Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Nu muri, România mea!

autostrada-

(Foto Guliver/Getty Images)

Am avut un vis. Se făcea că goneam de nebun, spre Capitală, pe autostrada Brașov-București. Linia munților dispărea când intram în tunelele largi căscate și apărea din nou, când ieșeam pe viaductele ce se agățau de văile adânci. 

Prăpastiile îți tăiau răsuflarea și te ademeneau continuu să te oprești și să fotografiezi peisajul. Ce țară frumoasă! Ce proști am fost, atâta vreme. Ce proști... Ca să scap de ispită, am trecut de pe banda unu pe doi, apoi pe trei și în sfârșit pe banda patru. Linia crestelor muntoase a dispărut din nou, atunci când am intrat într-un tunel, botezat după numele unui mare poet român, dar a apărut iarăși după vreo patru kilometri, la ieșire. Apoi a dispărut în următorul tunel și iarăși a apărut, și tot așa, de parcă era linia pulsului unui pacient care ba se stingea, ba revenea la viață. 

Bolnavul stătea întins pe un pat ultramodern, ultradotat, al unuia dintre renumitele spitale de la noi construite după Revoluție. Nu mai știu care dintre ele era, cred că cel în care au venit să lucreze medici străini din toată Europa. Da, da, cu siguranță ăla era.

Am dat drumul la radio și l-am auzit pe premierul României vorbind într-o engleză cursivă, undeva la un summit, despre faptul că România a ajuns în top trei cele mai puțin corupte țări din Uniunea Europeană. Am schimbat pe muzică. Asfaltul era neted, ca în palmă, iar telefonul stătea nemișcat pe bord.

Cu coada ochiului am văzut, jos, într-o vale, un tren ultrarapid ce șerpuia cu o viteză amețitoare, iar pârâurile din jur nici nu îndrăzneau să se țină după el și se mulțumeau doar să curgă învolburate.

Când am ajuns la destinație, mă trezisem. Grandioasa catedrală se înălța în fața mea. Cărămizile ei m-au dus cu gândul la casele construite și lăsate la roșu de familiile plecate la muncă în străinătate. Mă simțeam ca un copil, într-o curte fără părinți. Am intrat.

Parcă eram singur în catedrală, și toate gândurile aveau ecou, același ecou care se izbea de pereții gigantici ai lăcașului: Oare chiar nu mai trăiește? 

Pacientul se odihnea chiar în casa lui. Îi pregătiseră sicriul cu migală, de parcă nu ei o omorâseră. Acolo, în mijloc, România de abia mai respira. Refuza cu stoicism să moară, fix la 100 de ani de la nașterea ei.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • E mai mult decat atat, noi epigonii prezentului traim pe creditul lasat noua cu generozitate de stramosii si inaintasii nostri, Cand acest credit se va fi terminat la fel vom fi si noi. Traim ca niste zombies pe spinarea mortilor narcotizati de mandria de a fi roman, uitand ca tocmai aceasta mandrie gaunoasa este pacatul suprem. Nu pot a nu gandi la acei oameni generosi pana la sacrificiul suprem pentru binele comun si unitatea neamului, fata de noi, cei ai prezentului si clipei.
    • Like 0
  • Cumva imi aduce aminte de piesa "Eterna si fascinanta Romanie" a celor de la Ca$$a Loco. Nu stiu cate s-au schimbat de atunci.
    • Like 3
  • Am fost si eu, de multe ori, tentata de aceasta viziune a unei Romanii frumoase, asa cum promitea sa fie acum 100 de ani! N-am putut merge cu visul pana la capat, de teama ca nu voi mai suporta prezentul si de durere ca ne-am ratat toate sansele! Imi imaginam ce simteau intregitorii neamului acum un secol, cu cata bucurie, incredere, speranta priveau spre noi, cei de-acum! Ma gandeam ce-ar fi ajuns tara noastra daca ar fi avut in frunte un model uman cum a fost regele Mihai!
    Stramosii ne-au construit o casa, iar noi, in loc s-o pretuim, s-o ingrijim, s-o infrumusetam, am lasat-o in voia sortii si ne-am trezit azi, la 100 de ani, ca pica tara pe noi!
    Ar trebui sa ne unim din nou, sa aparam ce a mai ramas si sa reconstruim casa strabunilor nostri pentru copiii nostri!

    • Like 2
    • @ Mirela Lungu
      De ce este regele Mihai un model uman?
      Poti sa explici?
      • Like 0


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult