Nu ne vaccinăm pentru că...

Foto: Profimedia Images

Avem vaccin și avem un nou guvern.

Optimismul începe să dispară când vedem cât de încet e vaccinată populația și scepticismul în ceea ce privește vaccinul însuși. Deși puțin dezamăgită la auzirea veștii că în prima fază vor fi vaccinate cadrele medicale și nu persoanele în vârstă și cele vulnerabile, cum se întâmplă în majoritatea țărilor, am încercat să justific această alegere prin faptul că populația României este foarte sceptică în ceea ce privește vaccinurile și are nevoie de doctori „cobai” ca să prindă încredere sau măcar să pună la îndoială conspirațiile citite pe net.

Totodată prin amânarea vaccinării persoanelor în vârstă ne putem da seama și cam ce valoare au viețile acestora în societatea românească (dacă ne mai trebuia o dovadă în afară de creșterea electorale din pix a pensiilor, în afară de comentariile din social media unde mulți afirmă „n-a murit de la Covid, avea 75 de ani, oricum murea” sau în afară de lipsa culturii caselor de bătrâni care să preia oamenii în vârstă vulnerabili, uitați de copii, săraci sau bolnavi).

Neîncrederea în vaccin vine și din lipsa de educație a populației și lipsa simțului critic, simț care din păcate nu este încurajat în școlile din România. Un simț critic sănătos te-ar face să verifici informațiile cu surse credibile și nu să înghiți prima conspirație aruncată în calea ta. Este fascinant cum cei care pun la îndoială asigurările medicilor din toată lumea care văd în vaccinare drept soluția depășirii acestei crize nu găsesc să se îndoiască și de originea site-urilor pe care citesc păreri și “studii” împotriva acesteia, sau să se îndoiască de pregătirea și interesele influencerilor anti-vaxxeri. Scepticismul lor se oprește cumva la jumătatea drumului. Mulți dintre acești sceptici fiind vaccinați fără probleme în comunism și în anii de după chiar pe băncile școlilor.

Și în timp ce alte țări se mișcă cu o viteză impresionantă în combaterea pandemiei și revenirea la normalitate – Marea Britanie a început vaccinarea din decembrie alarmată de ferocitatea răspândirii tulpinii noi care a făcut ca lucrurile să scape de sub control și are ca target să vaccineze toate persoanele vulnerabile până la mijlocul lunii februarie, Israelul s-a mișcat de asemenea cu o viteză impresionantă- în România problemele noastre nerezolvate timp de 31 de ani – sănătatea, educația – ne vor face să terminăm cursa printre ultimii.

Nu ne vaccinăm pentru că:

• Suntem sceptici, nu „credem în coronavirus sau în vaccin” – efect al sistemului de educație adus la pământ de toți miniștrii incompetenți care s-au perindat în ultimii 30 de ani.
• Nu avem infrastructură, nu există centre, spitale suficiente unde să se poată vaccina populația în masă. Nu există acorduri cu farmaciile și alte spații unde se poate administra vaccinul, ca în Marea Britanie, de exemplu- efect al subfinanțării sistemului de sănătate în ultimii 30 de ani.
• Nu avem personal medical suficient – efect al exodului medicilor către țările din vest unde primele două probleme sunt aproape inexistente.

O licărire de speranța o oferă ONG-urile și fundațiile care reușesc să mai construiască câte un spital cu ajutorul donatorilor. Într-un stat ideal acestea ar trebui să aibe un program lejer sau să strângă bani pentru ajutorarea altor țări sărace pentru că guvernul ar fi capabil să rezolve problemele din societate.

Până la a ajunge un stat ideal să sperăm totuși că vom trece cu bine peste lunile viitoare și nu ni se va interzice să călătorim în Europa pentru că am fi singura țară care mai are încă bolnavi de Covid.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp