Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Nu-mi place „distanțarea socială”

oameni pe strada - sens de mers - Foto Jesus Merida/SOPA Images / Shutterstock Editorial / Profimedia)

Foto Jesus Merida/SOPA Images / Shutterstock Editorial / Profimedia

Distanțarea socială este o noțiune utilizată frecvent în ultimele luni. Dar cred că trebuie să ne aplecăm mai atent asupra acestei sintagme, pentru că, din motive medicale, noi dorim de fapt o distanțare fizică pentru siguranță, nicidecum o distanțare socială, dimpotrivă, chiar avem nevoie de solidaritate socială mai mult ca niciodată.

Deci distanțare socială nu este același lucru cu distanțare de siguranță.

În toată această perioadă de stat în case, fiecare și-a cules informațiile din mediul preferat – TV, social media, informații de la noi, citind doar titlul sau chiar și conținutul. Unii au citit si surse direct din sau din străinătate. Atenția fiecăruia a fost captată de informațiile cu care rezona.

Unii sunt adepții statului în casă, al măștii și al prevenției în general. Alții, la partea opusă, contestă existența virusului și toate măsurile care au venit la pachet cu acesta. Fiecare a luat din sursele de informare ce i s-a potrivit propriei credințe și a dat „ignore” la orice altceva.

Am sesizat alte două extreme. Una este a optimiștilor netulburați, care văd numai binele în față, cu lăudarea tuturor măsurilor luate de autorități, cum stăm noi mai bine față de Spania la total decese și față de Ucraina la total vindecări, sau câte IMM-uri s-au înscris la programul IMM Invest – programul care va salva economia, desigur. Cealaltă extremă este a criticilor care văd numai rău și greșit, condamnă tot ceea ce fac autoritățile, previziuni apocaliptice despre sărăcie, foamete, cea mai mare recesiune din istoria umanității, noul val de pandemie din viitorul apropiat sau chiar apariția unui alt nou virus.

Și ei aderă la informațiile care le confirmă crezul și ignoră toate celelalte argumente, nuanțe sau variante. Totul sau nimic, cu noi sau împotriva noastră, zero dialog între cele două tabere.

Întrebările cele mai frecvente în prezent, fie că e vorba de TV, radio, online, conferințe sau discuții private, sunt „care sunt soluțiile?” și „ce urmează?”.

Cred că ieșirea din acest moment ține de noi – oamenii, cu accent pe omenie nu pe simpla existență fizică. Nu vreau să dau soluții, nici să critic. Observ însă că, prin poziționarea noastră în diferitele variante de extreme, suntem deja distanțați – atât între cele două tabere, cât și în interiorul fiecăreia. Aceasta este adevărata distanțare socială. Nu a început odată cu noul coronavirus.

Frica și criticile continue nu au cum să ne fie de ajutor. Scad imunitatea societății și ne duc într-o zonă a câștigului pe termen extrem de scurt, în realitate o simplă iluzie dată de o „răcorire” pe moment, atunci când ai reușit să critici, să fii tăios, să îți postezi opinia, frustrarea. Bun. Și apoi ce urmează?

Probabil că în subconștient vom face și vom atrage acele lucruri care vor duce la îndeplinirea previziunilor pe care noi le-am creat, noi le-am ales și noi le-am propagat în jurul nostru. Oare asta vrem? Să avem dreptate chiar dacă ne va fi rău? Și dacă da, apoi de ce ne mai plângem?

Am constatat că este cel mai simplu să fii critic, să găsești ceva ce nu a fost ok. Și poate cel mai dificil să fii echilibrat, ascultând și observând argumentele ambelor părți. Cu atât mai mult să fim pozitivi. Chiar și în critică. Probabil de aceea societatea noastră e ca o maioneză tăiată, distanțată social categoric.

Trăim deci un paradox. Căutăm o distanțare socială pe care o avem deja (de multă vreme) în loc să luptăm împotriva distanțării sociale prin dialog și colaborare. Iar dacă vom sparge distanțarea socială am convingerea că vom realiza foarte ușor distanțarea de siguranță.

