În discuțiile pe care le am de câteva săptămâni cu oameni cunoscuți sau necunoscuți, primesc inevitabil întrebarea: „Cu cine votăm?” Pentru că suntem greu de convins și ne-am trăit toate dezamăgirile posibile, dilema asta cu votul este pentru mulți dintre noi o problemă dificilă căreia nu i-am găsit rezolvare și am lăsat-o pentru mai târziu. Sperăm să se rezolve de la sine, ca o ofertă last-minute de vacanță.
Dar asta nu e o vacanță.
De data asta, ofertele, cadourile și miracolele sunt doar pentru creduli. Har Domnului, sunt destui, se amăgesc repede și vor fi primii care vor fi dezamăgiți.
Nu lor mă adresez cu acest text. Oricum, dacă ați ajuns să citiți până aici, mai există o speranță.
Votul de acum este greu, mult greu decât în alte dăți, pentru că el va fi un exercițiu de rațiune într-un moment în care suntem atacați de toți monștrii iraționali scăpați din cușcă. Dacă de obicei alegerile se câștigă cu emoție, de data asta e obligatoriu să ne întoarcem în rațiune.
Iar rațiunea ne spune că suntem în fața unui vot existențial. Niciodată în ultimii 35 de ani nu am votat existența acestei țări. Trebuie să înțelegem că nu putem dezbate sexul îngerilor când barbarii dărâmă zidurile cetățenii. Putem să discutăm de declarații, ținute, replici, putem să despicăm firul în patru, putem să vorbim despre șosele, spitale și școli pe timp de pace.
Singura discuție esențială când țara este atacată este: luptăm sau ne predăm?
Alegerea a rămas aceeași din toamnă: cu Rusia sau cu Occidentul. Să nu ne lăsăm păcăliți: chiar dacă CG a anunțat că „și-a încheiat misiunea”, Rusia nu și-a încheiat misiunea în această țară. Scopul ei este dezintegrarea României, dărâmarea cetății, subminarea societății și smintirea minților oamenilor.
Mulți se întreabă „de ce li s-a urât românilor cu binele”. Răspunsul e: pentru că Rusia a început să lucreze la pervertirea minților cu mult timp să-i dea o misiune lui Călin Georgescu. Românilor „nu li s-a urât cu binele” brusc, ci au fost „ajutați” încă de dinainte de pandemie, dar mai ales atunci, să respingă „otrava” Occidentului decadent și să caute înțelepciunea Estului pravoslavnic.
Iar Rusia nu mizează niciodată pe un singur om, pe un singur candidat, pe un singur politician sau partid. „Partida rusă” este cel mai mare pericol existențial cu care s-a confruntat până acum România, pentru că asta înseamnă decuplarea țării de la valorile, regulile, libertățile occidentale și reorientarea ei spre un no man’s land în care Rusia să-și facă de cap.
Prin urmare, când cineva mă întreabă cu cine votez, răspund cu o negație: Nu-l votez în veci pururi pe omul rușilor! Orice alăturare a candidaților, din convingere sau din oportunism, cu putinistul Călin Georgescu este echivalent cu trădarea de țară.
Generații întregi de români s-au chinuit sau au murit, au luptat sau au așteptat ca această țară să ajungă în Occident. Suntem acolo, membri UE și NATO, ne bucurăm de toate drepturile și libertățile cetățenilor europeni. O mână de hăbăuci, halucinați cu rețelele sociale și manipulați de politicieni și securiști fără scrupule ghidonați de ruși, chiar pot să strice totul? Despre asta este votul de duminică!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cultura imposturii...
Motto: „Trebuie să învingem în lupta cu COVID-19 pentru a putea trăi, cu recesiunea ca să avem din ce trai și să salvam cultura, ca să avem pentru ce trăi.”
-citat exact din scrisele Ioanei Petrescu pe adevărul.ro în dimineața zilei de 28 mai 2020-
„Nu putem pune lacătul pe cultură”, spune chiar din titlu această domnișoară școlită la Harvard. Te întrebi (ca orice om de bună credință) ce o determină pe această „mamoazelă” să vorbească despre cultură când se vede de la o poștă faptul că e paralelă cu definiția culturii?
