În Ținutul Buzăului sunt sate vechi, pierdute în mijlocul pădurilor, unde mai locuiesc câțiva bătrâni. Au ales să rămână acolo, departe de agitația lumii moderne, în locul unde și-au petrecut întreaga viață. Fără acces la electricitate și apă curentă, Maria Zăican, ultimul locuitor al satului Comarnici, din comuna Colți, își duce traiul în armonie cu animalele din pădure, singurii ei vecini.
„Mie pădurea, muntele ăsta îmi pare foarte frumos. Când mă duc încolo, parcă nu-i frumos ca la mine aici. Da, pădure, auzi vuiete, auzi bufnă, vulpe, porci. Atmosfera asta (îmi place), că dacă am trăit aici atâția ani... ”, își începe povestea Maria Zăican. Atunci când echipa de filmare a ajuns la ea, femeia avea 79 de ani. Spune despre ea că are o „fire tare” și nu îî este frică să trăiască singură în cătunul unde înainte erau 14 case. Toți au plecat. Care la oraș, care la cimitir...
„Nu mi-e frică, am fost o fire tare. Nu mi-a fost urât. Mergeam noaptea de aici, dar nu erau așa urși ca acum, mergeam de aici, la Aluniș, la mămica, la părinții mei. Nu mi-e frică. Am doi câini, două cățelușe, una Floarea și una Molda. Molda e foarte bărbată, câine de pradă, adică de animale sălbatice, Latră săraca, de nu s-a pomenit!
Cerbul, astă toamnă, a venit cu puiul și mi-a mâncat varza toată. Eu m-am supărat, dar degeaba, că lui îi place varza. Și căprioarele au venit de acolo din pădure și unde a fost casa lui bunicul meu au dormit jos, acolo, au lepădat sâmburii, că ele mănâncă prunele și sâmburele îl dau afară... purcoi, așa.
E o haită de lupi, mamă! Mi-a mâncat o cățea. Aveam o cățea mare, albă, mi-au mâncat-o p-aia. De acum încolo, vine ursul mai tare. Și porcii. E haită și de porci. Doamne, toate fânețele sunt râmate de ei!”.
Documentarul despre Maria Zăican este unul dintre primele care alcătuiesc seria de documentare video coordonate de Anca Grădinariu, realizatoare TV și membră a Asociației Ținutul Buzăului. Seria de scurtmetraje, realizată inițial printr-un parteneriat cu DigiWorld și continuată apoi de Asociația Ținutul Buzăului, dezvăluie o pondere neobișnuită a vârstnicilor trecuți de 90 și 100 de ani în câteva comunități din Geoparcul UNESCO Ținutul Buzăului.
Mai jos, povestea Mariei Zăican, „bătrâna din pădure”:
Blue zone: În comuna Mânzălești, din cei 2000 de locuitori, 40 au vârste de peste 90 de ani
Echipa coordonată de Anca Grădinariu a descoperit în Ținutul Buzăului ceea ce oamenii de știință au supranumit blue zone, respectiv o regiune în care mulți membri ai comunității au o durată de viață neobișnuit de lungă comparativ cu media populației de pe restul planetei.
Potrivit Asociației Ținutul Buzăului, datele primăriei din comuna Mânzălești, din Valea Slănicului, arată că, din cei 2000 de locuitori ai zonei, 40 au vârste de peste 90 de ani, ceea ce reprezintă circa 2% din populație. Această incidență este una neobișnuită, fiind de 4 ori mai mare comparativ cu media națională din România, unde, potrivit ultimului recensământ, din populația totală de 19,053 de milioane de locuitori, 102.000 de persoane sunt trecute de 90 de ani, respectiv 0,5 din populație. Procentul din Mânzălești este comparativ cu cel din faimoasele „zone albastre” precum Icaria, din Sardinia, sau peninsula Nicoya, din Costa Rica.
Asociația Ținutul Buzăului și-a propus să recupereze secretele bătrânilor locului pentru ca acestea să nu dispară odată cu ei, captând pe peliculă acest rezervor de înțelepciune care i-a făcut pe localnici să-și asigure un trai tihnit și să bată recorduri de longevitate.
„Odată cu eforturile noastre și ale partenerilor noștri de a introduce Ținutul Buzăului în grupul select al Geoparcurilor UNESCO, am descoperit în regiune adevărate comori, care depășesc zona atracțiilor turistice sau gastronomice și intră în sfera bunăstării și calității vieții la care aspirăm cu toții”, spune Răzvan-Gabriel Popa, manager al Geoparcului UNESCO Ținutul Buzăului.
Întreg Ținutul Buzăului este un exponent al longevității, poate și pentru că aici s-a păstrat un stil de viață sănătos, încă profund legat de ritualurile agricole și de tradiții vechi. Oamenii locului consumă alimente curate, cultivate de ei în grădină, muncesc și fac mișcare neîntrerupt, țin post, mănâncă și beau moderat, sunt împăciuitori și își pun viața în mâna destinului, mentalitate ce le dă o detașare și o putere stoică de-a trece peste greutăți. La toate acestea contribuie aerul nepoluat, sarea, relieful, pădurile și vibrația specială a acestei zone atât de dăruite de natură, se arată într-un comunicat de la Asociația Tinutul Buzăului.
