dacă trec peste moftul că în cafea le-a căzut putina grăsime de la lapte, în rest produsul are să fie foarte gustos. L-am invitat pe prietenul meu să bea o ceașcă de lapte autentic local, fiert clasic în casă și a rămas uimit de textură și de gust. El nu văzuse niciodată cum se mulge manual o vacă, nu băuse decât laptele apa de la supermarket.

Haideți să ne bucurăm de ultimii ani în care vom mai putea găsi astfel de produse și până ne westernalizăm de tot. Haideți să ne susținem oamenii de alături și, fără nici o urma de naționalism absurd, să ne ajutam mai mult dintre noi când vine vorba de orice, nu doar de alesul furnizorilor de mâncare. Treaba asta cu disponibilitatea piețelor agro-alimentare și a produselor cât de cât tradiționale pe care le avem la dispoziție face parte din lucrurile care constituie partea plină a paharului când vine vorba de România. Haideți să fim puțin mai atenți la ce importăm pentru că am început să importăm și obezitatea, adică stilul de mâncat/mâncare american. Am scapăt de comunism și am adoptat un sistem care a rândul lui are o grămadă de avantaje, dar și propriile lui hibe. Că să devenim mai buni trebuie să ne facem o introspecție și să vedem unde ne putem îmbunătăți. Schimbându-ne în bine vom putea îmbunătăți și sistemul actual. Totul începe cu mișcare, mâncare și somn.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp