Autoritățile mențin alerta de călătorie în Kîrgîzstan pe site-ul MAE și avertizează cu un SMS la intrarea în țară că, în caz de urgențe, România are cea mai apropiată ambasadă la vecinii de la nord, în Kazahstan, Astana. Nu m-am simțit amenințat cât am stat în Bishkek, dar la intrarea la hotel autoturismele erau verificate la barieră cu detectorul de metale, deoarece gazdele se tem că străinii pot fi ținte ale atentatelor.
Am vizitat Kîrgîzstan imediat după atentatele de la Bruxelles și înainte de reizbucnirea conflcitului din Nagorno-Karabakh dintre Armenia și Azerbaidjan. Am răspuns invitației OSCE Academy de a susține un training pentru jurnaliști din Asia Centrală. Sesiunea mea a urmat după cea a jurnalistului Onnik James Krikorian, freelancer şi colaborator al BBC, stabilit de 10 ani in Georgia, Tbilisi.
Jurnaliștii kîrgîzi susțin că țara lor ar fi cea mai democratică din regiune. Totuși rapoartele organizațiilor internaționale pentru drepturile omului amendează Kîrgîzstan pentru că în Parlament au existat propuneri legislative precum aceea de a pedepsi opiniile favorabile minorității LGBT. Mi-am amintit că până nu de mult și în România homosexualitatea era pedepsită de legea penală. Abia în 2001 Guvernul României a adoptat o ordonanță care a abrogat articolul 200 din Codul Penal. România a trebuit să elimine articolul 200 pentru a respecta criteriile politice de la Copenhaga stabilite pentru integrarea în Uniunea Europeană care prevăd „respectarea și protecția minorităților”. În schimb Kîrgîzstan a devenit membru al Uniunii Economice Eurasiatice, o piață comună alcătuită din 5 state eurasiatice, în frunte cu Rusia.
Recunoașterea drepturilor pentru minoritățile sexuale s-a câștigat greu în România, cu opoziția puternică a influentei Biserici ortodoxe. În ultimii ani, minoritatea LGBT a fost tratată cu ostilitate de organizațiile creștine radicale când membrii comunității gay au defilat în Bucureşti la marșul diversității.
Sursa foto: Onnik James Krikorian
În Parlamentul kîrgîz s-a dezbătut propunerea ca orice încercare de a apăra minoritățile sexuale să fie interzisă și condamnată ca propagandă pentru LGBT. Legea nu a fost înca aprobată, dar discursul public dominant este unul anti-gay.
Potrivit organzațiilor internaționale de apărare a drepturilor omului, tortura este azi un instrument folosit de poliția kîrgîză împotriva minorităților etnice, în special asupra uzbecilor. Până recent, CEDO condamna și România pentru rele tratamente şi discriminare față de minoritari romi bătuți în timpul unor razii ale poliţiei.
Într-adevăr, comparată cu vecinii săi, Tajikistan sau Kazahstan, Kîrgîzstan pare a fi un stat democratic. Cel puțin despre aceste probleme se discută liber în Bishkek. Alegerile recente din Kîrgîzstan au fost „competitive” în opinia observatorilor internaționali. Kazahstan, pe de altă parte, a fost acuzat că a organizat alegeri parlamentare de fațadă, iar autocratul președinte Nursultan Nazarbayev este în funcție de 25 de ani.
Prin Constituție actualul președinte kîrgîz, Almazbek Atambayev, nu are dreptul decât la un singur mandat de 6 ani. Revoluțiile din Kîrgîzstan care par să aibă loc o dată la 5 ani din pricina unor lideri care nu vor să renunţe la putere i-a obligat pe kîrgîzi la această normă constituțională. Același Atambayev a apropiat recent țara de Rusia și s-a distanțat de SUA.
Câțiva oengiști din Kazahstan mi-au mărturisit că au participat la trainingul inițiat de OSCE pentru a înțelege care sunt metodele pe care să le preia jurnaliștii din țara lor astfel încât să nu mai scrie critic la adresa Președintelui. Ei cred că a limita critica presei înseamnă „a proteja” jurnaliștii. Nu le-am fost de folos. Ziarele sunt închise azi în Kazahstan dacă jurnaliștii critică statul, iar pedeapsa poate ajunge până la 10 ani de închisoare. Unii jurnaliști kazahi care au relatat anul trecut despre protestele pașnice din Astana au fost acuzați de „șantaj” și au primit 8 ani de închisoare.
