O fetiță de opt ani a găsit la școală o carte despre educație sexuală. „Am văzut azi ceva îngrozitor la biblioteca școlii și Ana mi-a spus ca e secret și să nu spun nimănui”

Foto: Guliver Getty Images

- De ce plângi, draga mea?

- Pentru ca am văzut azi ceva îngrozitor la biblioteca școlii și Ana mi-a spus ca e secret și să nu spun nimănui.

- Ce anume?

- O carte, în care un bărbat îi face ceva urât unei femei. Mi-a fost rușine să o întreb pe mami ce este.

- Dar ce îi face?

- Stă peste ea și nu am văzut bine ce îi face că mi-a fost rușine sa citesc și să mă uit.

- Pot să văd și eu cartea ta de la bibliotecă?.....

Așa a început discutia cu o fetiță speriată de 8 ani, care găsise la biblioteca școlii o carte pentru categoria ei de vârstă - „Întrebări despre dragoste”. Am întrebat-o dacă stie cum se fac copiii și mi-a spus că „neuronul mamei se întâlnește cu neuronul lui tati și așa se fac copiii.” Pe cât era de speriată și de jenată, pe atât era de drăgălașă în povestea ei. Nu avusese până atunci nicio discuție pe tema educației sexuale nici acasă, nici la școală.

Și, așa am ajuns din nou să îmi pun întrebarea de ce sexualitatea este un subiect tabu la români și ne lăsăm copiii să afle de la colegi sau de pe internet informații mai mult sau mai puțin adevărate, în loc să afle de la noi, părinții lor, care cred că suntem cei mai în măsură să îi educăm și să și controlăm modul în care ei ajung la acest tip de informație astfel încât să fie în concordanță cu vârsta lor.

De ce?

Pentru că dacă ne uităm la originea expresiei „Sexuality tabu"- SEXualitate, are ca origine cuvântul SEX, respectiv capacitatea de a avea „sentimente sexuale" care constituie dorința de a fi satisfăcut sexual.

TABU, conform dicționarului englezesc, înseamnă <forbidden>, interzis de regulile sociale. Deci, dacă le combinăm, sensul ar fi următorul „capacitatea de a avea sentimente sexuale, poate chiar o preferință în orientarea sexuală sau capacitatea de a se angaja într-o activitate sexuală care poate fi impactată sau interzisă de regulile culturale, religioase sau de societate". Acesta este răspunsul scurt la întrebare.

Evident, căci contextul cultural și social își pune amprenta, dar la noi, la români, cred că este doar o lipsă de educație. E trist să vezi fetițe de 11-12 ani că merg să facă avort și că habar nu au despre ce înseamnă contracepție și boli cu transmitere sexuală.

Sau băieți la 14 ani care au „poluții” și sunt șocați că au aflat de pe internet că spermatozoizii sunt vii și paradoxal „dăunători”, dezvoltând astfel comportamente patologice compulsive, spălându-se pe mâini de 100 de ori pe zi ca să nu se infecteze de la spermatozoizi. 

Toate acestea se întâmplă pentru că, din păcate, nici generația actuală de părinți încă nu este suficient de deschisă la minte pentru a putea purta o conversație normală cu propriul copil sau să meargă la un specialist care să îl educe corespunzător vârstei pe care o are. Este încă o stigmă ca și multe altele pe care le are societatea noastră.

Conform ghidurilor internaționale, vârsta potrivită pentru începerea educației sexuale este încă din școala primară, iar după aceea e indicat să fie construită an de an astfel încât să le permită copiilor să înțeleagă un spectru cât mai larg de probleme, inclusiv cât de sigură este utilizarea tehnologiei.

