Ca profesor universitar la Academia de Studii Economice le predic constant studenţilor despre rolul benefic al concurenţei în plan economic. Este combustia care demarează mai rapid motorul progresului în varii domenii, acţionând în beneficiul consumatorului pe baza raportului „calitate-preţ”.
Este pilonul fundamental al economiei de piaţă, starea de competiţie dintre firme stimulând inovarea şi creativitatea. De aceea, în mai toate economiile moderne ale secolului XXI există un organism - Consiliul Concurenţei - a cărui menire este aceea de asigurare a stării de competiţie, inclusiv prin sancţionarea comportamentelor anticoncurenţiale.
Ca cetăţean al României actuale, mă confrunt de ceva vreme cu lipsa de facto a concurenţei în spaţiul politic local. Şi nu sunt singurul.
Absenteismul la alegeri este probabil dovada supremă: „Pe cine să alegi? Toţi sunt la fel”. Am căutat argumente pentru coalizarea evidentă a spaţiului politic al cărei efect va fi cu siguranţă o îndepărtare şi mai mare de cetăţean, de „alegător”.
O explicaţie, majoră în opinia subsemnatului, este lipsa ideologiei ca argument suprem al creării partidelor. Afirmaţia este susţinută, desigur, şi prin continua migraţie a aleşilor locali: partidul, ca mijloc de atingere a bunăstării personale şi nu ca modalitate de promovare a ideologiei în interesul cetăţii.
Susţinerea noului guvern de către toate formaţiunile politice importante constituie cea mai recentă demonstraţie a cartelizării scenei politice româneşti. E greu de motivat raţional actualul comportament al partidelor politice.
România nu se află în faţa unui pericol extern iminent care să solicite această „solidaritate” politică.
Nu mai mult decât alte ţări în orice caz. România este ameninţată intern, prin corupţia generalizată la toate nivelurile, mai ales politic, corupţie care a ajuns să facă victime la propriu, vezi tragedia de la Clubul Colectiv. Am ajuns astfel la o altă motivaţie majoră a cartelizării politicului: protecţia de actul de justiţie pe calea imunităţii parlamentare.
Semnele de radicalizare a opiniei publice demonstrează eşecul strategiei de non-concurenţă adoptată de spaţiul politic. O opoziţie activă are rolul de a acţiona ca o supapă de depresurizare democratică a nemulţumirilor, inerente de altfel, ale unei părţi a electoratului. Lipsa acesteia generează acumulări interne cu riscul unor manifestări ulterioare violente ale societăţii civile.
Zidul înalt autocreat de clasa politică împiedică pătrunderea unor oameni noi, ceea ce are tot un efect de bumerang. „Strada” cerea oameni noi acum câteva zile. Sunt destui. Numai că nu pot escalada zidul. În interiorul căruia nu se află de fapt mai nimic.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Libera concurenta e un slogan gol,se vrea globalizare,se fac fuzionari peste fuzionari,achizitii;economia mondiala tinde sa fie controlata de citeva internationale;monopolurile de stat trebuie musai sa fie inlocuite cu cele private.
Mai functioneaza Capitalismul daca libera concurenta nu exista,sau se transforma in Sclavagism Modern?
Credeti ca poate fi concurenta politica si democratie in aceste conditii?
Reformarea clasei politice este un vis frumos dar ratat dupa parerea mea. A trecut un an de cand ar fi fost normal sa vedem "schimbarea la fata". Cu exceptia celor extrasi din viata publica de institutiile statului, aceleasi chipuri sunt vizibile. Probabil ca sunt convinsi ca fara ei, cei initiati, nu se poate. In public toti clameaza reforma clasei politice. Dar cand e vorba de trecut la fapte nu se intampla nimic. Adica sa se schimbe totul, cu exceptia lor. Va mai trebui iesit in strada pana cand vor intelege mesajul. De multe ori...