În secolul trecut, într-o seară, am dat drumul la televizor. Am găsit o emisiune unde dl. Mircea Ciumara, ministrul de finanțe din perioada respectivă, răspundea în direct la întrebările realizatorului emisiunii. La un moment dat, dl. Ciumara, a zis că pe el nu îl interesează lipsa de medicamente din spitale pentru bolnavi, el trebuie să mențină deficitul bugetar sub 3%.
Cu actualele injuste măriri de taxe, situate între 100% și 300% pe apartamente, locuințe, proprietăți în general, automobile, remorci, rulote, motociclete etc, guvernul Bolojan se sincronizează inexorabil cu logica în care reducerea deficitului cu metode brutale este tot ce contează.
La impozitul pe automobile, s-a inclus în formula de calcul și norma de poluare, suplimentar peste capacitatea cilindrică a motorului termic pentru a se respecta măsura din PNRR, jalonul 4. Modalitatea aceasta de taxare injustă este identică cu propunerile vehiculate în spațiul public de reprezentanții industriei auto, care vrea să ne forțeze să cumpăram mașini scumpe, noi, „nepoluante” ca să își crească artificial vânzările și profitul. Ce coincidență întâmplătoare.
Ca să poluezi trebuie să circuli cu acel mijloc de transport, să funcționeze motorul termic. Dacă o persoană pleacă din țară 6 luni și nu circulă nimeni cu mașina respectivei persoane, deci nu poluează, cum este posibil sa plătești această taxă? Din prețul final al combustibilului de la pompă de 1,5 euro pe litru, aproximativ 50% reprezintă taxe și accize încasate de stat. La salariile oferite în România, avem preț la pompă ca în Austria. Nu a fost suficient, s-a mai adăugat un impozit fix denumit pompos „taxa de poluare”.
Acciza este o taxă dedicată produselor de lux, așa cum, în România sunt considerați carburanții și energia electrică. De exemplu, în Germania, taxa pe șampanie și alte vinuri spumante (Schaumweinsteuer) este o acciză specifică unui produs de lux real, introdusă în 1902 de către împăratul Wilhelm al II-lea. Motivul a fost unul strict strategic - finanțarea construcției flotei imperiale de război. A fost eliminată în anul 1933 și apoi reintrodusă în anul 1939, pentru pentru a finanța construirea flotei de submarine. De atunci a suferit câteva ajustări, dar este în vigoare și astăzi.
În Constituția României, la articolul 56, paragraful 2, este scris foarte clar: „Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale". Cea mai simplă și coerentă abordare este ca această taxa de poluare să fie inclusă în prețul carburantului sau extrasă din accizele existente, deoarece s-a ajuns la aberații fiscale în care o mașină euro 4 care parcurge jumătate din distanță versus o mașină euro 6, să plătească impozit mai mare, ceea ce reprezintă o clară discriminare fiscală. Inclusiv la mașinile hibride, diferă enorm de la model la model și tipul de exploatare (urban mare, urban mic, comuna, drum de munte, drum la șes) raportul între numărul de km parcurși cu motorul termic față de cel electric. Taxa de poluare trebuie să depindă liniar de numărul de kilometri parcurși cu motorul termic.
Proprietarii de bărci cu motor sau iahturi sau cei care dețin avion plătesc și ei acest impozit în funcție de norma de poluare? Pe ce principii a fost calculat, în situația în care a fost calculat?
Este pentru prima dată când se desfășoară o campanie furibundă de protest pe Internet, prin care ni se cere să plătim impozitele locale în ultima zi a lunii martie. Personal vă sfătuiesc să nu procedați astfel, încercați să plătiți eșalonat în timp, pentru că sigur în 31 martie site-ul ghiseul.ro nu va fi funcțional, din cauza numărului mare de accesări.
Prim-ministrul Bolojan justifică aceste măriri de taxe prin necesitatea primăriilor de a utiliza aceste fonduri pentru: pietruirea drumurilor, asfaltări, noi locuri de parcare, lucrări la rețeaua conductelor de apa rece, extinderea infrastructurii de gaz metan, continuarea proiectelor de investiții de la nivel local, canalizări, școli care se repară, iluminat public, crearea de condiții mai bune pentru oameni etc.
De 36 de ani ni se repetă același laitmotiv. De fapt, sumele acestea se vor duce în salarii, sigur în 2027 se măresc iar salariile în sectorul bugetar, deci este nevoie de fonduri.
În același timp, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, dl. Dragoș Pâslaru, ne comunică pe FB că în 2026, România și-a propus atragerea de fonduri europene în valoare de 15 miliarde de euro, bani care să ajungă în investiții cheie în spitale, școli, autostrăzi, infrastructură locală și competitivitate economică.
Dacă urmează să ne fie transferate de la Uniunea Europeană 15 miliarde de euro echivalent a 75 miliarde de lei, inclusiv pentru infrastructura locală, de ce s-au mărit aberant taxele locale cu aceste valori uriașe?
De ce să-ți antagonizezi cetățenii în asemenea măsură, inclusiv o parte din cei care te-au votat, îmi este greu să înțeleg.
Guvernul dorește ca în luna ianuarie 2026 să își asume răspunderea în Parlament pe reforma administrației publice locale, de unde speră la o economie anuală de 1,7 miliarde de lei, prin reducerea salariilor cu 10% sau prin concedierea angajaților. O sumă cuprinsă între 3,5-4,5 miliarde lei se estimează a fi salvată prin reducerea cheltuielilor cu personalul în administrația centrală.
Guvernul lucrează la bugetul pe anul 2026, ce probabil urmează să fie aprobat în februarie 2026. Este fără precedent ca bugetul țării pentru anul în curs să fie aprobat în februarie. M-aș fi așteptat de la executivul bunei guvernări ca bugetul să fi fost redactat în luna octombrie 2025 și, în prima zi lucrătoare din noiembrie, să fi fost transmis Parlamentului pentru aprobare, să aibă timp parlamentarii pentru eventuale amendamente și apoi la final de noiembrie să fie aprobat. Să nu mai asistăm la votarea caragialească a legii bugetului de stat cu 3 zile înainte de Crăciun.
Îmi este limpede că nu există niciun plan serios de reforme structurale, profunde, de reproiectare a țesutului administrativ atât la nivel local cât și central al acestei țări. Nu primim decât scumpiri, majorări de taxe, majorări de impozite, majorări de accize, alte scumpiri, măcelărirea burselor copiilor, noi impozite prost gândite și prost aplicate.
Numărul de angajați la stat se situează undeva între 1,3-1,4 milioane. Anul acesta se elimină 13.000 de posturi din administrația locală, o măsură luată în grabă, pe final de an. În intervalul 2021-2024 cheltuielile cu salariile în sistemul public au crescut cu +46,4%. Costurile cu salariile angajaților la stat s-au cifrat la 164,6 miliarde de lei în anul 2024, iar până la 30 noiembrie 2025 s-au cheltuit deja 154,1 miliarde lei, plus 4,1% față de luna noiembrie 2024. Nu vorbește nimeni din arcul guvernamental de necesitatea unui proiect bine realizat și impecabil executat de reducere a numărului de bugetari sub 1 milion în 3-4 ani, fără convulsii sociale.
Nu s-a prezentat public un plan inteligent, bine conceput, articulat de a se micșora ecartul de TVA neîncasată, de la 35-40 de miliarde lei anual, la 1-2 miliarde. S-a preferat mărirea cotei TVA standard de la 19% la 21%, iar cotele reduse au urcat la 11%.
Ca buni cetățeni, o să ne conformăm, plătim impozitele, respectăm legile, regulamentele, statul de drept, potrivit îndemnului biblic - „Dați Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
În mod normal ar trebui ca în viitor, când bugetul se va echilibra, să nu mai fie crescute o perioadă, dar slabe șanse dacă nu se fac reforme structurale în aparatul de stat. Problema e că guvernanții uită de reforme și lasă lucrurile așa cum sunt, imediat ce există suficiente fonduri și nu mai sunt constrânși să reducă cheltuielile. Adoptarea bugetului se tot amână penru că la fel se întâmplă și cu deciziile CCR de care depinde acesta. Degeaba adopți un buget și te trezești că trebuie să execuți altul prin decizie judecătorească.