Foto: Wayne Jackson/ Alamy/ Profimedia
În cartierul în care locuiesc, stolurile de ciori acoperă cerul și dârele albe ale avioanelor se pierd sub perdeaua neagră.
De aici, de jos, de la firul ierbii, dintre blocuri, nu m-am gândit niciodată la mai marii țării aflați într-un avion ce taie cerul, precum un val, marea albastră.
Nu m-am gândit, că de acolo, de sus, de după un hublou, politicienii, cu amantele sau soțiile pe genunchi, cu șampania făcând bule în pahare, se uită la țara asta și sărbătoresc victoria lor și înfrângerea noastră.
„Iubi!", îți place?
Nu m-am gândit, când puștiul meu de 5 ani îmi spunea: „Uite, tata, un avion!", că de fapt era un zbor care îmi aparține. E al tău, al nostru, al tuturor proștilor care cotizăm la taxe cu mailul doldora de facturi și somații care vin după prima secundă de întârziere. Ulii dau iama, iar pasagerii de lux petrec cu cei care ne buzunăresc.
Când zbor cu low cost-ul, cu un avion precum acceleratul de Satu Mare de pe timpuri, am imaginea că de acolo, de sus, pământul României e ca un obraz plin de riduri. Respiră tot mai greu, căci democrația e tot mai rarefiată. Ne-au luat aerul, de decenii.
Pe vremuri, Ceaușeștii priveau din elicopter cozile la alimente care se vedeau precum Marele Zid Chinezesc și care se terminau de cele mai multe ori sub tejghea. De acolo, de sus, cocoțați pe piramida parvenitismului, fredonau cu aplauzele de la congrese în cap.
Au trecut 35 ani și cerul de deasupra noastră a văzut de toate. Ulciorul mai merge, încă e loc de manevră pentru cei care tânjesc la ciolan.
De aici, de jos, de unde nu ne-am gândit niciodată, nouă ne rămâne doar să le cântăm o serenadă în zilele ce vor urma. Cu ștampila în mână, în loc de saxofon, poate vor ieși pe ușa de urgență a istoriei.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.