Foto: Inquam Photos/ George Călin
Locuiesc într-un bloc călduros din construcție, cu vecini omenoși, în care aproape toată lumea își ține caloriferele deschise și care este, așadar, încălzit în mod uniform tot sezonul rece.
De o zi și jumătate, s-a oprit căldura și lucrurile s-au schimbat, în sensul că noi, de exemplu, nu mai stăm în pantaloni scurți și tricou în casă (cum putem face în zilele mai călduroase de iarnă), ci am trecut la pantaloni lungi, bluză cu mânecă lungă, șosete. De dimineață, m-am întâlnit cu o vecină în fața scării și am întrebat-o cum e acum, cu căldura oprită, pregătită să laud buna construcție a blocului nostru, neizolat termic. Mi-a răspuns, serioasă: „E frig, e frig de nu se poate. Am închis toate geamurile la balcon, am lăsat doar la bucătărie geamul puțin rabatat”. Spusele ei, care exprimau extrem de sincer senzația de disconfort, m-au făcut să mă gândesc încă o dată la cât de subiectivă este percepția noastră asupra stării de bine.
În copilăria mea, într-o noapte de iarnă când era cu adevărat frig în casă, soneria a sunat prelung la două noaptea. Părinții au sărit din pat, pe scări se auzeau pași, pe palier șoapte precipitate. Simțeam că mor de frică, când mama a intrat în cameră și mi-a zis: „Au băgat pui la alimentară, mergem să ne punem la coadă!” La coada aceea interminabilă la care, de la mic la mare, înghețam cu toții cu orele. Astăzi stăm la supermarket cu cărucioarele pline de cumpărături, țipăm iritați să se mai deschidă o casă și în fiecare minut de așteptare ne umplem de nervi. Încă ceva care nu merge bine în țara asta…
Zilele acestea, am avut ocazia să vorbesc cu câțiva votanți ai lui Călin Georgescu și i-am auzit spunând, pentru a-și explica opțiunea, aceeași replică pe care am auzit-o și într-un reportaj Recorder: „Încercăm și așa, mai rău de atât nu poate să fie”. Întâmplător, pentru că îi cunosc, știu despre ei că au vieți confortabile, a căror calitate, cel puțin în ceea ce privește factorii materiali, a crescut și nicidecum nu a scăzut în ultimii ani. În mod aparent paradoxal, există astăzi un număr considerabil de oameni cu vieți confortabile care cred traiul lor s-a înrăutățit și la ei mă refer astăzi.
În 1994, PIB-ul României echivala cu aproximativ 26,6 miliarde de euro, fiind de peste trei ori mai mic decât cel al Portugaliei. În 2024 PIB-ul României va ajunge la aproape 357 miliarde de euro, fiind cu aproape 30% mai mare decât cel al Portugaliei, după cum arată datele dintr-un studiu recent realizat de ING. Avem libertatea să călătorim, avem libertatea să ne criticăm conducătorii, avem libertatea de a vota, democrația ne lasă la dispoziție căi de ieșire atunci când lucrurile devin de nesuportat. Avem, într-adevăr, și o clasă politică mizerabilă, ni se întâmplă ca societate multe lucruri rele, suntem în proximitatea unui război, într-un context global din ce în ce mai volatil, dar nu avem voie să nu recunoaștem, nu avem voie să minimalizăm binele pe care îl trăim. Nu este sănătos pentru nimeni să creadă pe cineva care-i spune cât este de lipsit de resurse, cât este de părăsit de aliați, cât de falși îi sunt prietenii, pentru că atunci forța lui de negociere se transformă în nimic. Și atunci, pentru că, „mai rău de atât nu poate să fie”, e împins să ia decizii bruște și să se predea oricui. Chiar și unui candidat pro-rus elucubrant care pozează în salvator și despre care nu știa nimic acum două săptămâni.
Oameni buni, ba da, se poate mai rău, mult mai rău. Când politicile extremiste vor îndepărta țara de aliați, când agențiile de rating o vor încadra la categoria nerecomandată investițiilor, când companiile străine se vor retrage, când ne vom putea împrumuta doar la costuri astronomice, când Rusia își va arăta cu adevărat colții, atunci va fi mai rău.
La fel de mult cum avem nevoie să recunoaștem răul, avem nevoie să recunoaștem și binele pe care îl trăim și să nu aruncăm și copilul odată cu apa murdară din copaie. Avem nevoie să găsim în noi unitatea de măsură de referință și în funcție de ea să luăm deciziile, și nu de stările de frustrare și disconfort. Pentru că, altfel, vom învăța, așa cum omenirea a mai învățat în multe rânduri, pe calea cea grea, mâncând din fructul otrăvit.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
https://moldova.europalibera.org/a/eurostat-romania-tara-ue-cu-cei-mai-multi-saraci-cehia-are-cei-mai-putini/32991806.html
Pentru cine nu are timp să citească la link-ul de mai sus, e suficient extrasul de mai jos:
"PIB-ul României crește de la an la an, dar experții avertizează că este o creștere doar pentru cei deja avuți, în timp ce săracii devin tot mai săraci".
Altfel spus, nu cred că persoanele cu un trai decent reprezintă o majoritate în bazinul electorilor lui CG. Cât despre diaspora, nu pot decât să sper că au votat cu CG în necunoștință de cauză.
Cei peste două milioane de români care au votat cu CG nu sunt idioți. S-au săturat după 34 de ani să tot voteze răul cel mai mic, care, iată, după o treime de secol nu le-a adus nimic bun. Nu îi mai poate întoarce nimeni din hotărârea lor, pe care aș rezuma-o: "După noi, potopul". În niciun caz texte cu creșterea PIB-ului nu o să-i convingă.
Singura șansă ca să rămânem pe drumul euro-atlantic este ca mai mult de jumătate din PSD să o voteze pe Lasconi iar după alegeri PSD + PNL + USR + UDMR să se pună serios pe treabă, pentru ca PIB-ul să se reflecte în buzunarele tuturor, nu doar ale celor bogați. Varianta suveraniștilor nu va fi decât o jale maximă, pentru că vorbele tik-tok-ărului CG nu vor ține nici de foame, nici de căldură iar depărtarea de UE o vor resimți cel mai rău tot cei aflați sub limita traiului decent.