Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Nu muri, România mea!

autostrada-

(Foto Guliver/Getty Images)

Am avut un vis. Se făcea că goneam de nebun, spre Capitală, pe autostrada Brașov-București. Linia munților dispărea când intram în tunelele largi căscate și apărea din nou, când ieșeam pe viaductele ce se agățau de văile adânci. 

Prăpastiile îți tăiau răsuflarea și te ademeneau continuu să te oprești și să fotografiezi peisajul. Ce țară frumoasă! Ce proști am fost, atâta vreme. Ce proști... Ca să scap de ispită, am trecut de pe banda unu pe doi, apoi pe trei și în sfârșit pe banda patru. Linia crestelor muntoase a dispărut din nou, atunci când am intrat într-un tunel, botezat după numele unui mare poet român, dar a apărut iarăși după vreo patru kilometri, la ieșire. Apoi a dispărut în următorul tunel și iarăși a apărut, și tot așa, de parcă era linia pulsului unui pacient care ba se stingea, ba revenea la viață. 

Bolnavul stătea întins pe un pat ultramodern, ultradotat, al unuia dintre renumitele spitale de la noi construite după Revoluție. Nu mai știu care dintre ele era, cred că cel în care au venit să lucreze medici străini din toată Europa. Da, da, cu siguranță ăla era.

Am dat drumul la radio și l-am auzit pe premierul României vorbind într-o engleză cursivă, undeva la un summit, despre faptul că România a ajuns în top trei cele mai puțin corupte țări din Uniunea Europeană. Am schimbat pe muzică. Asfaltul era neted, ca în palmă, iar telefonul stătea nemișcat pe bord.

Cu coada ochiului am văzut, jos, într-o vale, un tren ultrarapid ce șerpuia cu o viteză amețitoare, iar pârâurile din jur nici nu îndrăzneau să se țină după el și se mulțumeau doar să curgă învolburate.

Când am ajuns la destinație, mă trezisem. Grandioasa catedrală se înălța în fața mea. Cărămizile ei m-au dus cu gândul la casele construite și lăsate la roșu de familiile plecate la muncă în străinătate. Mă simțeam ca un copil, într-o curte fără părinți. Am intrat.

Parcă eram singur în catedrală, și toate gândurile aveau ecou, același ecou care se izbea de pereții gigantici ai lăcașului: Oare chiar nu mai trăiește? 

Pacientul se odihnea chiar în casa lui. Îi pregătiseră sicriul cu migală, de parcă nu ei o omorâseră. Acolo, în mijloc, România de abia mai respira. Refuza cu stoicism să moară, fix la 100 de ani de la nașterea ei.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • E mai mult decat atat, noi epigonii prezentului traim pe creditul lasat noua cu generozitate de stramosii si inaintasii nostri, Cand acest credit se va fi terminat la fel vom fi si noi. Traim ca niste zombies pe spinarea mortilor narcotizati de mandria de a fi roman, uitand ca tocmai aceasta mandrie gaunoasa este pacatul suprem. Nu pot a nu gandi la acei oameni generosi pana la sacrificiul suprem pentru binele comun si unitatea neamului, fata de noi, cei ai prezentului si clipei.
    • Like 0
  • Cumva imi aduce aminte de piesa "Eterna si fascinanta Romanie" a celor de la Ca$$a Loco. Nu stiu cate s-au schimbat de atunci.
    • Like 3
  • Am fost si eu, de multe ori, tentata de aceasta viziune a unei Romanii frumoase, asa cum promitea sa fie acum 100 de ani! N-am putut merge cu visul pana la capat, de teama ca nu voi mai suporta prezentul si de durere ca ne-am ratat toate sansele! Imi imaginam ce simteau intregitorii neamului acum un secol, cu cata bucurie, incredere, speranta priveau spre noi, cei de-acum! Ma gandeam ce-ar fi ajuns tara noastra daca ar fi avut in frunte un model uman cum a fost regele Mihai!
    Stramosii ne-au construit o casa, iar noi, in loc s-o pretuim, s-o ingrijim, s-o infrumusetam, am lasat-o in voia sortii si ne-am trezit azi, la 100 de ani, ca pica tara pe noi!
    Ar trebui sa ne unim din nou, sa aparam ce a mai ramas si sa reconstruim casa strabunilor nostri pentru copiii nostri!

    • Like 2
    • @ Mirela Lungu
      De ce este regele Mihai un model uman?
      Poti sa explici?
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult