Credit: Lucian Alecu / Shutterstock Editorial / Profimedia
După ce s-au mai limpezit apele electorale aferente primului tur al prezidențialelor și a devenit clar faptul că nici măcar Ciolacu n-a fost creditat de români pentru turul doi, deși toate sondajele l-au dat câștigător incontestabil pe toată perioada campaniei, putem să facem niște analize ale cauzelor situației în care ne aflăm. Pentru că, de fapt, tot ce se întâmplă azi seamană cu o notă de plată. Nu aș zice că e una corectă, dar în mod cert e piperată. Și n-am consumat noi la masa aia.
Principalul motiv pentru care Călin Georgescu a avut pârtie către locul întâi al primului tur este faptul că partidele tradiționale (PSD și PNL) au trimis în lupta cea mare două caricaturi. Căci, și dacă dăm la o parte corupția și scandalurile publice legate de cei doi candidați ai partidelor mari, tot o imagine urâtă rezultă.
Marcel Ciolacu a fost realmente un candidat periculos. Construit pe tiparul lui Ceaușescu, fostul covrigar de la Buzău emana prin toți porii o poftă imensă de putere. Ne-a arătat când deschis, când cu nervi, că îi place la lux, la hoteluri de cinci stele din Paris, cu jet-ul privat la Monaco, că îi plac banii Nordis, că are pantofi de mii de euro și costume de designer. Ne-a demonstrat că, deși abia știe să lege două cuvinte în limba engleză, n-are nicio reținere în a face pe deșteptul. Și nici să se rățoiască la presă, de parcă vorbea cu familia lui acasă la Buzău. Ciolacu a fost o alegere sinistră a PSD atât pentru conducerea partidului, cât și pentru preluarea unei candidaturi de o asemenea importanță. Pentru alegerea asta partidul întreg plătește acum cu un rezultat catastrofal.
Apropo, scorul de azi al lui Ciolacu e cât scorul lui Dăncilă din 2019. Și atunci Dăncilă venea după o perioadă în care “ciuma roșie” era înjurată peste tot, în care era rușine să fii pesedist. Ciolacu a prins vremuri mai civilizate, mai relaxate. Și părea că e puternic pe poziție. Scorul de acum, similar cu cel al Dăncilei, arată că, din nou, românii au identificat caricatura și au pus-o la locul ei: la groapa cu rebuturi politice. Acum, e important să conștientizeze asta și el. Și să plece cu un pic de demnitate la Buzău, la covrigărie. Nu ne va lipsi, oricum!
Nicolae Ciucă a fost alternativa pe galben la toate celalalte oferte, inclusiv la cea a Rusiei, care a și câștigat. Dar n-a câștigat chiar fără motiv. Căci nici varianta galbenă a potențialului reprezentant al neamului nu s-a remarcat prin altceva decât printr-un ridicol absolut.
Ciucă a fost o caricatură din secunda în care a luat prima dată microfonul în mână. De altfel, candidatul Ciucă a avut un gen de campanie care i-a îngrețoșat până și pe cei mai loiali liberali. Căci asocierea cu maneliști infractori precum Mocanu sau Gheboasă nu putea să fie privită cu ochi buni de electoratul fin al PNL. Mai mult, gafe precum “apa care răcorește când o domini” sau “calitățile lui Ciolacu” au făcut pe mulți să se îndoiască de nivelul de inteligență al generalului galben. De aceea, Ciucă n-a putut fi nicio secundă finalistul acestei competiții. Pur și simplu, nu avea sens să fie, de vreme ce electoratul pro-sistem și-a dus oricum voturile în coșul lui Marcel Ciolacu. Și electoratul pro-sistem e tot mai puțin, se pare. Că sistemul în sine e bolnav.
Dar în cazul lui Ciucă și al PNL, cel mai puternic penalizată a fost trădarea. O trădare care s-a petrecut sub ochii noștri, la puțin timp după ce PNL ne-a promis că ne scapă de “ciuma roșie”. Înfrățirea cu ciuma a lăsat pe mulți dintre oamenii cu spirit civic și implicare în viața publică cu privirile pierdute. A fost o trădare la niște cote pe care și astăzi le privim ca incredibile. Ciucă, cu toate manelele din lume, n-a avut nicio secundă șanse. Cu toate astea, a refuzat orgolios o alianță cu candidatul Elena Lasconi care, iată, fără partid mare în spate, a reușit totuși să ajungă în turul al doilea. Și dacă Ciucă ar fi făcut alianța asta, renunțând la candidatura pe care părea că a acceptat-o forțat, astăzi nu scria lumea întreagă despre rusofilul legionar care a acaparat simpatia celei mai mari părți a populației României. Astăzi nu eram de râsul lumii întregi, dacă generalul era și patriot. Dar n-a fost…
Astăzi, Ciucă și Ciolacu trebuie să ne lase! Definitiv. Să își dea demisia nu printr-o hârtie semnată și depusă la secretara partidului. Nu! Să vină în fața noastră și să ne roage să-i iertăm, că au pus în pericol cu bună știință (căci ei l-au văzut pe Georgescu, orice ar spune azi) securitatea statului român. N-o să-i iertăm. Dar măcar ar fi o retragere demnă de niște oameni, nu de niște caricaturi sinistre. Din cauza cărora plătim acum cu toții o notă de plată pentru o masă la care noi n-am consumat.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
De ce România nu este capabilă să își țină tineretul visător acasă? De frica celor care în loc să repare ceea ce există vor să desființeze fără să aibe ce să pună în loc.