Junioarea asta, ce se laudă în CV că e „senior fellow la Harvad Kennedy School”, habar n-are cu ce se mănâncă cultura, dar neștiința nu o împiedică să se dea școlită. E „insignificant”, ca să o citez...
Dar nu despre această „Ioană d‘Arc” a vremurilor „moderne” mi-am pus în gând să scriu, ci despre impostură. Uitați-vă în jur cu mai multă atenție și veți vedea că suntem împresurați de impostorii pe care noi înșine i-am ales. Societatea românească postrevoluționară a dat apă la moară șmecheriei și hoției. Tot felul de indivizi ne lămuresc că ei sunt patrioții fără de care România și-ar da duhul, că fără ei ar fi vai de capul nostru. Cine ne-ar mai „da” dacă nu ar exista ei?
Eu unul m-am săturat să tot aleg între tovarăși și urmașii lor. „Politic” vorbind, ce ți-e PSD versus PNL când vreme de 30 de ani ne-au tot vrăjit cu „democrația” asta de carton? Politica e refugiul în care s-au ascuns șmecherii care nu știu să facă nimic, dar se cred speciali.
Nu zic mai multe, că iar încep să înjur. Mai bine beau o bere...
E un albastru închis, aproape de negru. Al doișpelea ceas fără vreo zece minute, cum spune CTP. Sunt de acord și cu ultima condiție care-ar putea să ne salveze de-un blackout pe perioadă nedeterminată..
Nu-mi dau seama însă dacă CTP speră că așa va fi. Pentru că eu unul am dubii.
Și nu pentru că-mi place să cobesc, sau c-aș fi pesimist din fire. Beau un pahar-două de 1 Mai și văd lumea-n roz-bombon..
Dar, dacă de la Lasconi chiar nu mă așteptam, de la Crin și Nicușor anticipam să vadă 2-3 mutări înainte (ca la șah). Să se menajeze cât-de-cât, pentru turul 2.
Ori la confruntările televizate cei doi s-au trosnit și-n figură și sub centură, ca-n sfârșitul primei părți din Mihai Viteazul, când bravul oștean strigă "Victorieee !!" și cade-apoi răpus de 3-4 săgeți otrăvite..
A fost bine pentru spectacol. Poate că cei 2 vor colabora, chiar dacă rănile vor mai sângera o vreme. Dar votanții lor.. ?
Nu cred că-n turul 2, electoratul USR va vota pentru Crin, la fel cum nici Nicușor nu cred că va lua voturi de la PNL/PSD. Nu cred nici în maturitatea politică a USR-ului, care oricum are alte belele pe cap.
Mai contează că Lasconi, chiar trimisă la primăria ei, va zâmbi larg precum Ponta, Simion, Șoșoacă și aia de la POT ?
Dac-aș fi o blondă sexy, aș zice :
Stau pe plajă și sunt tristă.
Mi-a intrat nisip în p..oșetă
Pe Antonescu (cel cunoscut sub porecla „Căcărău” de cei care mai au încă ținere de minte!) nu o să-l votez niciodată, chiar dacă ajunge în finală. Dacă se va întâmpla să am de ales între el și Simion, voi „alege” non-alegerea, la fel cum am făcut în 2000, când Iliescu și Vadim își „disputau” prezidenția.
Pot fi condamnat pentru asta? Sigur că da! Mulți vor spune că nu-mi pasă de cetate și că „votul meu cel atât de util” trebuie acordat încă o dată „răului mai mic”, în numele „stabilității politice” și al propășirii patriei...
Ca să „înseninez” un pic atmosfera „furtunoasă” de dinaintea acestor alegeri prezidențiale (făcute cu repetiție) scriu instant câteva rime:
O privire „optimistă”
La „atleții” de pe pistă
Îmi arată foarte clar:
Niciunul n-are habar
Cum se conduce o țară
„Unică și milenară”...
Dar fiind descendenți din „zei”
Nu se poate fără ei!
Pentru cine ține minte:
Crin e un fost președinte
(l-a „schimbat” pe marinar
doar așa, interimar!)
Ponta-i fostul premier
Care s-a uitat la cer
Când l-a întrebat Băsescu
De domnișoara Petrescu.