Soluția pe care o susțineau kazahii participanți la training pentru contracararea zvonurilor sau intoxicărilor online este cenzura. Am susținut în zadar că cenzura, mai ales pe internet, este inutilă sau că critica guvernului este benefică democrației. Mulți participanți mi-au explicat că influența Rusiei în presa lor națională este atât de mare sau că propaganda pentru jihadismul islamic este atât de periculoasă, încât cenzura din partea statului și pedepsele pentru delict de opinie sunt justificate și binevenite. Mai ales dacă pedepsele la adresa ziariștilor vin în numele luptei împotriva terorismului. Iar terorismul este definit de către autorități.
Folosindu-se de suspiciunea că imanii minorităților naționale ar fi extremiști, autoritățile kîrgîze arestează sau închid lideri religioși. Fără educație, șomere, cu o situație materială precară, femeile kîrgîze sunt atrase de promisiunile grupărilor radicale jihadiste. Aceasta este una din cauzele care au justificat debaterea în Parlament a unei legi care interzice femeilor cu vârsta sub 23 de ani să călătorească în străinătate fără acordul tatălui sau fără să fie însoție de un bărbat „gardian”.
Sursa foto: Onnik James Krikorian
În Tajikistan, în încercarea de a separa religia musulmană de stat, autoritățile laice au interzis purtarea vălului negru, a hijabului, mai întâi în școli, apoi pe stradă și în spațiile publice. În demersul de a seculariza o societate majoritar islamică, autoritățile din Tajikistan i-au agresat pe musulmanii care poartă bărbi și au închis moschei. Dar campania anti-hijab a atras nemulțumirea multora dintre musulmanii majoritari și, ca efect de bumerang, i-a radicalizat și i-a împins spre grupări teroriste. O propunere recentă a Ministerului Justiției a fost ca numele arabe să nu mai fie înregistrate în registrul civil, iar numele celor care sună prea arab în certificatul de naștere să fie înlocuite cu cele care sună tajik.
Dacă cineva ar compara astăzi România cu aceste țări fost sovietice din Asia Centrală, din perspectiva libertăţilor civice, ţara noastră ar părea un model de democrație occidentală. Sigur, avem încă numeroase exemple de intoleranţă, sancţionate de instituţii interne precum Consiliul Național pentru Combatere a Discriminării.
Respectarea unei Constituții laice care protejează drepturile și libertățile civile și politice pentru minorități sexuale, religioase sau etnice sunt esența democrației moderne. Întoarcerea la anii 90, cu conflicte interetnice sau sociale, cu mineriade, cu o justiție supusă politicului, cu discriminări pe criterii de gen sau de orientare sexuală, ne-ar propulsa acolo unde sunt astăzi Kîrgîzstan, Kazahstan sau Tajikistan. Educația civică va maturiza tânăra noastră democrație, va consolida treptat instituțiile și ne va integra într-o Uniune Europeană care momentan suferă o serie de crize din care putem ieși mai puternici. Eșecul integrării ar însemna să ne întoarcem de unde am plecat.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Democrația asta ar trebui livrată cu un manual de instrucțiuni și anumite garanții. Adică să vină de la "producător" periodic niște specialiști pentru a verifica dacă nivelul de democrație a fost alterat. Dacă posesorul nu a denaturat-o ori a scăpat-o pe jos în folosul unei clici, grupări politice sau de interese.
Am văzut exemple rusești și est-europene unde dictatura proletariatului a fost înlocuită cu ceea ce nea Nelu definea drept "Capitalism de cumetrie". Adică foștii lideri ai sistemului, din linia a 2-a și a treia au acaparat pozițiile rămase vacante și s-au perpetuat acolo.
Putem spune acum că Rusia e un stat capitalist? DA! Putem spune că Rusia este o democrație ? NU!
Am comparat A-stanurile cu Rusia, adică cu mama lor, pentru că lucrurile stau mult mai rău centrul Asiei.