În alte state cetățeni mai evoluați creează economii mai evoluate, ei nu repară ci cumpără altele noi. Noi încercăm să reparăm încercând să aflăm de ce s-a stricat.
Spune-mi te rog, te-ai gândit la posibilitatea de a încerca să previi, cumva, accesul la TikTok- celor din diaspora? Nu face acum pe a tot-stiutoarea (adică desteapta) iar dacă te-ai gândit și nu ai acționat asta este rău. Tot atât de rău cat au făcut “organele abilitate” ca nu s-au gândit la asta. În occident a vota folosind internetul este o practică curentă tot atât de curentă cât este practica copiatului în România dar nu a pus nimeni în practică soluția găsită acolo pentru înlăturarea eventualelor defecțiuni. Cere în continuare execuția în masă a incapabilor cu toate ca asta ar mai reduce populația țării cu cel puțin 30%.. E mai ușor să-i faci decât să-i educi.
Dar iartă-mă nu doresc să îți creez probleme de practică. Dă-i înainte cu entuziasm. Poate îți iese….
"Oboseala" democratiei survine atunci cind exista o mare diferenta intre interesele celor alesi și alegători, astfel oamenii isi pierd increderea in modul de functonare a societatii. Ca urmare cetatenii saraciti și disperati vor vota cu oricine le va promite un colac de salvare, adică cu populistii sau demagogii.
Aspectul democratic este un efect colateral in societățile în care economia are un puternic aspect concurențial, adică interesele celor ce detin puterea economica în societate sint divergente. Astfel cei cu bani, și implicit cu putere politica în societate, se supraveghează între ei ca nici unul sa nu aibe avantaje nemeritate datorita politicului. Din aceasta cauza tarile în care resursele minerale au o pondere importanta în PIB nu sint democratice (Rusia, Venezuela etc.), pentru ca un grup mic de oameni poate exploata aceste resurse în interes propriu. În tările sarace (Romania, Bulgaria, Grecia etc.) resursa principala exploatata poate fi chiar bugetul statului, ei avind interese convergente în a beneficia, în interes propriu, de aceasta resursa. E simplu sa vezi dacă e oligarhie pentru ca intr-o democratie adevărată nu ar trece legi care nu ar fi în interesul celor mulți.
Prima oligarhie moderna a aparut in Anglia pe la sfirsitul secolului 17. După ce revoluția burgheza condusa Cromwell a reușit, grupurile de interese ale celor bogati nu au fost in stare sa se puna de acord cum sa își împartă puterea politica pentru a nu se ajunge la dictatura uneia. Soluția a fost numirea unui rege care sa fie arbitru. În republici poporul este arbitru, dar sa nu confundam posibilitatea de a alege ce grupare te va guverna cu democratia, adică cu posibilitatea de a decide cetatenii ce legi sa treacă si ce nu.
Soluția este democratia directa moderna în care fiecare cetățean poate vota, atunci cind dorește, peste capul parlamentarului ce îl reprezinta. Ba chiar îl poate demite dacă majoritatea alegătorilor lui considera ca nu le reprezinta corect interesele.
E ca atunci cind ai de construit o casa și alegi șeful de șantier si arhitectul, dar aceștia nu au datoria de a se consulta cu tine. În mod sigur casa nu va arata asa cum iti dorești tu, ci cum doresc aceștia, ba mai sigur e ca vei ramine și cu banii dați și fără casa. E ciudat ca in afara sferei politice, nicăieri nu vei găsi, în nici o activitate economica sau sportiva, pe cineva ales intr-o funcție de conducere și care are eșec după eșec și sa nu fie dat afara decit după 4 ani. Noi, alegătorii, trebuie sa fim consultați în privința deciziilor și dacă acestea au efecte negative sa ii putem demite oricind, nu sa așteptăm să se îndeplinească sorocul, pentru ca noi plătim, nu ei. În orice companie echipa de conducere vine cu un plan aprobat de actionari. Orice schimbare în acest plan trebuie reaprobat de către acționari și este normal asa pentru ca acționarii plătesc.