Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Ce ar fi dacă profesorii i-ar evalua pe elevi „cu propriile simțuri”?

evaluarea nationala 2020 - Octav Ganea

foto: Inquam Photos/Octav Ganea

M-am gândit că ar trebui ca elevii să fie evaluați de profesori „cu propriile simțuri”. Ce-ar fi să facă și profesorii așa? Vorbesc despre toți profesorii, chiar și despre cei care nu o fac. Da, sunt destul de mulți care își fac treaba. Datorită lor mai merge ceva în țara asta și grație multor altora din sistemul privat sau de stat care muncesc serios și în liniște, în limitele pe care le impune instituția în care activează și în parametrii administrativi care le sunt impuși prin natura slujbei. Eu cred că suntem mai mulți cei care ne facem treaba decât ceilalți, dar uneori ceilalți ies în evidență.

 Să luăm un exemplu de nouă evaluare a elevului la clasă: dacă profesorii au de evaluat elevul la română, să spunem, să-și activeze toate simțurile în evaluarea lui. Propriile simțuri, evident, cele date de Dumnezeu, nu ale altora care i-ar cere cumva altceva, administrativ. Lasă-o încolo de pregătire academică și emoțională a elevului pentru test, de programă, lasă-l încolo de test, de barem, de explicarea testului și a rezultatelor, de remedierea problemelor, de comunicare cu elevul și părintele în ceea ce privește rezultatul, așa cum s-ar face în mod instituțional, administrativ și așa cum ne-au învățat unii oameni prin facultăți să facem! Chiar așa, de ce să mai facem școală pentru a putea evalua niște elevi?

Nu! Eu zic să-l evaluăm pe elev exhaustiv, nu așa superficial și administrativ:

1. Vizual: în funcție de cum este îmbrăcat, îi punem notă, dar ținem cont că suntem la română și dacă scrie în românește pe hainele lui, sau are ie, ițari, opinci și o cușmă, cu siguranță merită zece plus.

2. Auditiv: dacă poate să pronunțe corect și eventual rapid și cu pioșenie „Mărturisescu-mi-le public lucrurile și valorile în care cred!” sau ceva din acest repertoriu (este evaluare auditivă, nu-l punem să scrie), atunci îi punem zece plus, că știe și forme arhaice.

3. Olfactiv (să știți că am făcut un grup de lucru cu neuronii tehnocrați și am ajuns la o metodă, deși ne-a fost cam greu): dacă miroase a anafură și... atât, că sunt minori și acesta ar trebui să fie un articol serios, tot zece. Dacă nu, „ghinion!”, după cum spunea un fost președinte. Desigur, aici mai putem adăuga din bucătăria românească tradițională după bunul plac al profesorului. În funcție de gusturile fiecăruia.

4. Tactil: nu știu cum l-a evaluat tactil domul președinte pe șeful SPP, nici nu vreau să aflu vreodată, dar eu m-aș abține de la așa ceva, deși, poate nu ați auzit, în sistemul nostru educațional se practică, ba chiar la nivel superior.

5. Gustul: aici e simplu, că am văzut că era la masă cu șeful SPP.

Domnul președinte poate mai are și alte simțuri cu care evaluează instituțiile statului în afară de cele pe care le avem noi, restul. De fapt, ce spun eu?! Cu siguranță are, pentru că are „de o sută de ori mai multe informații decât noi”, deci, când e vorba de simțuri, sigur mai deține și altele. N-ar fi rău să ni le mărturisească și nouă, poate așa mai îmbunătățim capacitățile noastre de evaluare și nu mai mergem la cursuri de perfecționare specializate pe așa ceva. Face și domnul Bolojan economie și mai mare cu noi. Când primul om în stat spune că evaluează o instituție a statului cu propriile simțuri, nu-l poți ignora. Urmezi modelul. Metodele didactice își pierd din valoare în situația aceasta. Trebuie să ducem și noi țara într-o direcție bună.

Dacă este să mai înțeleg ceva din declarațiile lui, ale președintelui adică, eu cred (cred doar, pentru că nu sunt așa de informat ca el) că nu are acel bun-simț din definiție, care este „Normă logică de apreciere, comună marii majorități a oamenilor”. Or el, după cum ne-a dat de înțeles, că nu ne-a spus-o direct încă, nu face parte din marea majoritate a oamenilor, deși marea majoritate l-a votat.

Ce-ar fi ca la început de școală să le spunem elevilor: „Și de mâine, la muncă! Voi, că noi ne ducem în pelerinaj vreo câteva luni!”? Și chiar să o facem?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Dacia - Inquam Photos / Adel Al-Haddad

Naționalismul ăla sănătos începe de aici. Când statul român e atent la fiecare leu pe care îl cheltuie, când încearcă să aducă furnizori din România acolo unde are o ofertă bună în piață, unde există competențe și servicii de calitate. foto: Inquam Photos / Adel Al-Haddad

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Sport cu cai in Kargazstan

Jocurile Nomade se vor încheia pe 6 septembrie, însă jocurile Kârgâzstanului vor continua şi după această dată. Într-o țară care încearcă să-și recupereze identitatea după decenii de sovietizare, kok-boru, statuia lui Manas, steagul de o sută de metri și iurtele pentru turiști nu sunt doar decoruri ale unei renașteri naționale. Sunt și declarații despre cine vrea Kârgâzstan să fie. Problema e că desprinderea de Moscova nu se poate face peste noapte, iar între Rusia, China și Turcia, Bișkekul trebuie să învețe să joace un joc mult mai complicat decât cel de pe malul Lacului Song-Kul: unul în care regulile se schimbă din mers, iar trofeul nu mai este o carcasă de capră, ci însăși libertatea de a-și decide viitorul.

Citește mai mult