Și mai cred că anularea distanțării sociale va ajuta companiile și oamenii să treacă mult mai repede și mai ușor peste această perioadă. Oamenii sunt ființe profund sociale. Companiile și economia sunt fenomene sociale. Secretul nu va sta în cifre. Ci în modul în care noi oamenii percepem cifrele. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Să nu uităm cum a început pentru poporul consumator de televiziune Revoluția Română din decembrie 1989: „Mircea, fă-te că lucrezi !”, după care a urmat toată manipularea produsă de TVR-Liberă cu teroriștii lui Ceaușescu ( „stați în case, teroriștii trag din orice poziție în orice mișcă, nu beți apă de la chiuvetă că au otrăvit teroriștii sursele de apă”, etc. ).
    În cei 30 de ani post decembriști viața nostră s-a aliniat la sloganul revoluționar „Fă-te că lucrezi”, astfel autoritățile s-au făcut că lucrează pentru popor, poporul s-a făcut că chiar crede ce spun autoritățile, numai că realitatea ( economică, financiară și socială ) nu a fost în stare să se alinieze sloganului deși mass-media chiar a lucrat cu sârg să ne prezinte o realitate filtrată, când edulcorată când apocaliptică.
    Toată viața politică post decembristă a fost subordonată luptei pentru puterea economică condusă cu metode specifice celor care o duceau -moștenitorii și pretendenții securității și ai partidului comunist. Aceștia aveau nevoie de oameni controlabili, cum altfel decât prin șantaj, de fantoșe, care să fie postați în posturile publice cheie și care să aplice sloganul revoluționar „fă-te că lucrezi”.
    Dacă până la intrarea României în UE poporul dezmeticit și înfometat mai reușea să pună ceva probleme autorităților, după acel hop problema s-a rezolvat de la sine: poporul dezamăgit, scârbit și pauperizat a părăsit masiv patria care devenise o „mumă a pădurilor de la Băneasa”, iar autoritățile au scăpat de presiune.
    Fantoșele au primit o adăugire la sloganul revoluționar, recte „dezbină și stăpânește”. Astfel am ajuns să fim segregați după criterii aparent haotice dar care ajutau rezolvarea problemelor momentului:
    1. Cel mai gregar criteriu de segregare este cel bazat pe criteriile etnice ( români vs maghiari, români vs țigani ).
    2. Criteriul generațiilor ( bătrânii fără dinți în gură, nostalgici ai comunismului vs tinerii frumoși și liberi ).
    3. Criteriul regional ( regățenii leneși hoți și lipsiți de civilizație vs ardelenii cei cinstiți, civilizați și harnici ).
    4. Criteriul locului de muncă ( angajații la stat, iresponsabili, corupți și neproductivi vs angajații din mediul privat, responsabili, producători de plus valoare ).
    5. Criteriul mobilității locului de muncă ( cei care au ales să rămână în țară, slab pregătiți, lipsiți de simț civic și care votează pentru o sticlă de ulei și o găleată, vs diaspora, cei cu înaltă calificare și cu simț civic dezvoltat, care știu cel mai bine să aleagă grâul de neghină ).
    6. Criteriul responsabilității sociale ( cei iresponsabili, care se informează din surse dubioase, nu sunt capabili să discearnă între bine și rău, sunt manipulați de ruși, sunt adepții teoriilor conspirației, nu-și plătesc taxele și impozitele și nu acceptă fără crâcnire binele guvernamental vs cei responsabili, care se informează numai din surse sigure, oficiale, știu cu siguranță să facă deosebirea dintre bine și rău, sunt buni plătitori de taxe și impozite și sunt cetățeni model ).
    7. Criteriul apartenenței la un cult religios (credincioși practicanți, care sunt niște troglodiți, habotnici, trăitori în evul mediu, vs credincioșii nepracticanți/atei/liber cugetători cei care sunt expresia adecvării la realitatea actuală ).

    În societatea noastră post decembristă nu mai este loc de dialog, nu mai este loc de pace socială, totul pare a sta pe un butoi de pulbere, toată lumea pare că așteaptă să vină un artificier să detoneze pulberea care să ajute la explozia mămăligii tradiționale !
    • Like 0


Îți recomandăm

Statuie mască

„Primul lucru care contează atunci când faci o donație este ca gestul respectiv să te facă să te simți că ai făcut cu adevărat o faptă bună. Dacă cauza respectivă reușește să te facă să te simți ca un mic erou, te face să te simți bine că ai ajutat, reușește să te facă donezi”, spune Nicoleta Deliu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Simona Halep - Foto: Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

„Am crescut cu o mentalitate că eram mică, că nu o să ajung să fiu tenismenă, nu o să ajung să fiu sus în clasament, nu o să ajung să câștig turnee mari. Cum până nu demult, în 2017, mi se spunea « nu ai mental de campion de Grand Slam».” (Foto; Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

Citește mai mult