Împreună, ăștia doi
Au dat țara înapoi
Celor care din culise
Cereau să credem în vise...
Nu-i deloc întâmplător
C-amândoi intră-n decor
Promițând marea cu sarea
Când s-a cam gătat „cărarea”
Pavată doar cu minciuni
Și „călcată”de ani buni
De tovarăși din „sistem”
Care spun: facem ce vrem!
Ciocu’ mic și înc-o bere
Că noi suntem la putere…
Vă rog să mă iertați dacă credeți că aiurelile mele (potrivite în cuvinte goale ce sună din coadă) sunt „antipropagandă”. E întâi de mai, ziua în care proletariatul sărbătorește munca. Fiecare cum crede de cuviință și cu ce are la îndemână, se subînțelege…
Nu sunt nici pe departe atât de inteligent precum domnul CTP, cel care-i „înfiera” cu mândrie proletară pe golanii Pieței Universității în 1990. Îi ascult părerile radiofonice puse „cap la cap” cu domnul Striblea în fiecare miercuri. L-aș crede pe cuvânt dacă ar accepta comentariile cititorilor acestui site.
Încă nu mi-am dat seama dacă sunt de „dreapta” sau de „stânga”. Cu mâna dreaptă bag țigara între buze, cu cea stângă apuc toarta halbei când mi-e sete și cu amândouă muncesc de-mi sar capacele când e vorba de treabă, că în domeniul privat nu există „punți”…
Cum va fi si ce se va schimba in Romania daca iese presedinte Antonescu?
Cum va fi si ce se va schimba in Romania daca iese presedinte Lasconi?
Cum va fi si ce se va schimba in Romania daca iese presedinte Simion?
Cum va fi si ce se va schimba in Romania daca iese presedinte Ponta?
Cum va fi si ce se va schimba in Romania daca iese presedinte “restul papagalilor care sunt pe lista candidatilor”?
Exact de aia nu votez! Pentru ca nu vreau sa legitimizez pe nici unul dintre cei de mai sus.
Dacă ai vreun exemplu când statul acasă a avut vreo influență, aș fi curios să îl aud.
N-ar fi trebuit să ne întrebăm acum, după aproape 20 de ani de apartenență la UE, „cum va fi și ce se va schimba în țară dacă iese x sau y președinte”, nici să ne plângem de milă că avem doar alternativa răului mai mic. Ne-am făcut-o cu mâna noastră când am dat „gir” în 1990 tovarășului Iliescu...
Nefăcând vreo alegere, acceptați direcția în care se îndreaptă turma „biciuită” de „sistem”. Refuz să cred că socotiți neimplicarea în viața cetății ca fiind o „soluție” la provocările globalizării. Sigur că ne putem retrage (fiecare dintre noi!) în propriul „turn de fildeș”, în care să medităm la nemurirea sufletului.
Eu „greșesc fundamental” afirmând că opțiunea e bună întotdeauna, indiferent de cât de „rele” sunt variantele. Acest comentariu nu este propagandă electorală. Încă nu știu pe cine aleg duminică, dar știu cu siguranță pe cine nu: Ponta și Antonescu nu fac parte din preferințele mele, Simion în niciun caz..
Și uite-așa urinez încă o dată împotriva „vântului popular” care suflă în pânzele unor neaveniți deveniți favoriți în cursa prezidențială. Nicușor Dan ar putea fi soluția, dar o prefer pe Elena (așa nepregătită și nepotrivită cum e pentru funcția la care aspiră!)
Motivul? Nu înțeleg de ce un partid care vrea la guvernare renunță la un candidat intrat în finală la alegerile anulate de anul trecut, ca să „sprijine” un independent. Ce jocuri de culise se fac?
Vorba lu' Tănase: și cu asta ce-am făcut?
Cu atat mai mult cu cat intelegeti ca votul de acum este greu, consider ca o simpla negatie nu este ce trebuie astazi, in degringolada din societatea noastra, ci asumarea unei decizii clare, pe care sa o faceti cunoscuta, poate, cine stie?, veti intoarce niste voturi pe drumul cel bun!
Totusi , cu cine votati?