Însă această viață simplă și naturală e pe cale de dispariție: zona se depopulează iar tinerii preferă orașul și stilul său de viață comod, dar deseori toxic.
„Noi ne-am propus să-l conservăm pentru memorie, să-i captăm cinematografic înțelepciunea și vigoarea într-o serie de documentare despre cel mai sustenabil stil de viață: comuniunea cu natura. Să reînvățăm de la bătrânii din Ţinutul Buzăului ce știam și am uitat: simplitatea, cumpătarea și bunul simț”, spune coordonatoarea proiectului de documentare video, Anca Grădinariu, realizatoare TV și membră a Asociației Ținutul Buzăului.
„Ne-am dat seama că am avem în fața noastră o comoară, ceva foarte prețios: am reușit să descoperim și să filmăm repere umane veritabile, de la care putem reînvăța cum să ducem o viață sănătoasă, independentă până la adânci bătrâneți, în pace cu sine și cu mediul înconjurător. Toate acestea într-o lume modernă în care prezervarea naturii și sustenabilitatea au devenit niște urgențe. Nu ne vom opri aici: vom continua să stăm de vorbă cu oamenii zonei, să le ascultăm sfaturile, îi vom filma în timp ce-și duc viața așa cum știu de decenii, ca să le descoperim incredibila vitalitate, longevitate, înțelepciune și reziliență. Vom reînvăța ce am uitat: să trăim în armonie cu natura. Mult și bine”, mai spune autoarea reportajelor.
Anca Grădinariu a stat de vorbă cu zeci de seniori pentru a afla secretul a ceea ce-i ține în viață, simțindu-se acum ca o adevărată membră a comunității. „Când vin aici, în Valea Slănicului, ca să filmez, oamenii vin la mine și-mi povestesc de rudele și cunoștințele lor care au 90, 100 de ani, și care sunt în continuare vibranți și muncitori. Sunt bătrâni care n-au auzit în viața lor de lifestyle și totuși au adoptat un mod sănătos de a trăi pentru că așa l-au moștenit sau pentru că bunul simț și experiența i-au învățat că e alegerea corect. Cu ajutorul cunoștințelor pe care le-am căpătat în urma unui master în sociologia consumului, am realizat, practic, o cercetare calitativă, cu rezultate nu foarte diferite de cele documentate în cartea sau documentarul Blue Zones. Cred că e menirea unor instituții abilitate să investigheze într-o manieră cantitativă, mai temeinică, acest fenomen atât timp cât acesta încă mai există (în Valea Slănicului sau în altă parte), pentru că concluziile lui ar putea ajută enorm societatea românească și dorința noastră de a trăi o viață mai lungă și mai sănătoasă”.
Nea Gică Baciu, la 101 ani: „Sunt ca Daniil Sihastru”. Nu vrea „să-l calce toată lumea, toată ziua”
Un alt scurtmetraj realizat în parteneriat cu Asociația Ținutul Buzăului îl prezintă pe nea Gică Baciu, cel mai bătrân vânător din țară, acum la venerabila vârstă de 101 de ani. Pe dealurile abrupte ale comunei Mânzăleşti, echipa de filmare abia ține pasul cu el.
Este crescător de animale, vânător, dulgher, agricultor, bucătar, rachier, cântăreț din fluier şi din frunză, mare povestitor. Trăiește singur în vârf de munte, la capătul unei pante abrupte care ar putea să-i scoată sufletul unuia de două ori mai tânăr. Îi place solitudinea - „sunt ca Daniil Sihastru” - și nu vrea „să-l calce toată lumea, toată ziua”. Vara trecută, n-a găsit muncitori să vină la lucru, așa că și-a cosit și prășit domeniul împreună cu fiica sa, Roneta. A muncit neîntrerupt, așa cum știe de la tatăl său, și nu s-a oprit nicio clipă din cântat melodii învățate de la bunicul.
Povestea lui nea Gică Baciu, în scurtmetrajul selecționat la multe festivaluri de film și pus la dispoziție de Asociația Ținutul Buzăului:
Tot în comuna Mânzăleşti, Asociația Ținutul Buzăului a descoperit o femeie care a trăit 113 ani. Misterul? Aerul, relieful, credința profundă, faptul că își procură hrana din propria gospodărie, optimismul, pofta de viață, moștenirea genetică, stilul de viață minimalist. Toate acestea, plus încă ceva: o profundă comuniune cu natura, o înțelegere a ritmurilor şi ritualurilor ancestrale.
Gheorghe Massa, 94 de ani, urmaș al pietrarilor italieni
Gheorghe Massa, 94 de ani, este urmașul pietrarilor italieni care au venit în Ținut la sfârșitul secolului al XIX-lea pentru a construi un castel care să rivalizeze cu Peleșul. Cu naturalețe și ospitalitate, el a împărtășit, în discuția cu echipa de la Asociația Tinutul Buzăului, din felul său onest, sănătos și nepretențios de a vedea viața. „Lumea era mult mai gospodară, mai gospodară. Mai puțini erau cei care să nu aibă un pom pus cu mâna lor”, descrie Gheorghe Massa anii tinereții lui.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.