Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Nu muri, România mea!

autostrada-

(Foto Guliver/Getty Images)

Am avut un vis. Se făcea că goneam de nebun, spre Capitală, pe autostrada Brașov-București. Linia munților dispărea când intram în tunelele largi căscate și apărea din nou, când ieșeam pe viaductele ce se agățau de văile adânci. 

Prăpastiile îți tăiau răsuflarea și te ademeneau continuu să te oprești și să fotografiezi peisajul. Ce țară frumoasă! Ce proști am fost, atâta vreme. Ce proști... Ca să scap de ispită, am trecut de pe banda unu pe doi, apoi pe trei și în sfârșit pe banda patru. Linia crestelor muntoase a dispărut din nou, atunci când am intrat într-un tunel, botezat după numele unui mare poet român, dar a apărut iarăși după vreo patru kilometri, la ieșire. Apoi a dispărut în următorul tunel și iarăși a apărut, și tot așa, de parcă era linia pulsului unui pacient care ba se stingea, ba revenea la viață. 

Bolnavul stătea întins pe un pat ultramodern, ultradotat, al unuia dintre renumitele spitale de la noi construite după Revoluție. Nu mai știu care dintre ele era, cred că cel în care au venit să lucreze medici străini din toată Europa. Da, da, cu siguranță ăla era.

Am dat drumul la radio și l-am auzit pe premierul României vorbind într-o engleză cursivă, undeva la un summit, despre faptul că România a ajuns în top trei cele mai puțin corupte țări din Uniunea Europeană. Am schimbat pe muzică. Asfaltul era neted, ca în palmă, iar telefonul stătea nemișcat pe bord.

Cu coada ochiului am văzut, jos, într-o vale, un tren ultrarapid ce șerpuia cu o viteză amețitoare, iar pârâurile din jur nici nu îndrăzneau să se țină după el și se mulțumeau doar să curgă învolburate.

Când am ajuns la destinație, mă trezisem. Grandioasa catedrală se înălța în fața mea. Cărămizile ei m-au dus cu gândul la casele construite și lăsate la roșu de familiile plecate la muncă în străinătate. Mă simțeam ca un copil, într-o curte fără părinți. Am intrat.

Parcă eram singur în catedrală, și toate gândurile aveau ecou, același ecou care se izbea de pereții gigantici ai lăcașului: Oare chiar nu mai trăiește? 

Pacientul se odihnea chiar în casa lui. Îi pregătiseră sicriul cu migală, de parcă nu ei o omorâseră. Acolo, în mijloc, România de abia mai respira. Refuza cu stoicism să moară, fix la 100 de ani de la nașterea ei.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • E mai mult decat atat, noi epigonii prezentului traim pe creditul lasat noua cu generozitate de stramosii si inaintasii nostri, Cand acest credit se va fi terminat la fel vom fi si noi. Traim ca niste zombies pe spinarea mortilor narcotizati de mandria de a fi roman, uitand ca tocmai aceasta mandrie gaunoasa este pacatul suprem. Nu pot a nu gandi la acei oameni generosi pana la sacrificiul suprem pentru binele comun si unitatea neamului, fata de noi, cei ai prezentului si clipei.
    • Like 0
  • Cumva imi aduce aminte de piesa "Eterna si fascinanta Romanie" a celor de la Ca$$a Loco. Nu stiu cate s-au schimbat de atunci.
    • Like 3
  • Am fost si eu, de multe ori, tentata de aceasta viziune a unei Romanii frumoase, asa cum promitea sa fie acum 100 de ani! N-am putut merge cu visul pana la capat, de teama ca nu voi mai suporta prezentul si de durere ca ne-am ratat toate sansele! Imi imaginam ce simteau intregitorii neamului acum un secol, cu cata bucurie, incredere, speranta priveau spre noi, cei de-acum! Ma gandeam ce-ar fi ajuns tara noastra daca ar fi avut in frunte un model uman cum a fost regele Mihai!
    Stramosii ne-au construit o casa, iar noi, in loc s-o pretuim, s-o ingrijim, s-o infrumusetam, am lasat-o in voia sortii si ne-am trezit azi, la 100 de ani, ca pica tara pe noi!
    Ar trebui sa ne unim din nou, sa aparam ce a mai ramas si sa reconstruim casa strabunilor nostri pentru copiii nostri!

    • Like 2
    • @ Mirela Lungu
      De ce este regele Mihai un model uman?
      Poti sa explici?
      • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult