Nu mai putem refuza oglinda care ni s-a pus în față

Foto: Inquam Photos/ Cornel Putan

Cea mai importantă frază după exit-poll-uri: trebuie să adresăm plângerile oamenilor! Repetată apăsat de către un comentator, care a înțeles că în spatele cifrelor seci și a tabelelor sunt oameni! Cu nevoi, cu temeri, cu frustrări de oameni corecți, oameni muncitori, a căror probleme pur și simplu nu au fost pe radarul politicienilor, ca și cum n-ar fi existat!

Oameni care se tem de război, oameni care poate n-ar mai vrea să plece pentru a avea un trai decent, oameni care ar vrea să se întoarcă într-o țară care chiar le pasă de ei. Oameni care ar vrea să fie auziți într-o lume care s-a prefăcut că-i ascultă. Iar prefăcutul ăsta i-a împins treptat într-o extremă.

Trăiesc adesea la o intensitate mare și eu o furie care m-ar putea duce cu ușurință în extreme, anume cea legată de sprijinul statului român pentru copiii cu nevoi speciale. Am auzit povești care m-au cutremurat, atitudini din partea unor oameni din instituții care m-au umplut de furie, părinți lăsați să se descurce cum o da Dumnezeu. Da, în clipele acelea e tare tentant ca măcar în imaginație să fabric o ghiulea și s-o trimit cu vuiet spre tot ceea ce cred c-ar trebui musai dărâmat și rezidit de la zero. Cu vuiet și cu vers cunoscut: "Cum nu vii tu,Ţepeş doamne/ ca punând mâna pe ei/ Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei"...

Și cu setea ca măcar o parte din suferința acestor oameni, prin dreptatea făcută astfel, să fie răscumpărată!

Și pentru că există o binecuvântare în lucrul cu copiii, acela de a fi obligată să mă calmez, căci altfel nu-s de folos, sunt nevoită să văd realitatea exact așa cum este ea: aceștia suntem și nu putem schimba absolut nimic peste noapte! Sunt oameni care-și fac treaba cu asupra de măsură, sunt oameni buni, dar și unii cărora nu le-ar strica să se aplece mai mult spre necazul altuia, să înțeleagă că omul e mai mult decât o foaie, un dosar, un cod de boală.

Mă sperie promisiunile halucinante ale candidatului care în trecut, acum 10 ani, era muuult mai ponderat! Mă sperie că febra electorală i-a schimbat discursul, i-a intensificat apelul la furii și dureri reale pentru a face promisiuni fără acoperire. Absolut, dar absolut nimic nu va putea forța omul să fie om sau să-și facă bine treaba. Să fie de mâine totul altfel! Iar aceasta omul de rând o va aștepta, la intensitatea cu care sunt vehiculate, imediat după ce alegerile se vor încheia!

Mă sperie pentru că, la câtă școală are, desigur că și el știe că nu se poate...și asta, pentru mine personal, îl face și mai periculos.

Vedea-vom! Până atunci rămân cu speranța că ne vom auzi noi unii pe alții și nu vom mai refuza oglinda ce ni s-a adus în față! Sper că un medic nu-i va mai spune unei mame că după geaca de pe ea nu s-ar spune că nu are bani, deși numai dânsa știa ce greutăți are! Că o familie de oameni extrem de muncitori din mediul rural, cu venituri doar din plecările în străinătate ale tatălui, nu va mai fi umilită cu refuzul tichetului pentru rechizitele copiilor pe motiv de mașină personală ca probă de venit. Ca și cum drepturile presupun să fii din oficiu la marginea societății.

Acestea sunt doar câteva din poveștile pe care le știu eu. Și pentru că-i cunosc pe acești oameni mi-e ciudă, și mă doare, și-aș vrea să nu mai fie. Doar că știu că nu se pot schimba lucrurile decât în măsura în care ne schimbăm și noi. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp