Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Non-concurenţa sau cartelizarea scenei politice româneşti

Ca profesor universitar la Academia de Studii Economice le predic constant studenţilor despre rolul benefic al concurenţei în plan economic. Este combustia care demarează mai rapid motorul progresului în varii domenii, acţionând în beneficiul consumatorului pe baza raportului „calitate-preţ”.

Este pilonul fundamental al economiei de piaţă, starea de competiţie dintre firme stimulând inovarea şi creativitatea. De aceea, în mai toate economiile moderne ale secolului XXI există un organism - Consiliul Concurenţei - a cărui menire este aceea de asigurare a stării de competiţie, inclusiv prin sancţionarea comportamentelor anticoncurenţiale.

Ca cetăţean al României actuale, mă confrunt de ceva vreme cu lipsa de facto a concurenţei în spaţiul politic local. Şi nu sunt singurul.

Absenteismul la alegeri este probabil dovada supremă: „Pe cine să alegi? Toţi sunt la fel”. Am căutat argumente pentru coalizarea evidentă a spaţiului politic al cărei efect va fi cu siguranţă o îndepărtare şi mai mare de cetăţean, de „alegător”.

O explicaţie, majoră în opinia subsemnatului, este lipsa ideologiei ca argument suprem al creării partidelor. Afirmaţia este susţinută, desigur, şi prin continua migraţie a aleşilor locali: partidul, ca mijloc de atingere a bunăstării personale şi nu ca modalitate de promovare a ideologiei în interesul cetăţii.

Susţinerea noului guvern de către toate formaţiunile politice importante constituie cea mai recentă demonstraţie a cartelizării scenei politice româneşti. E greu de motivat raţional actualul comportament al partidelor politice.

România nu se află în faţa unui pericol extern iminent care să solicite această „solidaritate” politică. 

Nu mai mult decât alte ţări în orice caz. România este ameninţată intern, prin corupţia generalizată la toate nivelurile, mai ales politic, corupţie care a ajuns să facă victime la propriu, vezi tragedia de la Clubul Colectiv. Am ajuns astfel la o altă motivaţie majoră a cartelizării politicului: protecţia de actul de justiţie pe calea imunităţii parlamentare.

Foto Guliver Getty Images 

Semnele de radicalizare a opiniei publice demonstrează eşecul strategiei de non-concurenţă adoptată de spaţiul politic. O opoziţie activă are rolul de a acţiona ca o supapă de depresurizare democratică a nemulţumirilor, inerente de altfel, ale unei părţi a electoratului. Lipsa acesteia generează acumulări interne cu riscul unor manifestări ulterioare violente ale societăţii civile. 

Zidul înalt autocreat de clasa politică împiedică pătrunderea unor oameni noi, ceea ce are tot un efect de bumerang. „Strada” cerea oameni noi acum câteva zile. Sunt destui. Numai că nu pot escalada zidul. În interiorul căruia nu se află de fapt mai nimic.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ce rol benefic are concurenta daca nu e libera?
    Libera concurenta e un slogan gol,se vrea globalizare,se fac fuzionari peste fuzionari,achizitii;economia mondiala tinde sa fie controlata de citeva internationale;monopolurile de stat trebuie musai sa fie inlocuite cu cele private.
    Mai functioneaza Capitalismul daca libera concurenta nu exista,sau se transforma in Sclavagism Modern?
    Credeti ca poate fi concurenta politica si democratie in aceste conditii?
    • Like 0
  • Uh.. Eu votez cu UDMR. Cum ar fi, în țara asta xenofoabă, să ne trezim cu un guvern UDMR? Cred că le-am transmite un semnal....
    • Like 0
  • Bine punctata non-concurenta politica. Ma tot intreb de ceva vreme daca are rost sa ma deplasez pentru a vota la urmatoarele alegeri. Si realizez ca nu am (deocamdata) din ce alege. Sunt aceleasi nume, eventual pe alte liste. Simplul fapt ca trec cu atata repeziciune dintr-un partid in altul, chiar diametral opuse ideologic, demonstreaza ca nu doctrina unui partid ii determina sa devina membri. Si atunci nu mai raman decat argumentul financiar si dorinta de putere. Spectacolul jalnic al jignirilor si apoi al impacarilor intre membri si intre partide imi displace profund si imi induce o neincredere totala in oameni care astazi se injura si maine se imbratiseaza de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Nu vad nici o urma de eleganta sau de caracter la asemenea indivizi. Au format insa un club inchis, inflexibil si nereformabil. Tanjesc sa vad partide care se lupta pentru idei nu pentru acces la banul public. Tanjesc sa vad politicieni care atunci cand pleaca dintr-un partid nu dau fuga sa se inscrie in partidul care are cel mai apropiat sediu de cel din care tocmai au iesit.
    Reformarea clasei politice este un vis frumos dar ratat dupa parerea mea. A trecut un an de cand ar fi fost normal sa vedem "schimbarea la fata". Cu exceptia celor extrasi din viata publica de institutiile statului, aceleasi chipuri sunt vizibile. Probabil ca sunt convinsi ca fara ei, cei initiati, nu se poate. In public toti clameaza reforma clasei politice. Dar cand e vorba de trecut la fapte nu se intampla nimic. Adica sa se schimbe totul, cu exceptia lor. Va mai trebui iesit in strada pana cand vor intelege mesajul. De multe ori...
    • Like 0
  • La macchina del fango.
    • Like 0
  • Ce mi se pare mie penibil, este faptul că, după "Colectiv", începe să-și arate fața și concurența. Apar noi partide, stimulate de nevoia de "altfel"... Și, pe cine să vezi? Domnul Ghișe, altul, dar tot ăla(!). Am mai văzut pe social-media, alt partid, care ar reuni "elementele valoroase" din PUNR, Vatra românească și partidul defunctului Vadim. Sau partidul defunct al defunctului... Și or mai fi și altele, noi-nouțe, cu de la trei membrii în sus! Visam și eu, după protestele din stradă de acum câteva zile, că apar două-trei partide noi, în care să nu pătrundă decât oameni simpli, care nu au făcut deloc politică până acum... Cinstiți și cu dorința clară de a reforma România. Partide la care să adere cât mai multă lume, care să lase pe cele tradiționale la scoruri de sub 10% la alegerile de anul viitor. Care să dea acei candidați pe care ni-i dorim, de 25 de ani, "mai curați, mai uscați", care să nu fure, care să dea și cetățeanului câte ceva. Chiar și numai "bună ziua", atunci când te duci la un birou să-ți rezolvi ceva într-o instituție de stat. Care să te privească fără să-i apară în ochi semnul $$$, ca în desenele animate. Care chiar vrea să te asculte. Sper ca din visul meu, măcar o parte să se împlinească. Există ceva șanse. Și mai sper ca alegătorul de rând să deschidă bine ochii la ce votează în viitor. Idea e să nu fie tot "ăia"!
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult