Ramona Pricop

Stima de sine construită prin vorbe se năruie ca un castel de nisip la contactul cu realitatea, căci degeaba eşti bun şi mare lider doar în capul tău dacă povestea frumoasă despre tine nu stă în picioare în fața încercărilor pe care le aduce viaţa mare. Foto: Jane Rubtsova/ Panthermedia/ Profimedia

Rețelele de socializare, prin prisma lipsei contactului vizual cu persoana din realitate, favorizează exprimarea licențioasă: dăm drumul cuvintelor, furiilor, chiar jignirilor la liber, fără opreliști. În fapt, și este dovedit științific, foarte mulți dintre cei care fac un comentariu direct la persoana fetiței lui Cătălin Măruță pe rețele, nu i-ar spune copilului nimic în față. Foto - Facebook Cătălin Măruță

Când va fi clar cât îi va costa că n-au știut, adică n-am putut să ne oprim și să ne întrebăm ce înseamnă că device-urile la care au avut acces încă de mici le dădeau și dau acces către o lume ce prin rețele sociale, aplicații și jocuri, încearcă să-i vâneze cu capcana dopaminei. Foto: Giuseppe Lombardo/ Alamy/ Profimedia

Ascultând oamenii înţelegi vremurile şi realitatea aşa cum este ea. Bucăţică cu bucăţică, fiecare om aduce în felul său o piesă din puzzle-ul în care suntem prinşi, chit că este auzit sau nu, că primeşte o portavoce sau un “mute” pentru ceea ce adună înăuntrul său. Foto - Inquam Photos/ George Călin

Nu, într-un oraș ca București nu lași niciodată un adolescent de 14 ani singur acasă sub pretextul că așa este acum, nu mai vor tinerii în concediu cu părinții. Orașele mari nu sunt străine de posibilități nelimitate de distracție, de droguri, de tot felul de situații foarte tentante pentru mintea lor fragilă, care nu poate încă să calculeze toate riscurile la care se pot expune. Foto - Inquam Photos/ George Călin

Cine sunt cei datorită cărora șandramaua nu se dărâmă cu totul? Care se implică, care fac lucruri deși, aparent, nu e treaba lor? Care mai țin lucrurile laolaltă, în ciuda a ceea ce vrea cu dinadinsul să dezintegreze?

De cum am văzut-o, am știut: nu, nu tăia pentru prima oară ceapă! Controlul cuțitului, siguranța mișcărilor, precizia tăieturii îmi spuneau că la cei 8 anișori acea fetiță pregătise deja masa de prânz de multe ori. Cea mică, de 6 ani, bătea cu furculița amestecul pentru o omletă. Mânuță de copil, cu stângăciile inerente, dar clar nu de începătoare. Foto - Profimedia

În țara în care nici măcar nu îndrăznim să privim în față gradul de adicție digitală al nostru, al tuturor, cu implicațiile de rigoare la copii și tineri, David vorbește despre dozele de dopamină trecătoare cu care nu vrea să-și obișnuiască creierul. De aceea nu stă pe rețelele sociale, nu vrea să și-l distragă cu valul de like-uri gândite pentru asta, își planifică libertatea mentală cu fiecare metru prin apă și secundă de viață. Foto - Profimedia

În lumea creierului şi a mişcării există o primă lege care guvernează peste toate: prima grijă a creierului este să ştie că îşi poate menţine echilibrul în orice condiţii! Aceasta dă siguranţă, încredere în sine. Care vin la pachet cu ceea ce ne dorim cu toţii pentru copii: control al impulsului, toleranţă la frustrare, aşteptare, comportamente reglate, adaptate cerinţelor sociale. Adică exact temelia de care are nevoie învăţătorul pentru a clădi în planul învăţării academice. Foto - Profimedia Images

Experimentele arată că prezența unui telefon pe masă scade atenția adultului cu 50%. Foto Profimedia Images