Este necesar să fie incluse informații care acum nu apar în niciun ghid, cum ar fi pornografia, consimțământul unui act sexual, violența și exploatarea. Astfel:

• 3-6 ani: copiii sunt interesați să înțeleagă diferențele dintre fetițe și băieței, care sunt părțile corpului, de unde vin copiii și care sunt zonele considerate intime și nu ar trebui atinse;
  
• 7-8 ani: copiii devin curioși de natura prieteniei și au nevoie să învețe cum să-și gestioneze emoțiile și ce să facă dacă sunt hărțuiți;
  
• 9-10 ani: sunt interesați să înțeleagă mai bine ce este iubirea și rolul familiei și încep să devină curioși în legătură cu menstruația, sentimentele sexuale și ce schimbări se produc în corpul lor;
  
• 11-13 ani: intră la pubertate și au nevoie să înțeleagă ce sunt și cum vor fi impactați de hormoni. De asemenea, este vital să fie învățati să facă diferența între atracție sexuală și dragoste și dacă este normal să fie atrași sau nu de o persoană de același sex;
  
• 14-16 ani: 65% (conform http://www.pregnantteenhelp.org/statistics/teen-sex-statistics) au experimentat activitatea sexuală, chiar dacă sunt sub limita legală și 1 din 5 adolescenți au avut mai mult de 4 parteneri sexuali. Este necesar să fie informați referitor la contracepție și bolile cu transmitere sexuală și nu în ultimul rând cum să facă față la presiunea de a face sex
  
• 16-18 ani: este vârsta la care o mare parte au relații intime și vor fi interesați să cunoască cât mai multe despre angajamentul pe termen lung într-o relație, despre ce înseamnă homosexualitatea, ce este o persoană transgender sau bisexuală și cum să se protejeze de violență, exploatare și discriminare.
  

Uitându-mă pe cartea fetiței, mi-a plăcut să văd cât de frumos este făcută educația sexuală sub forma unei povești cu ilustrații interesante pentru vârsta ei.

Povestea începe cu importanța iubirii și prieteniei între doi parteneri, necesară pentru a forma un cuplu, respectiv o familie. Vorbește despre afecțiune, gesturi tandre, despre vârsta legală de 18 ani pentru un mariaj, despre diferența intre un mariaj și o relație de concubinaj și chiar despre divorț și de ce ajung unii oameni la divorț, rămânând doar un cuplu parental.

Mi-a plăcut că au încercat să redenumească organele sexuale, astfel încât lor să nu le fie rușine când vorbesc între ei, respectiv „zizi" si „zezette" și sunt încurajați să vorbească despre sexualitate cu părinții sau educatorii, dar evident cu niște limite pentru că totuși nu sunt niște discuții banale despre vreme.

E important să înțeleagă ce este spermatozoidul și ce este ovulul, ce înseamnă menstra, care sunt riscurile începerii unei vieți sexuale precoce, precum și riscurile de a fi șantajați să facă sex. Cu cât ne vom pregăti copiii să își asume responsabilitatea începerii vieții sexuale și îi învățăm să își dea acordul în cunoștință de cauză, cu atât scădem riscurile asociate.

Cred ca e absolut firesc ca fiecare părinte să fie măcar ușor speriat să îi vorbească cu lejeritate copilului său despre sex, neștiind când și cum e mai bine să înceapă educația sexuală, dar poate îndrumați de un specialist pot să facă ghidat acest lucru.

Este important de menționat că educația sexuală face parte din procesul normal de dezvoltare al unui copil și să se facă diferența între „sex education" și „sexuality education", care poate produce confuzii atât părinților, cât și copiilor. De aceea, educația sexuală necesită un cadru bine stabilit și sigur pentru a permite dezvoltarea psiho-emoțională și sexuală a copiilor în funcție de categoria de vârstă pe care o au.

Îi ajută să ia decizii în cadrul unor relații de prietenie, dar și în cadrul unor relații intime, să înțeleagă diversitatea socio-culturală, sau a diferitelor structuri de familie, precum și diferența între rolurile și normele sociale, astfel încât să se dezvolte armonios și să fie capabili să facă față unor situații de „hărțuire" sau violență dacă apar.

Așadar fii un părinte asumat și crește un copil responsabil!

Dacă vrei să afli ce sti de părinte ești, fă Testul de Parenting Gottman aici!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp